Om , libertate si intamplare
Kant afirma ca omul e liber-autonom dar in acelasi timp e si sclav prin faptul ca trebue sa se integreze in lume si deci sa accepte decizia unei majoritati. Camus sublinia si el paradoxul ca omul e nascut ,traeste si moare singur dar ca, -contrar acestei linii-trebue sa traiasca printre altii si merge pina acolo incit afirma ca sentimentul "iubirii" ar fi o incercare de a rupa izolarea individului.;iubirea ar deveni un instrument de abatere dela linia de singularitate catre aceea de integrare in cupluri si in comunitatea umana.Sartre insa este mai individualist si considera iubirea ca o tendinta a omului de a adula si a fi adulat. Dar oricare ar fi interpretarea libertatii umane individuale in realitate e departe de a fi absoluta caci pe traseeul ei se interfereaza afara de factorul social, inca doua forte: necesitatea si intimplarea (hazardul).; necesitatea este legata de viata insasi si de mediu;intimplarea are rolul asemanator cu acela pe care il are mutatia in biologie in sensul ca diversifica viata individului in bine sau rau.Daca necesitatea poate fi controlata, intimplarea poate fi eventual numai prevazuta pina la un anumit punct dar in niciun caz manipulata caci are drept caracteristica, elementul de surpriza. Intimplarea-hazardul- intevine in viata omului in sens pozitiv-si atunci se mai numeste si "noroc" -good luck or fortune- sau in sens negativ si atunci e numit ghinion-bad luck sau missfortune-. Teoria existentialista a absuditatii relatiei om-societate-omul fiind determinat ca individ singular dar ca sa supravietuiasca trebue sa se integreze in mediu, in lume -societate- este absurda in ea insasi pentruca s-a dovedit ca intre om si societate este o relatie dialectica:omul nu are dificultate sa se integreze social ,deci nu este determinat genetic la singularitate, ba dimpotriva a dovedit in istoria lui ca este "un animal social" care , mai mult, poate influenta mediul social si geografic si pe de alta parte,comunitatea si mediul il pot influenta si eventual schimba.Cea mai concludenta exemplificare este cum judaismul si mai tirziu crestinismul au schimbat omul inceputului istoriei omenirii,cum "geniul crestinismului "si pe de alta parte "gindirea" si spirituol stiintific au creat omul renasterii si post-renasterii , cum nazismul si comunismul au incercat si in parte au schimbat omul secolului 20 precum si felul in care extremistii contemporani au reusit sa creeze" falsi martiri" din oameni care accepta sa se autodistuga pentru idealuri de neinteles. In toate aceste exemple omul a devenit victima unor ideologii ,victima unui grup minoritar dar activ, care a emis ideologia noua si a cucerit pe om.Este in acelasi timop fara indoiala faptul ca o ideologie nu poate sa aiba succes daca nu existsa conditii obiective sociale si de mediu care sa o sustina ca situatia post- belica a Germaniei dupa primul razboi mondial in cazul nazismului, absolutismul si discrepanta sociala in Rusia in cazul comunismului, nemultumiri de ordin teritorial si economic in cazul palestinienilor,etc. Unul din atributele spiritualitatii, a constiintei umane este capacitetea omului de a avea o privire critica asupra societatii si mediului in care isi duce viatza.Aceasta capacitate sta la baza "meliorismului" a tendintei omului catre mai bine si mai sus, tendinta care asigura progresul pe plan tehnic si spiritual artistic si cultural.Aceasta a dus la o mai buna cunoastere a naturii si legile ei,a universului si legile lui si a permis omului sa spere la o mai mare is mai adinca cunoastere.care va inlesni explorarea spatiului in vederea cunoasterii cit mai completa a adevarului.Omul nu mai este satisfacut cu datele oferite de religie; el nu se liinisteste pina nu va cunoaste universul inconjurator si sensul, causalitatea existentii lui in acest univers.In esenta tendinta omului este sa cunoasca esenta lumii si chiar pe Dumnezeu.
|
Dinu Dimitriu 7/21/2006 |
Contact: |
|
|