"Un roman la Paris de Dumitru Tepeneag
La Editura Cartea Românească a văzut, recent, lumina tiparului, ediția a III-a, definitivă, a jurnalului lui Dumitru Țepeneag - 'Un român la Paris'. Volumul cuprinde file de jurnal scrise de autor în anii '60-'70, reunind patru jurnale distincte. Primul, datând din septembrie 1968, cuprinde notații făcute în perioada, tensionată și efervescentă, imediat intervenției militare în Cehoslovacia a țărilor Pactului de la Varșovia - cu excepția României. Următoarele două datează din anii 1970-1972, respectiv 1973-1974, și au fost scrise în Franța, în timpul unora dintre lungile sejururi în acea țară de dinaintea exilării scriitorului. Ultimul datează din 1977-1978, prezentând perioada exilului lui Dumitru Țepeneag, ostracizat prin decret de către dictatorul comunist Nicolae Ceaușescu. Textul din 1968 a fost comunicat de autor, fiind cules după manuscris, iar jurnalele pariziene din anii '70 sunt reproduse după volumul 'Un român la Paris', Editura Cartea Românească, București, 1997. Textele sunt dispuse în ordinea cronologică a scrierii lor, volumul incluzând și o Addenda ce cuprinde trei documente 'de epocă'. Primul prezintă convorbirea lui Dumitru Țepeneag cu Monica Lovinescu, difuzată pe postul de radio Europa Liberă, următoarele fiind două acte ale regimului ceaușist privind 'începerea preurmăririi penale pentru infracțiunea de propagandă împotriva orânduirii socialiste'. Documentele au fost obținute de autor cu prilejul consultării propriului dosar din arhiva Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS). Cartea a aparut în colecția 'Jurnal and Memory' a Editurii Cartea Românească. Despre jurnalul lui Țepeneag, despre stilul autorului, criticul literar Eugen Simion menționa: 'Trebuie precizat că autorul nu revoluționeză genul și nici nu face eforturi pentru a-l defini teoretic, așa cum procedează cu epica propriu-zisă. (...) Țepeneag, spontan, nu-și caută cuvintele, evită descripțiile, anecdotele, panseurile prea savante, nu face, pe scurt, literatură. A înțeles că valoarea unui jurnal stă în oroarea lui față de literatură. Ceea ce nu înseamnă că antiliteratura nu poate deveni literatură. Dumitru Țepeneag înțelege bine acest mecanism și-l folosește cu abilitate'. Prozator de o incontestabilă originalitate, teoretician, alături de Leonid Dimov, al curentului literar onirism estetic (sau onirism structural), animator al luărilor de poziție antitotalitare (în perioada de dinainte de exilare) și polemist incorigibil, nealiniat și 'țepos' (în perioada post-decembristă), Dumitru Țepeneag (n.14 februarie 1937) reprezintă o figură aparte în literatura română. De la onirismul 'pur și dur' al anilor '60 și până la textualismul anilor '70, ori la postmodernismul anilor '90, scrisul lui Țepeneag s-a înnoit neîncetat, fără rupturi radicale și fără abjurări estetice.
|
Alexandra Mihai 7/30/2006 |
Contact: |
|
|