Jurnal de emigrant - Cu bicicleta prin Toronto ( I )
Ceea ce m-a impresionat în Toronto au fost pistele speciale de bicicletă. Una dintre ele porneste de la Ashbridge Bay deci de la plaja lacului Ontario. Pentru mine era o premieră, nu mai vazusem asa ceva. La noi biciclistii circulau pe strada sau erau în stare de ebrietate la tara. Tot timpul mă minunam de civilizatia de pe tărimurile unde ajunsesem. Frecventînd aceste piste am văzut că, copiii aveau o cască de protectie care am aflat că este obligatorie pentru cei mici. De asemeni o multime de tineret dar nu numai mergea cu patinele cu rotile in-line skates. Eu mă gîndeam la ale mele din tară cu patru roți fiecare si care nu mai fusesera folosite de o grămadă de ani. Toti erau suplii si în general era o atmosferă de bună dispozitie care am aflat ulterior este datorată practicării sportului care eliberează anumiți hormoni care te fac să te simti bine. De aceea aici este încurajat sportul în masă.
Sunt multe plaje de-a lungul lacului Ontario. Acum plajele au steaguri si sunt adevărate experimente stiințifice. Dacă vedeți steagul albastru înseamnă că este o apă bună de îmbăiat adica cu puțin e-coli, cum este cea de la Cherry/Clarke Beach. Acelasi lucru se spune despre plajele din Bulgaria. De fapt ca să se acorde acest steag albastru e de muncă. Trebuie nu stiu ce programe să fie îndeplinite.
Dacă vă e frica de apă puteti doar să vă plimbați pe marginea plajei pe trotuarul făcut din bârne de lemn care este o noutate fiindca la noi la plaja de pe litoral si alte plaje nu exista asa ceva.
Pe drumul de biciclete se află si Allen Garden care este o grădină expoziție de horticultură. Un politician cu dor de verdeată a donat în anul 1858, 5 acri de pămint în centrul orasului. Grădina a fost denumită după numele donatorului. El a pus înca de la început condiția să nu fie nici o taxa aplicată vizitatorilor și să fie accesibilă pentru publicul larg. Si într-adevăr ce mare fericire pentru un biet imigrant fără bani în buzunar să se desfete cu aceste minunății vegetale care sînt atît de greu de întreținut. Îainte erau concerte publice aici pentru a se promova interesul în muzică. Se organizau baluri, spectacole cu cor, expoziții de flori. O parte din parfumul timpurilor de altă dată se mai poate vedea încă de Craciun când serele sunt împodobite în mod special.
Inițial grădina aparținea de Societatea de Horticultură dar datorită impasului financiar a trebuit să o doneze primariei Toronto. Începînd din 1892 încep să se cultive flori si se deschide sectia de orhidee, ferigi, plante tropicale. Din 1984 Royal Canadian Yacht Club isi ține aici balurile. Din păcate un foc a distrus clădirile originale. Dupa foc s-a ridicat în apropiere o statuie a vestitului poet scoțian Robert Burns. Imigranții scoțieni veneau în Canada în geamantan cu biblia si cu un volum de poezii ale acestui poet. În 1909 se construieste clădirea actuală denumită McCallum Palm House. Nu părăsiți această oază pînă nu vedeți si cactusii care am aflat ulterior că sunt usor de întreținut si sunt de recomandat pentru cei ca mine care uită să ude florile.
Zona Riverdale se întinde la vest de rîul Don Valley care a săpat o vale respectabilă în cursul lui. Privelistea este impresionantă de aceea primul guvernator al Upper Canada (azi provincia Ontario), Lieutenant-Governor Simcoe si-a construit un resedinta aici pe care a botezat-o Castle Frank după numele unuia din copii lui.
Din păcate castelul a ars în anul 1829.
Născut în Anglia la 1752 a fost educat la Oxford si a intrat apoi în armată. Fiind la post în orașul Boston ca să lupte contra americanilor el este cel care înființeaza Queens Rangers care erau trupe ușoare menite să lupte în același fel în care o faceau americanii. Ia parte la diferite lupte în America și fiind rănit revine acasă cu titlul de Lieutenant-Colonel. Se căsatoreste apoi cu Elzabeth care era dintr-o familie bogată. Intră si în Parlamentul englez dar nu are timp să participe la discuții ocupîndu-se de conacul si mosia sa. După 1790 este numit primul Lieutenant-Governor al Upper Canada si organizează primul guvern civil de aici, ocupîndu-se si de construcția de drumuri si de cadastrul pentru organizarea pionierilor care trebuiau să isi ia fiecare lotul său. Stă numai 6 ani aici fiind chemat in alte locuri printre care si India si moare în 1806 în Anglia.
De fapt rîul este urmat îndeaproape de o cale asfaltată care aparține biciclistilor, pietonilor si nu numai. Noi locuiam cam la mijlocul acestui traseu care leagă plaja de grădinile din partea de nord a orasului.
Aproape de casa noastra se afla RIVERDALE FARM unde poți să găsesti animale de fermă. Mi-a făcut mare placere să văd: porci, păsăret de curte, oi, cai ba chiar si lebede. Pe lîngă aceste animale domestice în iazul pe care îl are ferma erau broaște țestoase care se uscau la soare pe diferite ramuri de copac căzute în apa si pesti galbeni strălucitori ca si pestisorul auriu din poveste, care e ceva rudă cu crapul. În ultimii ani se încercă si o readucere la viață a mlastinii care exista înainte aici. Organizația Bring back the Don formată din cetățeni voluntari sprijiniți de guvern se ocupa cu revitalizarea rîului Don Valley si se laudă că au reusit să readucă un castor pe rîu si multe păsări. Una dintre ele, o pereche de egrete era în această fermă. Se ocupă de asemeni cu plantatul de copaci nativi din America de Nord si plantează flori. Oricine poate participa.
Se spune că orice om trebuie să planteze un copac în viața sa iata o ocazie care nu se poate refuza.
Ferma a fost folosită ca atare pînă în 1856 cînd a fost achiziționată de primăria Toronto, care a folosit-o ca grădină zoo pîna s-a deschis noua locație din Scarborough și apoi ca fermă deschisă publicului din 1978.
Grădina de mirodenii is a must vorba englezilor. Aici am învățat pentru prima oară cum se spune la LEUȘEAN în limba engleză LOVAGE-adica cel iubit, știau englezii ce știau și am facut cunoștință cu plante pe care noi nu le aveam ca SAGE.
Zona în care se gasește ferma se numește OLD CABBAGE TOWN și a fost zona în care au stat imigranții pîna la un anumit punct în timp. Denumirea îi vine de la obiceiul oamenilor de a planta varză în fața casei. Varza este o plantă foarte ornamentală în felul ei verde-purpuriu și de aceea unii vor să o vadă cum crește nu numai să o mănînce. Eu o prefer totuși în sarmale. Șî fiind atit de populară a fost pusă și pe steagul acestei comunitați care are bineînteles culoarea verde și o varza in mijoc. Aș zice Mare varză! parafrazînd vestita noastră expresie legată de. De fapt durează mult pâna crești și varza și brânza.
În această parte a orasului sunt multe clădiri ocrotite de lege. Clădirile sunt în stil victorian si să îmi fie iertată memoria scurtă dar nu îmi mai aduc aminte toate denumirile: first empire, second-empire si mai stiu eu ce.
Bineînțeles că în zonă se află si un cimitir Toronto Necropolis Cemetery care s-a deschis în 1850. Aici am văzut pentru prima oara pietre de mormînt ale protestanților care sunt coloane sparte la capăt simbolul unei vieți retezate. Cimitirul este celebru prin persoanele înmormîntate aici. Nu sunt scriitori ca la cimitirul Bellu din Bucuresti ci ziaristi ca George Brown care este întemeietorul ziarului Globe and Mail de acum sau primul primar al Toronto William Lyon Mackenzie.Tot aici se gaseste un monument închinat celor doi care au fost spînzurați în Toronto datorită alăturării lor la rebeliunea din 1837 când doreau să aducă și în Canada reforme. Conducătorul rebeliunii W.L. Mackenzie a fugit în America dar s-a reîntors când a fost amnistiat. Ned Hanlan vestitul canotor canadian este îngropat tot aici. Statuia lui se află pe insulele Toronto. Aici se găseste un crematoriu și o capelă construită în stil gotic victorian de arhitectul care a creat si vechea primărie: Lennox.
Am uitat sa menționez zona Todmorden Mills unde în ultimii ani societatea Todmorden Mills Preserve se ocupa de readucerea la viața a acestui colț de rai. De pe strada Broadview poți sa cobori brusc la vale si vei rămîne impresionat de piciorul de plai, gura de rai. Exista o poteca care are plante care cresc in America de Nord printre care si vestitul Trillium, ghiocelul de Ontario. Din păcate este încurajată culegerea plantelor ce nu sunt locale și inlocuirea lor cu cele locale găsite aici de pionierii europeni. Există o revistă foarte interesantă care se ocupă cu plante organice si în general cu plante salbatice www.vitalitymagazine.com că vorba bancului:
A Brief History Of Medicine
Have an earache?
2000 B.C. - Here, eat this root.
1000 A.D. - That root is heathen, say this prayer.
1850 A.D. - That prayer is superstition, drink this potion.
1940 A.D. - That potion is snake oil, swallow this pill.
1985 A.D. - That pill is ineffective, take this antibiotic.
2000 A.D. - That antibiotic is artificial. Here, eat this root
În partea de nord a orasului pista se termină în Edwards Garden. Dacă nu as fii stiut că mă aflu într-un parc as fii crezut că este o pădure. Totul este foarte amenajat cu regulamente, țișnitori de unde poți să bei apă, toalete.
Edwards Garden este înființată în 1958 si se învecinează cu Toronto Botanical Garden care are multe activități și foruri unde esti instruit în ale grădinăritului dacă vrei să ai si tu o grădină acasă tot atît de minunată. Acum sunt la modă grădinile de pe acoperisurile blocurilor. Există straturi speciale puse pe acoperis ca să poată susține copaci si flori într-o încercare disperata de a opri poluarea.
Ca orice lucru frumos e născut din viziunea unui om Rupert Edwards care în 1944 a dorit un loc ca la țară pentru că această zonă era înca departe de oras. Parcul are o frumoasă gradină pe stînci (rockery) tip de grădină care m-am minunat să o văd aici pentru prima oară. Toată grădina este administrată de primăriă orașului Toronto.
Sigur că inițial de fapt terenul a aparținut unui scoțian Alexander Milne care avea aici o moară la 1817 dar fermele nu iși mai au locul în mijlocul orasului si sunt înlocuite de case de locuit sau de parcuri.
Tot parcursul rîului Don Valley este revitalizat pentru că toate întreprinderile industriale s-au închis în această zonă singura care a rămas fiind Uzina de tratare chimica a apei.
Încet-încet Toronto devine un oras gradină, oamenii lucrînd în sectorul servicii, iar industria mutîndu-se mai în nordul orasului.
Ne tragem sufletul si vom continua calatoria noastra.
Poate ne si insotiti la viitorele noastre drumuri.
Scrieti pe adresa redactiei si va vom trimite harti si contacte necesare.
|
Dana si Sandu 7/19/2006 |
Contact: |
|
|
