Sondajul de politete: Toronto vs. Bucuresti
S-a vorbit si scris mult în ultima vreme despre politete. Toate au pornit de la un sondaj efectuat de revista engleza Reader’s Digest în marile orase ale lumii. Rezultatele acestui sondaj au plasat Toronto pe locul al treilea din lume (dupa New York si Zurich), iar Bucurestiul pe locul penultim, dupa el urmând doar orasul Mumbai din India.
Scorurile pentru primele orase au fost : New York 80, Zurich 77, Toronto 70, cel pentru ultimele orase au fost Bucuresti 35, Mumbai 32.
Punctele s-au dat conform unor scenarii pentru a vedea daca oamenii deschid o usa sau ajuta pe altii sa ridice lucruri cazute pe strada. S-au dat puncte si pentru raspunsuri politicoase.
Toate aceste sondaje dau o imagine de ansamblu a politetei practicate la scara generala de populatia unui anumit oras. Cum recent am vizitat Bucurestiul, orasul meu natal si m-am intors la Toronto, orasul de adoptie, si cum cele doua orase se afla la cele doua extreme ale sondajului sus numit, am incercat sa-mi explic nu numai diferentele între Bucuresti si Toronto, dar scorul relativ sacazut al oraselor asiatice (Hong-Kong 45, Taipei 43, Seoul 40).
Tendinta initiala a unor autori care au vrut sa explice fenomenul a fost sa acuze educatia tineretului. Totusi Londra si Parisul, orase cu oarecare traditii in educatie, sunt ambele pe locul 15, devansati de Sao Paolo, Zagreb si chiar de Mexico City.
Cum spuneam, am venit recent dintr-o calatorie în Romania. E adevarat, oamenii nu sunt politicosi, fiecare este teribil de preocupat de a-si rezolva propriile probleme care, în oras, fie pe strada fie în magazine, sunt atat de multe, încât nimeni nu mai are energia sa fie si politicos! Suprasolicitarea si tensiunea fiecaruia este intinsa la maximum, iar pentru politete si bunavointa trebuie o anumita deschidere si disponibilitate. Oamenii in Bucuresti au figuri preocupate si incruntate, cu o expresie care nu reflecta libertatea interioara. Am facut o vizita in grup (nu se poate altfel) la palatul Cotroceni. Eram imbracata obisnuit, nu aveam nici un semn distinctiv pe mine si totusi o doamna din grup m-a intrebat, la sfarsitul vizitei, daca sunt din tara sau sunt numai în vizita. Mi-a marturisit ca nu din cauza vreunui semn distinctiv mi-a pus intrebarea, ci din cauza expresiei de pe figura mea. Banuiesc ca eram, poate, singura care zambeam si priveam deschis in ochi pe toata lumea.
Nu cred ca in Bucuresti este vorba numai de lipsa de educatie, ci si de un enorm stress al neputintei colective. In asemenea conditii, cui îi mai arde sa fie politicos?
Am constatat aici, în Canada, la mine in bloc, ca lumea este foarte politicoasa si toti vor sa-i ajute pe ceilalti. Dar aceasta dorinta de ajutor poate ca n-ar exista daca fiecare dintre noi am fi suprasolicitati în toate directiile. In lift lumea saluta politicos si bland, indiferent de natie.
La Bucuresti daca te intalnesti cu cineva in lift, numai vorbe de ocara (justificate) la adresa unor autoritati. Poate ca la Bucuresti lumea e prea obosita ca sa poata zambi! Poate ca, dimpotriva, la Toronto sau la New York, a fi politicos e un amuzament care merita exersat, oamenii având un mic prisos de energie.
Dar poate ca la Bucuresti sunt mai multi oameni primitori si gata sa te gazduiasca decat la New York.
Am reflectat mult asupra impolitetei asiaticilor. Poate ca sterssul lor in a fi incontinuu altfel decat “naturali”, caci asa sunt educati de la nastere, în a-si înfrânge pornirile naturale, îi oboseste intr-atâta incat, cand termina serviciul se lasa in voia vietii si nu mai dau atentie nimanui! La restaurantul chinezesc “Mandarin”, cand pleci, toata suita de chelneri iti zambeste si-ti spune “Thank you, have a good day”. M-am gândit ca ei o spun de atatea ori pe zi încât probabil acasa li se face lehamite sa mai repete acelasi mecanism!
Trebuie sa recunosc ca m-am bucurat cand reporterii de la TV din Toronto au aratat exemple “pozitive” de politete la Toronto si exemple “negative” la Montreal. Am trait 15 ani in Montreal si stiu ca acolo sunt tot felul de stressuri, dintre care problemea politica a suveranitatii Quebecului e una esentiala.
Iata ca teoria mea se aplica (in acest caz): omului stressat nu-i arde sa fie politicos. In orice caz, o teorie care ar da vina pe educatia comunista pentru nepolitetea de la Bucuresti ar fi infirmata de faptul ca Varsovia a obtinut la acest sondaj 67 de puncte, iar Budapesta si Praga fiecare câte 60 de puncte.
Nu, comunismul a avut alte efecte, dar politetea in orase nu e legata de comunism, ci de multe alte elemente mai profunde si mai complexe.
Insfarsit, toate aceste sondaje au e precizie partiala, marja de eroare de obicei este foarte mare. Dar pentru noi, Românii din Toronto, nu e rau nici sa ne mândrim cu faptul ca suntem pe locul trei, dar nici sa gasim explicatii logice pentru locul penultim al Bucurestiului. In fond, jucatorul Zidane al echipei franceze de fotbal, sub stressul finalei din cupa mondiala, n-a comis o impolitete atât de grava încât l-a costat si eliminarea de pe teren si terminarea carierei intr-o nota indezirabila si dureroasa?
|
Veronica Pavel Lerner 7/12/2006 |
Contact: |
|
|
