Vasile Miltaru / Un poet uitat
Există oare român să nu fi ascultat, măcar odată în viață, romanta MAMA? Este putin probabil, dar merită să ne amintim primele versuri, just in case, cum ar spune englezul:
A venit aseară mama, din sătucu-i de departe,
Ca să-si vadă pe feciorul, astăzi Domn, cu multa carte!
A bătut sfios la usă, grabnic i-am iesit în prag;
Ni s-a umezit privirea de iubire si de drag......
Întrebarea este însa alta: Câți români mai stiu cine este autorul acestor populare versuri? Foarte puțini, fără discuție. Iar si mai puțini stiu că poemul Mama, creeat de Vasile Militaru prin anii 30, a fost dedicat compozitorului George Enescu, bun prieten si admirator al poetului.
Acelasi fenomen s-a produs si cu un alt cunoscut cântec pe versurile lui Vasile Militaru, respectiv Povestea mea:
M-am născut într-un bordei
Învelit cu pae...
Doinitor, mi-a fost un tei;
Leagăn, - o copae.......
In cazul cunoscutei romanțe Mama, mulți atribuiau versurile lui G. Cosbuc, iar Povestea mea era considerata o producție folclorica. De ce oare? Cine avea interesul sa ascundă adevarul paternitatii unor versuri atât de cunoscute și bine identificate cu poporul roman?
Mama mea, Elisabeta Gh. Costeanu, îmi citea adesea versuri de Vasile Militaru pe vremea când nu stiam să citesc, dintr-o carte jerpelită, fără coperți si fără prefată. Mai târziu, am aflat de ce, în mod intenționat, mama a mutilat acea carte. Era o lucrare interzisă si prezenta un mare pericol pentru ea, daca ar fi fost denunțată că deținea publicații interzise. Nu a putut să se despartă de cartea idolului ei și al milioanelor de români, dar a șters, pentru siguranță, orice urmă cu numele autorului.
Am reținut până în ziua de azi multe poeme citite de mama mea din acea carte fără nume și fără autor, care până la urmă a dispărut din casa noastră tocmai cănd doream să învăț și mai multe poeme pe dinafară, îmbogațit fiind cu puterea cititului. Nu am întrebat-o niciodată pe mama cum de a disparut acea biblie a copilariei mele; presupun că speriată de arestările cu scop terorist ce se practicau în perioada stalinistă, a pus pe foc acea carte minunata de versuri, așa cum a fost nevoită să o faca și cu alte carți din casă. Multe poeme însă le-a memorat și mi le recita ca răsplată când eram cuminte. Mi-au rămas adânc tiparite în suflet, le-am purtat în gand toata viata si mi-au ținut de dor printre străini, regăsindu-mă adeseori;
Plin de visuri, am intrat/ Într-o lume nouă/ Si-aveam sufletul curat/ Ca un bob de rouă! Un vârtej nebun, de-atunci,/
Cată să mă-ngroape,/ Ca pe-un pai, când îl arunci/ In vâltori de ape;....
În România nu am putut afla de soarta poetului copilăriei mele, si de ce era interzis. Abia aici, în Canada, am înțeles totul, picându-mi în mână cartea Stropi de rouă de Vasile Militaru, scoasă de Editura Nistru, la Bruxelles în anul 1988, de doi români basarabeni demni de toată stima, Nicolae Lupan din Germania si Grigore Scorochirja (Scor) din Naples, Florida.
Iată ce spunea cutremuratoarea sentință Nr. 320 din 20 iunie 1959 a Tribunalului Militar : (redau ad-literam, o mică parte)
Inculpatul Vasile Militaru, născut în anul 1885, în comuna Dobreni-Câmpurel, regiunea București, fiul lui Ghiță și Dinca, de profesie funcționar, domiciliat în com. București, str. Luiblanc Nr.8, la 20 (douazeci) ani de temniță grea, 10 (zece) ani de degradare civica, cu aplicarea art. 31 C.P. pentru crima de uneltire contra ordinii sociale, la 12 (doisprezece) ani închisoare corecțională pentru delictul de deținere de publicatii interzise....
În plus, mai decideau si confiscarea totală a averii personale plus obligația de a plăti 1000 de lei cheltuieli de judecată....
Câtă nemernicie! Bietul Vasile Militaru era practic condamnat la moarte. A părăsit pe cei dragi, trei săptămâni mai târziu dupa criminala sentință, pe data de 8 iulie 1959, în lagărul - puscărie din Ocnele Mari.
Mare patriot, Vasile Militaru a plătit cu viața cutezanța de a rămâne ferm convingerilor lui antibolsevice. În anul 1937, cu o premoniție remarcabilă, scria în poemul Dreptate:
Dreptate!... Ce flămânde de tine, ce-nsetate/ Te caută, de veacuri, noroadele, - Dreptate!.../Intrega lume astăzi, gemând, prin foc si sânge,/ Te caută si plânge! (...)
Si fratele cu ură, sugrumă pe-al său frate,-/ Si fiecare geme: Dreptate, Vrem dreptate!................
Dreptate nu i s-a făcut niciodată lui Vasile Militaru si nici iubitei sale vestale Ecaterina V. Militaru, care a supraviețuit anilor lumina. El, fiu de plugar ialomițean, bard al plugarilor țării, a fost condamnat nu numai la puscarie pe viață, dar si la uitare, atăt în timpul comunismului cât si după, fapt de mare nedreptate.
Oricat am căutat carți de Vasile Militaru în România, nu am găsit nici urmă. Cele trei carți pe care le am în față, acum, când scriu aceste rânduri, au fost toate publicate în exil. In afară de volumul Stropi de rouă de care am amintit, aceiasi basarabeni patrioți au publicat Temelie de veac nou în anul 1988 si Poemele nemuririi în anul 1989. Dar Vasile Militaru a scris mult mai multe poeme, precum si fabule de succes în Romania interbelică. Iata cateva din titlurile cartilor de referinta ale poetului: Treziti-va, Romani, Vorbe cu talc, Spre imparatia lui Isus, Cantarea neamului, Viermi si stele, Curcubee peste veac si multe altele. Zece dintre fabulele-i de succes se pot găsi pe internet prin grija lui Radu Narcis Velicescu, un român enigmatic, care întreține o selectă si selectivă pagină internet numită Romanian Voice.
George Calinescu se pare ca nu a fost mare fan al lui Vasile Militaru, citand numai o fabulă mai puțin inspirată în faimoasa sa Istorie a literaturii române , dar a recunoscut că bardul celor mulți a avut un extraordinar succes de public. Nu am date mai multe, dar se poate deduce din Testamentul lui Vasile Militaru că a reușit să trăiască foarte bine din scris, ba chiar a făcut ceva avere, fapt cu care nu s-a putut mândri nici-un poet al epocii.
Să răsfoim puțin prin minunatele volume care îmi sunt atăt de dragi, cu speranța ca si noi, copii, nepoții si strănepotii celor care asteptau cu nerăbdare un nou volum de Vasile Militaru, vom aprecia varietatea prozodică si muzicalitatea versurilor celui care releva, cu mult talent, în special aspecte ale universului rural, acolo unde s-a născut vesnicia, vorba lui Blaga.
...Si, cu cât mă poartă gândul/ Peste vremuri înapoi,/Tot mai sfăntă văd icoana/Unui car cu patru boi.... (poemul Icoana sfanta)
Dragostea si atasamentul față de creaturile cu care țăranul roman se înfrățea în lupta pentru existentă, nu poate fi mai bine redată ca în poemul La groapa lui Sambotin :
Sâmbotine, Sâmbotine,/ Drag plăvan printre plăvani,/ Ce mergeai pe lunci cu mine,/ Când eram de șapte ani;/ Când era vre-o sărbătoare/ Eu mai mândru să te fac,/ Îți prindeam pe-un corn cicoare, iar pe altul flori de mac...
Parcă îl si văd pe Mos Andrei în poemul cu acelasi nume:
Cu zăbunul peste umăr,/Mos Andrei/ Paste-n luncă, toată vara,/ Doi viței./ Din țurcană-i cade-n plete/ Părul- nea,/
Iar în mâna dreaptă poartă/ O nuea.../ Ori-si-unde, dă binețe/ Ori-si-cui,-/Dacă drumu-ți face cruce/ Cu al lui...
In poemul Sub Tricolor poetul îndemna la luptă unită impotriva comunismului, pe care il intuia ca pe un blestem pentru Romania lui iubita, cu toată puterea cuvântului bine mesteșugit:
Strângeți-vă laolaltă toți, sub sfântul Tricolor!...
Brațul tuturor să-l țină! Brațul tuturor să-l poarte!...
Doar sub el e biruinta, - in afara lui, e moarte!..
(....)
Mai curând să vrei să mori,
Decat, rob, să vezi de-asupra-ți cârpa steagurilor roșii
Si s-auzi cum strănepoții îsi vor blestema strămosii!..
Închei cu speranța că, asa cum Povestea mea si Mama au ramas nemuritoare pentru românii de pretutindeni, nemuritoare va rămâne si aprecierea pentru acela care a fost poetul iubitor de tară si de neam, Vasile Militaru.
|
Alex Cetateanu 7/14/2006 |
Contact: |
|
|
