Survivor
Procesul imigratiei, cu toate aspectele sale, implica, fara [ndoiala, un soc cultural pe care fiecare dintre noi l-am resimtit sau [nca [l mai resimtim, [ntr-o masura mai mica sau mai mare, [n functie de personalitatea fiecaruia, de asteptarile pe care le-am avut cand ne-am asumat responsabilitatea de a ne lua viata de la capat [ntr-un alt loc decat acela unde ne-am nascut si asa mai departe.
Canada este, prin definitie, o tara multiculturala, o tara [n care [si dau mana, [n mod pasnic, Estul si Vestul, Nordul si Sudul, cultura Orientului si cea a Occidentului, [ntr-o coabitare fericita si [ncurajata de numeroase legi care dau dreptul nou-venitilor sa [si pastreze limba, credinta, traditiile, obiceiurile. Acest amestec de influente de pretutindeni ofera tarii, sau cel putin oraselor unde imigratia este mai puternica, un caracter exotic si inedit. Mergand de exemplu pe strazile orasului Toronto, trecatorul va vedea o [mbinare ametitoare de restaurante grecesti, indiene, sud-americane etc., va vedea sariuri langa matasuri chinezesti, va auzi nenumarate limbi sau dialecte din lumea [ntreaga.
Pe langa aceasta etalare plina de culoare si de viata, noul venit se loveste [nsa curand de alte aspecte tinand de sfera traditiilor locale, care sunt, poate, pentru unii, mai putin placute sau cel putin surprinzatoare. {n cazul meu, printre aceste aspecte care m-au uimit s-au numarat, spre exemplu, obiceiul de a sta pe jos, [n scoli si uneori si [n institutii, pe strada sau [n metrou, [n ciuda temerii, uneori exacerbate, care exista aici, fata de virusuri. Apoi, paradoxal cand ma gandesc la politetea ce caracterizeaza [n general populatia canadiana, tratarea ca de la egal la egal, si [n consecinta fara prea mare curtoazie sau menajamente, a femeilor – chiar si a viitoarelor mame – [n autobuze sau [n metrou, de catre sexul opus. Aceeasi remarca vis-ŕ-vis de relatia tineri-varstnici, [n acelasi context al transportului [n comun. Sarbatorirea tuturor evenimentelor posibile (fireste, Ziua mamelor, a tatilor, apoi a muncii, apoi o sarbatoare civica etc.), mai putin a copiilor, legat de care am auzit [n cateva randuri opinia ca existenta lor [n cadrul unui cuplu este un... lux. Faptul ca a [nvata istorie, geografie sau algebra nu mai este o datorie si o mandrie de a avea o cultura generala cat mai bogata, ci o simpla optiune [n functie de numarul de credite de care ai nevoie la sfarsitul anilor de scoala. Caligrafia care a devenit, dintr-o stiinta obligatorie, un hobby. Lipsa de interes fata de trecut [n favoarea trairii cu frenezie a prezentului sau a asteptarii pasionate a viitorului apropiat. Lista ar putea continua…
Ce fac [nsa cei care aleg sa mearga –asemenea unor corabii singuratice – [mpotriva curentului, cei care aleg sa nu renunte la ceea ce parintii sau bunicii sau dascalii lor i-au [nvatat ca este bine? Desigur, priviti vor fi cu ironie sau compatimire de cei care aleg fara rezerve si, poate, uneori, si fara prea mult discernamant, sa fie “la moda”. Vor fi poate si izolati sau tratati ca niste ciudatenii…
Ca una dintre aceste corabii ce se lupta cu valurile potrivnice, ma intreb daca voi reusi sa [mi pastrez scara proprie de valori si daca da, pentru cata vreme? Sau poate, ca [n serialul de televiziune “Survivor” corabiile singuratice vor primi votul negativ inca din prima runda?
|
Eliza Ghinea 7/8/2006 |
Contact: |
|
|
