Străinătatea „made in Romania”
- privită de pe dealurile Olteniei -
Vă mărturisesc faptul că Dumnezeu mi-a dăruit sansa de a vizita si de a cunoaste multe dintre tările si popoarele Europei.
Am admirat seriozitatea germanilor si eleganta austriecilor, m-am regăsit în energia expansivă a italienilor, am cântat melancolic împreună cu polonezii si am fraternizat cu dârzenia pe care o au sârbii în fata necazurilor.
Totusi, nu am avut vreodată gândul să plec definitiv din tară. Dependentă de glie ori poate lipsa curajului de a lua viata de la capăt, pe meleaguri străine, cine stie...
Mereu am căutat să compar viata de la noi, din România, cu viata de acolo, din străinătate. Asa am cunoscut pe fratii mei români care, de voie si mai ales, de nevoie, au hotărât să trăiască în afara hotarelor tării si care au reusit să devină cetăteni sau rezidenti onorabili ai statelor de adoptie, dând nastere acolo unor „mici Românii”, unei străinităti pe care asi numi-o „made in Romania”.
Am descoperit, în primul rând, o transformare uimitoare. Firea exterioară a românilor din străinătate a devenit mult mai organizată, neseriozitatea de care suntem uneori acuzati s-a diminuat, în multe situatii până la disparitie, iar hărnicia înaintasilor nostri de peste veacuri se regăseste pe deplin în acesti urmasi pe care sărăcia i-a îndemnat să aleagă drumul pribegiei. Dezordinea în viata de zi cu zi, lipsa împlinirii promisiunilor făcute, furtul si lenea le-am întâlnit mai putin la românii care trăiesc printre străini, decât la cei rămasi în tară.
Atunci am înteles că românul, dacă îl asezi într-un sistem social-politic si economic temeinic organizat, competitiv si riguros, românul se adaptează si arată ceea ce are el mai bun de oferit în relatia cu societatea. Bineînteles, orice pădure are uscături, asa că vom întâlni si în „Noile Românii” din diaspora, români care fac de rusine numele de român. Nu vreau să idealizez. Esential îmi pare însă faptul că procentul românilor seriosi si eficienti în activitatea lor profesională, în respectarea si asumarea normelor de convietuire socială, în exercitarea si apărarea drepturilor proprii este net în favoarea celor din străinătate.
Totusi, firea exterioară a românilor din străinătate nu este suficientă pentru a reusi o descriere măcar generală a stării de român trăitor printre străini. Care este viata sufletească a acestor români? După Decembrie 1989, comunitătile românesti din diaspora au fost afectate de două fenomene: crizele de identitate, pe fondul unor tulburări cu nuantă politică, si valul de noi emigranti sositi din tara mamă cu o nouă energie creatoare, dar si cu metehnele datorate celor 50 de ani de comunism. Din păcate, românii pribegiti printre străini au dovedit o mare lipsă de unitate. Zeci de asociatii ale românilor din diaspora s-au luptat în anii de după ’89 să obtină întâietatea reprezentării comunitătilor românesti atât în fata statului adoptiv, cât si a autoritătilor române, viata religioasă, mai ales în zona ortodoxă, a fost si ea afectată de diferite tensiuni si rupturi, iar sustinerea si „lobby”-ul în favoarea României au fost în multe situatii inexistente fie datorită cripto-comunismului manifestat de unele guverne din tară, fie datorită dezbinării pe criterii politice ori de altă natură din comunitătile românesti ale diasporei.
Altfel spus, românii au făcut să renască pe meleaguri îndepărtate aceeasi Românie pe care o stim cu totii.
Am privit adeseori cu invidie la vecinii unguri si la diaspora maghiară din tările vestice ale Europei si din Statele Unite. Reusita economică si mai ales politică a statului ungar s-a datorat într-o bună măsură si politicienilor si oamenilor de afaceri de origine maghiară din străinătate. Să fie oare mai puternic sentimentul apartenentei la neam si tară în cazul maghiarilor, popor barbar si migrator la origini, decât în cazul românilor, popor format, în principal, din sinteza a două vestite popoare si civilizatii antice? Se pare că originile istorice nu au asa mare importantă...
În era globalizării, natiunile sunt, treptat, condamnate la disparitie. Modelul Uniunii Europene caută să facă această disparitie mai putin dureroasă, mai putin riscantă. Statele Unite ale Americii oferă modelul propriu, acel stat-creuzet în care orice nou venit, indiferent de limba, nationalitatea ori credinta sa, devine în cele din urmă american si atât.
Românii se preumblă si ei, împreună cu popoarele acestei lumi, pe calea aleasă de civilizatia umană în călătoria sa spre Dumnezeu. Poate că statul român va dispare cândva, poate că toate statele planetei vor dispare într-un târziu, formând confederatii continetale precum see doreste a fi Uniunea Europeană. Totusi, o esentă va rămâne până la sfârsitul veacurilor – sufletul poporului în care te-ai născut.
Privită de pe dealurile Olteniei, străinătatea „made in Romania” nu este altceva decât o parte a sufletului românesc, cu toate însusirile frumoase si ori mai putin frumoase, cu lumina si întunericul care se luptă mereu si mereu în sufletul oricărui alt popor din lume. Românii din străinătate, la fel ca si românii de acasă, vor fi chemati să aleagă între comorile trupului si comorile sufletului, între starea de bine dată de egoism si starea de bine dăruită de bunătatea manifestată fată de ceilalti, acea stare de bine altruist care ne face să fim după chipul si asemănarea lui Dumnezeu.
Cred că atât românul sărac din România, cât si românul asezat în belsugul relativ al străinătătii ajunge să ofteze după Dumnezeu.
Aici, în tară, noi încă oftăm din cauza sărăciei, coruptiei si răutătii celor ce ne conduc destinul, acolo, la voi, printre străini, cred că uneori oftati după cele ale sufletului, căci trupul, odată sătul, nu mai cere nimic si zace în uitare.
Si noi si voi oftăm, în clipele noastre de sinceritate, după Dumnezeu. Românii s-au născut ca popor născându-se crestini, un fapt rar, poate unic în istoria popoarelor europene. Doar relatia noastră cu Dumnezeu, asa cum am mostenit-o de la părintii si bunicii nostri, ne poate uni si poate metamorfoza în bine România de acasă si România din străinătate.
Asa zăresc eu, de pe dealurile Olteniei, pe românii ce trăiesc în străinătatea „made in Romania”...
România, Craiova, 6 iulie 2006
N.R Obs.
Marcel Radut Seliste, absolvent al facultatii de drept si al facultatii de telogie, va implini 36 de ani in septembrie a.c.
Este colaborator la revistei ROST din Romania si de curand al revistei Observatorul
|
Marcel Rădut Seliste 7/6/2006 |
Contact: |
|
|
