Nicolae Steinhart ( Nascut la 12 iulie 1912 )
Frumosul ……… entitatea libertăţii, a nepăsării faţă de ce cred oamenii despre ea, a nedării năvală peste cugete, a sihăstriei linistite si răbdătoare. Crede, urmând o pildă ilustră, că nu trebuie să i se slujească; dimpotrivă, că e chemat să slujească. Prea puţin îi pasă dacă e luat aminte si ţinut în seamă, daca e recunoscut, apreciat, venerat, admirat.
E un fiind, cum grăiesc filosofii fenomenologi, de sine stătător, care se mulţumeste a exista si a se dărui oricărei priviri, oricărei contemplări: că e, aceasta, a unui cunoscător rafinat, a unui critic de artă, a unui colecţionar ori a unui om de rând……..
Ne inconjoara peste tot dar,prinsi de grijile zilnice, trecem nu arareori nepasatori mai departe. Sa-i dam sufletului hrana de care are nevoie, sa ne oprim o clipa, sa privim, sa ne inundam de bucuria actului estetic pur, sa savuram linistea izvorata din armonie.
Sa ne gandim cu recunostinta la cei care ni se daruiesc prin creatia lor, colorandu-ne in nuante vii existenta.
Nicolae Steinhart
Monahul de la Rohia
Nicolae Steinhardt nu-si mai apartinea.
El, Sihastrul de la Rohia, era, de fiecare dată când iesea în public, înconjurat de puzderie de lume, de prieteni sau de simpli curiosi.
Era o aparitie si o prezentă fascinantă. Părea mai degrabă răcitor printre oamneni, o aparitie insolită si contrariantă, coborâtoare parcă din alte timpuri. Mai ales tinerii căutau să-i fie aproape - îl priveau si-l ascultau cu religiozitate, ca pe un sfânt. Cred însă că sentimentul era reciproc. Si N.Steinhardt îi agrea pe tineri. Si îi făcea bine prezenta lor. Îi privea cu bucurie si cu o anume religiozitate si el.
|
Observator 7/12/2006 |
Contact: |
|
|
