Scrisoare catre prietenii din diaspora
Ma impresioneaza sincer comentariile românilor din diaspora. Doresc sa raspund câtorva, fara sa le mentionez numele, fiindca ei privesc realitatile cu multa responsabilitate. Doresc in mod sincer ca lucrurile sa mearga ceva mai bine si de aceea merita recompensati macar cu un raspuns.
Sunt convins, fiindca am cunoscut si eu realitatile, ca nici o democratie occidentala nu este perfecta, ca fiecare isi urmareste interesele proprii si ca multi oameni se simt nedreptatiti si chiar umiliti. Dar si in România sunt multi oameni in aceeasi situatie; deosebirea e ca nivelul mediu de trai aici este de zece ori mai mic ca in tarile occidentale; asa ca jumatate dintre români sunt supusi unei umilinte crunte, saracia. Este adevarat ca nici românii nu se prea omoara sa faca ceva si asteapta salvarea de la Uniunea Europeana. Care, evident, nu ne va da nimic pe gratis. Oamenii politici incearca sa ne anestezieze cu miracolul european; dar ei se gândesc doar la sumele uriase care ar putea sa ne fie alocate si pentru care au buzunarele deja larg deschise. Adevarul este ca dupa aderare va urma o perioada cumplita; inflatie, somaj accentuat, disparitia unor categorii socio-profesionale si a unor deprinderi vechi, care tocmai de aceea ne sunt dragi. Dar si daca refuzam sau ratam aderarea, va urma, de asemenea, o perioada si mai cumplita si cu mult mai putine sanse de redresare. Caci s-a furat aproape tot in tara asta si singuri n-avem cum sa visam la o viata mai buna. In lumea de azi, o tara care-si doreste progresul nu poate trai izolata; trebuie sa se alature unui sistem.
Multi români din diaspora s-au oferit sa revina in România si sa contribuie la redresarea tarii. Ce tara minunata avem daca oamenii continua s-o iubeasca si dupa ce au fost izgoniti. Si Ratiu s-a intors spunând „Am venit sa va invat democratie“. Iar Iliescu i-a trimis la domiciliu niste tovarasi costumati in mineri care l-au intrebat: „Kakaia demokratzia?“. Dragii mei, voi ati fost determinati sa plecati in mod premeditat. Cei care sunt azi sunt tot cei de atunci, cu vestimentatia putin schimbata. Cum credeti ca o sa va primeasca? Daca vreti sa faceti ceva, ar trebui sa aveti o pozitie puternica politica sau economica. Dar toate locurile au fost deja impartite intre cumetri. La postul local de televiziune, un competent invitat spunea ca, daca ar veni un investitor strain, n-ar putea obtine un teren pentru o constructie, fiindca toate au fost impartite „la ai nostri“. De aceea, Craiova e unul dintre cele mai sarace orase din tara. Daca totusi insistati sa deschideti o afacere, trebuie sa va asteptati la un lant birocratic lung, fiecare veriga având valoarea spagii fixata. In ultimul an de domnie a lui Nastase, acesta a batut toba ca a angajat la guvern un stralucit tânar absolvent de la Harvard; care n-a rezistat mai mult de doua saptamâni, ingrozit de metehnele matusii Tamara si a multor nepoti ai ei. Nastase a devenit acum comentator politic la Realitatea TV; cine poate sti de unde bate Vintu (Ovidiu Sorin). E pacat totusi ca s-a asteptat ca Adrian sa capete cinci dosare penale pentru a ajunge vedeta; sau, poate, fregata.
Daca va inapoiati s-ar putea spune in cele mai multe cazuri ca sunteti niste inapoiati. Ori acceptati sa fiti lacheii celor care au puterea politica sau economica, ori trebuie sa invatati sa furati cinstit; altfel va manânca astia cu fulgi cu tot. Mafia, perfect organizata si apolitica, va incerca sa va ingenuncheze. Si vor fi si destui cetateni simpli care va vor intreba de ce n-ati ramas in tara sa munciti pentru alesii poporului. Am citit mai de mult un articol al unui reputat ziarist român despre un fizician care a plecat in Apus, dar n-a gasit alt post decât de a face curatenie, inclusiv in niste WC-uri. (Apropo, zilele acestea un fost student de la matematica a venit la mine. Din cauza unei maladii, n-a reusit sa termine facultatea. Nici el, nici sotia n-au serviciu si traiesc, impreuna cu cei doi copii, din ajutorul material de doua milioane, pe care il obtin curatând latrinele stabilor din oraselul in care locuiesc.) Ziaristul infiera capitalismul, care umileste oamenii cu diploma. Parca tara respectiva l-a obligat pe tânar sa vina acolo. Daca diploma era pe pile, ce valoare avea ea?
Iar daca era pe merit, nu e vinovata tara lui ca nu i-a oferit conditii? Câti români capabili, cu valoare autentica, nu ascunsa in spatele unei diplome, n-au gasit servicii decente? E adevarat ca uneori si norocul conteaza; dar asta e o exceptie. Si apoi, avem munca rusinoasa si munca nobila? Sau munca cinstita si hotie? Asa ca, daca reveniti, aveti sansa sa fiti acuzati de conceptii gresite; ca pe vremuri. Care nu prea s-au schimbat. Caci si acum exista multi care pun nerealizarile noastre numai pe seama capitalismului salbatic si exploatator.
Infierarea Apusului, poate si cu oarecare nuante reale, este plina de ipocrizie. Toti stabii si imbogatitii isi trimit odraslele in Apus, unde sunt si proprietari de vile luxoase. La mine-n cartier aproape ca nu exista familie care sa nu viseze sa-si trimita copiii sau sa plece ei insisi in Apus sa faca bani. Mereu intâlnesc oameni maturi, fericiti sa-mi spuna ca au copiii plecati si ca au capatat statut de rezident sau au reusit o casatorie convenabila.
Noi ar trebui sa ne rezolvam problemele de aici, ilustrate perfect de cazul taranului care, cu noroiul in casa dupa inundatie, astepta sa vina cineva de la guvern sa i-l scoata. Pe vremuri asteptam americanii.
Stimati prieteni de departe; va iubesc si mi-e dor de voi. Si stiu c-ar fi nevoie de voi aici; ar fi bine pentru noi. Voi ati veni aici cu alte conceptii despre viata, despre munca, despre civilizatie. Dar ca sa pui niste flori si sa fii sigur ca ele se vor prinde, trebuie sa pregatesti intâi solul; care la noi este cam paraginit. Asa ca daca va hotarâti sa veniti, nu luati in bagaje prea multe vise si sperante.
Dar pamântul acesta atrage si va atrage mereu pe cei nascuti pe el. Cunosc câtiva care, ajunsi in anticamera eternitatii, s-au intors, desi aveau conditii materiale independente exceptionale.
Dar când iti vine somnul acela, nicaieri nu se doarme mai bine decât acolo unde te-ai nascut.
|
Prof.Dr.Cezar Avramescu 7/23/2006 |
Contact: |
|
|
