Pavel Gătăiantu: Poeme la portile redutei
[„Europa”, cuvinte de justitiar, dincolo de hotarul gândurilor ] ________________________________________________________
Pavel Gătăiantu s-a născut în 15 decembrie 1957 la Locve-Sâmiai, în Banatul iugoslav. Este absolvent al Facultătii de Stiinte Politice a Universitătii din Belgrad. În prezent lucrează ca redactor la emisiunea în limba română a postului de radio Novi Sad. Între anii 1990 si 1994, a fost primul presedinte al Asociatiei Comunitătii Românilor din Iugoslavia. Este autor al volumelor de poezie, „Timp absent”, în limba sârbă ( 1976 ); Sarpe bărbierit” ( 1984 ); „Nasterea prozei” ( 1986 ); „Calibrul pistolului” ( 1991 ); „Antrenament pentru ogari” ( 1997 ); „Receptie de după război”, în limba sârbă ( 1998 ); „Teroarea gloriei” ( 1997 ); „Europoeme”, Iasi ( 1998 ), de proză, „Atentat la ordinea publică” si al cărtilor de publicistică, „Locve ( Sâmiai ), ieri si astăzi”, o monografie semnată împreună cu Panta Bagiu ( 1991 ), „Comunitatea românilor din Iugoslavia” ( 1997 ). ________________________________________________________________________
Lirica de tinută civică, europeană prin excelentă, cutezanta demersului poetic, expresia nonconformistă si dens protestatară pe întregul ei cuprins, îl legitimează pe Pavel Gătăiantu, poet si gânditor poliglot, unul dintre cei mai cunoscuti în spatiul românesc de creatie, fie el în Voivodina sau dincoace de hotar, opera sa fiind apreciată în România de o critică literară exigentă, adesea neîndurătoare, lirica sa asadar, îl legitimează ca pe un suprarealist, contestatar, de factura ( iertată-mi fie alăturarea ), danezului Paul la Cour ( „Buletin de identitate” sau „Soare nou” ), sau a finlandezului, Uuno Kailas ( „Vinovatul”, sau „Martirii” ). Uimitoare accente nordice, tăioase, de o precizie matematică, rar întâlnite pe meridianele noastre si cu atât mai putin la actuala generatie de poeti, străbat metodic, scriitura acurată a poetului de dincolo de linia de demarcatie teritorială, în volumul bilingv de poeme ( în limbile română si maghiară ), intitulat sugestiv „Europa” si apărut în 2005, la Editura Tibiscus din Uzdin. „Acesta-i vinovatul. Si el va fi împuscat./Dar fără nici o vorbă, privindu-ne, se-ntoarce./ Privirea lui mă prinde, spunând: priveste-ncoace, / Si văd atunci si cine e omul vinovat”, la Uuno Kailas...si „Războiul-nunta din piata publică / unde taraful cântă în ritmul / explodării bombelor / îngrijorându-l pe Eliade / de cuplarea obiceiurilor / păgâne si crestine” ( „Tinta”-vol. „Europa” ), la Pavel Gătăiantu, apoi, ”....imperiul răului peste învelisurile cărnii....” si „...sfidătoarele răni cu secole încă sângerânde” înfătisează realităti paralele în lumi paralele, suferinte izvorâte din puritatea unor spirite responsabile si dintr-un veac ce trece (i)repetabil într-altul. Nimic din lirica lui Gătăiantu nu este conventional sau dejá-vù. Răzvrătitul Gătăiantu, justitiarul, nu se cantonează în formr rigide de exprimare, ironia si autoironia se succed: „Am presimtământul că în această seară / în semn de protest, soarecii / vor intra în greva foamei”, sau „Pe terasa cosmosului meu / astept si astăzi nelinistit / despovărarea ochilor, / despovărarea cerului”. Realitătile adesea crude, dar mai ales stările sufletesti ale poetului îsi croiesc cu usurintă, dar si obsedant, calea spre cititor, ca o lectie de viată, alteori transpunându-l într-o lume, pe care o prăvăleste în abisul apocalipsei, mai cu seamă când trece „Pe Bulevardul Eroilor Nationali”, unde...” se plimbă diferite fiare, / doamne ramolite, epave cu pisici / persiene, câini sasii adulmecând / fustele trecătoarelor tinere. / La ultimul semafor, la rosu / răsar tipetele si oasele ucisilor / de pe pânzele de groază. / Pe Bulevardul Eroilor Nationali / într-o dimineată am găsit lănci / si armuri si sulite / si spade si suflete decapitate./ Pe Bulevardul Eroilor Nationali / mă plimb timid cu latul vitejiei / la gât. Citindu-l pe Gătăiantu, inevitabil îti dă târcoale senzatia că vrea să lase în urmă o povară, cătuse imaginare, un sentiment mistuitor, privind parcă mânios în urma sa, aidoma tinerilor furiosi din cea de-a doua jumătate a veacului trecut, cultivând răzmerita spirituală, abandonată si iarăsi reluată cu obstinatie de altă generatie din inima Europei. Inevitabil, pentru că Gătăiantu... si noi toti ceilalti...de la margine, batem la portile redutei ferecate. Poetul e constient de acest adevăr. Poate de aceea e si justitiar, revoltat, cu pumnul ridicat, căutând ordinea cuvintelor dincolo de hotarul gândurilor, atunci când „Trupul tău nu poate fi / supravegheat / de nici un serviciu secret / din lume, nici iubit de vreo femeie”. Spiritul de frondă e omniprezent în cele 27 de poeme ale „Europei” lui Pavel Gătăiantu, o Europă de fapt spre care se îndreaptă cu asalt si năvală poetică, dar nu lipsit de simtul datoriei civice si o constiintă realmente europeană, acumulate într-o viată de gazetar si literat de exceptie, fin observator al firii si faptelor umane. Imaginile sale sunt într-o permanentă miscare, sustinute de simboluri, ca un far care străpunge ritmic bezna din cotidianul unui „functionar mărunt / la un magazin de peste /... ( care ) punctează zi de zi mintile /( ale ) trecătorilor dimprejur / Vă propun salvati-l trăgând / cu spatele culisele Europei. Suprarealismul său este unul sisemic, demersul său păstrând intactă valoarea comunicării. Poemele europeide ale lui Pavel Gătăiantu se miscă pe terenul vietii. În „Europa” poetului se regăsesc euforia, teroarea, insolenta, lipsa de onestitate a unei societăti de consum cuprinse de haos si deznădejde. Poemele lui Gătăiantu îsi trag asadar seva dintr-o zonă de permanenete zvârcoliri existentiale. Aplecându-se asupra unei lumi dezrădăcinate, lasă totusi loc sperantei, cu chip de Mesia, care să remodeleze planeta, într-una mai bună, mai descătusată. Aici se constituie de fapt suma tehnicii sale unice de a comunica: „Fostii mei prieteni îmi zâmbesc / acum de pe postere electorale. / Trecătorii vorbesc prin telefoane / celulare si mă scuipă la intersectii. / Astăzi am scris încă un poem si atât”. Revolta legitimă a poetului, îsi găseste expresia cea mai elocventă în cuvântul-bici: toate mesajele sale au o tintă precisă si se rostogolesc ca o avalansă amenintătoare, răvăsind constiinte. Retorica sa provoacă, trezeste din letargia spirituală a unui început de veac, cere socoteală cu neîndurare: „Unde sunt aceia care au violat / totul ce le-a apărut în cale ? / Unde sunt cei care si-au zvântat nevestele-n bătaie si le-au scos / dintii de aur cu mâinile murdare / făcându-i cadou marelui Boss, / pentru ca mâine zi să le apară / poza în cotidianul de provincie, devenind eroi ai vecinilor din cartier ?”...”Viitorul nu se vinde / cu amănuntul / nici vitejia nu încape / în vârful de pumnal / doar tipul ăla de la colt / care si-a violat istoria / a rămas orfan de castane”. Astfel discursul său european demitizează poezia, el, poetul, creindu-si o identitate care se impune cu autoritate în spatiul românesc din Serbia si cel carpato-dunărean. Pavel Gătăiantu, autorul volumului bilingv „Europa”, poetul fecund si laborios, rămâne un sublim cinic, ironic, fermecător totodată prin tematica propusă, dar mai ales prin mesajul său, originalitatea comunicării si impactul cu iubitorii de carte bună, devenind un liant între autor si lumea unui continent cu legi si nelegiuiri.
|
Gerhard Binder 7/15/2006 |
Contact: |
|
|