Fatza Spatelui
Am intrebat de curiozitate un evreu intalnit la o conferinta ce religie are. Stiti ce mi-a raspuns? Este de religia iudaica! Eu putin nedumerit am replicat….: „ Nu mozaica?”. El: “Pai ce Moise a existat cu adevarat?” Cum sa nu existe, cand a dat legile, alea, alea….!” “ Da’, dar mormantul…unde e?” Fara replica….Este si ca in gluma aceea: ”Crezi in Paste, inviere, viata de apoi, Sfinti, cruce, etc?”, raspuns autentic: “Da!”, intrebare: “dar in Dumnezeu?” raspuns: “Hm, nu stiu ce sa zic!” (?!)
Moise suindu-se pe Sinai vede din “spate” dumnezeirea ascunzandu-se in crapatura pamantului, „pe cat I se putea”, dar fiinta lui nu poate sa indrazneasca mai mult deoarece “nimeni nu-L poate vedea pe Dumnezeu si sa nu moara”.
Aici “moartea” poate avea mai multe sensuri: “moarte duhovniceasca de cele lumesti” sau chair inteleul grosier de moarte fizica.
Sa nu uitam ca in “vederile dumnezeiesti” ale lui Paul Evdokimov si Vladimir Loski se vorbeste despre “vederea fata catre fata” inceputa de aici si desavarsita dincolo. De altfel toate incep de aici si se desavarsesc dincolo, si iadul dar si raiul.
Acel “dincolo” in care se va implini “Cunoasterea” lui Dumnezeu, “fata catre fata” este mai aproape de noi, decat noi insine de noi! Cateodata avem impresia ca traim in alt timp sau cel putin ne-am dorii acest lucru. Viziunea unui alt timp ne-a curtat pe fiecare cel putin odata in viata (ca si sinuciderea!). Simtim cu toata fiinta noastra ca am fi facut mai multa treaba intr-un timp oarecare din trecut unde lucrurile erau, credem noi, mai asezate, sau in viitor unde lupta este mai aprinsa si deci noi, mult mai activi.
Letargia prezentului, banalitatea lui, ne musca din trupul metafizic, plafonandu-ne. O morgana de dorinta! Sa fim siguri ca viitorii care vor purta din zestrea noastra genetica si spirituala, atat cat va fi, se cladeste de acum, sau a inceput de mult, continuua in acum si aici si se va fi desavarsit in viitorul apropiat sau indepartat.
Sa nu uitam iarasi ca pana la aparitia Fecioarei Maria a trebuit o distilare continua a fiintei umane si o curatire in timp a sufletelor stramosilor Sfintei Fecioare. Maria nu a aparut asa dintr-o data curata si fara greseala (afara de pacatul stramosesc!) caci atunci ar fi fost inutil sa mai vina Hristos, daca aveam pe cineva curat. Asa se intampla si cu noi, fiecare eu adauga experienta, curatenie, pacate la zestrea viitorilor mostenitori, de aceea este foarte importanta atentia la ce facem, gandim, etc…totul ramane undeva inregistrat si contribuie la scaderea sau ridicarea urmasilor (nici chiar pacatele spovedite nus e sterg, ci este adca vreti, scris in paranteza: “Iertat!”). Nu trebuie sa fim mereu in fata, ci sa stim cu siguranta ca “punem umarul” la viitor in modul cel mai concret si vioi.
Fara spatiu nu ar fi miscare, fara vale nu am sesiza muntele, fara spate nu ar fi fata. Nu melancolie pentru viitor sau trecut si plictis pentru prezent, desi pe undeva sunt tentante acestea ci incredere nezdruncinata asupra faptului ca suntem creati anume pentru acum si aici si mai ales inzestrati cu diferite arme pentru lupta de acum!
Daca s-a voit sa fim in aici si acum, cu siguranta avem si mijloacele necesare pentru a traii si lupta aici si acum! Nu suntem orfani! Ispita evadarii din timp si spatiu nu face decat sa ne ingreuneze crucea pe care deja o purtam…inselarea este mare si dibace.
Iata de ce consider ca auto-blestemul plecarii spre alte zari, fizice sau metafizice ajunge cu siguranta pe dezradacinati. Alteori ne incearca “mutenia” Creatorului, avem impresia ca este surd sau ocupat numai cu razboaiele din Irak, Liban, etc…Este un alt aspect al “Fetei-Spatelui”.
Tacerea deplina este un nonsens si o abstractiune. In jur este multa vorba si depinde de noi ce selectam sa ascultam.
Nici pusnicii cei mai ascunsi nu sunt in tacere deplina, ei au facut o alegere a glasurilor si atat. Rugaciunea este mereu ascultata, chiar daca pe moment avem impresia ca vorbim singuri si inutil. Ca nu se face imediat cum si ce vrem noi, este alta poveste.
Ca nu mai stim noi sa deosebim diferitele forme de raspunsuri in zgomotul citadin, iarasi este alta poveste. Cine are fata frumoasa nu poate avea spatele mai putin frumos sau interesant.. Iata, Dumnezeu a suflat “in fata lui Adam si s-a facut Adam fiinta vie”, deci numai o fiinta putea sa sufle, o energie nu era nici macar constienta de sine, si nu se poate sulfa decat fata catre fata, de ceea fata umana este cea mai interesanta parte a unei persone. Sfintii se luminau la fata, Insusi Mantuitorul Iisus Hristos, la Schimbarea la Fata, fata ii era ca soarele, iar hainele, spune Evanghelia, albe ca zapada, deci mai putin luminoase. Sf Seraphim de Sarov ii arata lui Motovilov fata sa luminoasa in rugaciune fiind.
Daca dintre toate partile corpului, fata este imparateasa, atunci ochii sunt cei mai de pret la aceasta imparateasa minunata. Nu degeaba se zice ca prin ochi vin cele mai multe neajunsuri, pacate, etc…deoarece prin aceasta poarta importanta vine si peste 80 % din informatiile pe care le avem despre lumea din jur. Credeti ca impotrivitorul si dezbinatorul nu stie si el acestea? Aceasta parte din noi este cea mai muncita, dar si mai fericita. Ochii sunt ferestrele noastre catre Cer si prin care Cerul se smereste adumbrindu-se spre noi! “Unii au ochi dar totusi nu vad!” este avertismentul inteleptului! De aici si ideea ca trebuie sa stii si sa privesti, nu este deajuns sa vezi! Cine nu vede Fata lui Dumnezeu a aproapelui, in “spatele, mutenia” Lui nu a priceput nimic din darul Sau, si traieste degeaba. Aici este intelepciunea si totodata scandalul pe care il provoaca. Serafim Rose spunea ca mai degraba Dumnezeu vietuieste cu Marii Impotrivitori ai religiei decat cu micii conformisti, caldiceii, etc. Pai cum sa fie altfel?
Cand a fost Hristos inteles, acceptat, iubit cu totul? Niciodata! Si totusi uitam ca accentual cade pe El nu pe noi, El ne-a iubit intai, de aceea si ne simtim atrasi catre El, nu noi L-am iubit. Pai miroase a predestinare, nu? NU! Deoarece predispozitia innascuta nu este predeterminare absoluta. Olarul din Evanghelie nu se joaca din moft si plictis, cu oalele (adica cu noi) ci este iubitor foarte, si cine iubeste intelege cuvantul acesta. Ne-am invatat cu un Hristos de amvon, un Hristos intelectual, academic, de Talk-Show, un Hristos social, cu barba care se ocupa de catei si chei pierdute. Uitam ca El vrea sa fie deranjat, oricum ar fi, oricand si oriunde! Am pierdut fiorul sfant al lui “Dumnezeu Dragutu’” si ne-am impotmolit in Icoase si angoase sfinte. Nimic viu, mumificare peste tot, de la vladica pana la opinca! Un drac este intrebat de un pusnic: “Spune-mi agiuta (agiuta=sfantuletul, de la Agios=sfant, adica in batjocura, ca minimizare!) cati preoti ai vazut in iad?” Aghiuta: “nici unul!”, “Spune drept!”, “Drept spun, purtatori de astia cu haine negre sunt cati vrei, dar preoti, nici unul!” Deci, pe limba culturnica de azi, popi (cu o singura dimensiune: “a lua!”) cati vrei, pardoseala e plina, dar preoti (cu cele doua dimensiuni: “a lua” si “a da”!), ioc! Maestrii de cermonii suntem toti , caci a nu te impotrivi este egal cu a accepta. Aud latrand in urma: “Poate tacem din smerenie, ascultare……!” Haida-de fratilor, nu va imbatati cu apa rece, chiar si din frica de ar fi, nu uitati ca este datorita legaturii deteriorate pe care o aveti cu El, nu din altceva….sa o spuneti lu’ mutu!
Fata Spatelui se cere resetata cu pricepere de vreme ce unii nu o mai observa! “Homo homini lupus!” (“Omul pentru om este lup!”) de cand nu ati mai privit cerul, dragii mei? Dar nu cu telescopul sau cu gandul la cum va imbracati maine, ci asa, ca un copil? Unii nu mai vad Cerul din cauza cerului insusi, sau padurea din cauza copacilor!
Suntem mai batrani decat ne dam, mai hazi decat vedem!
Va provoc la un experiment: faceti-va o poza cu un aparat digital(pentru a fi descarcata in calculator), asezati-o pe Desktop apoi aceiasi poza a voastra inversati-o, adica in oglinda si in final, alaturati-le. Va rog sa priviti ambele poze (de fapt una si aceiasi inversata) si sa fiti sinceri cu voi, apoi sa-mi spuneti, (sa va spuneti) care va place mai mult, sau ce diferente fine sunt acolo.
Este posibil ca la prima vedere sa nu sesizati nici o diferenta, dar va rog insistati (este deajuns numai capul, fata!). S-ar putea unora sa le placa cea din dreapta sau unora cea din stanga…oare de ce? Nu va dau nici solutia sau explicatia. Repetati experimental cu o poza din semiprofil….poate asa veti vedea diferentele…majore! Aici este tot secretul palavragelii noastre despre asa zisa “FATA A SPATELUI!” Descoperiti-va Fatza Spatelui!
Ce alegeti asadar, “Fatza Spatel”ui sau “Spatele Fetzei”?
Pana la viitoarea intalnire va doresc sa nu faceti raul pe care oricum il puteti face ci binele pe care il puteti face si nu-l faceti!
Acelasi pentru cei care ma stiu,
Oricine pentru altii,
|
Preot Ion Gavriluta 8/9/2006 |
Contact: |
|
|
