Prietenia....
Este asa de cunoscuta zicala romineasca : prietenul bun la nevoie se cunoaste
sau cea canadiana, a friend indeed is a friend in need.
Amindoua vorbesc despre ceea ce se numeste prietenie si care
este calitatea de a fi afectionat, de a fi sufleteste apropiat, de cineva
care nu este nici iubit nici o ruda, adica o persoana complet inafara de
linia familiala-genetica.
Originea prieteniei se pierde in noaptea istoriei , poate chiar a
preistoriei cind oamenii -slabi individual- s-au grupat ajutindu-se la munca
bruta pe care trebuiau sa o faca in vederea supravietuirii. In acest proces
de intrajutorare, munca comuna, schimbul de idei si experienta s-au putut
transforma mai tirziu iintr-o legatura afectiva care a fost numita
prietenie.
Acest sentiment poate caracteriza legatura afectiva intre doua persoane dar
poate sa nu se limiteze numai la doi indivizi ci sa se extinda asupra unui
mic grup care constitue ce se numeste un grup de prieteni.
Legatura dintre persoane este in primul rind, afectiva. Se simt bine impreuna
pentruca au idei ,preocupari,sentimente si chiar interese comune, interese
culturale si uneori de bussiness. Aceasta legatura le da siguranta ca nu sunt
singuri si pot sa se sprijine pe cineva apropiat care sa fie alturi de ei
cind au nevoie. Acest sprijin nu este de ordin material ci majoritar este
de ordin spiritual:necesitatea de avea cui sa se destainuiasca si sa-i ceara
un sfat neinteresat in caz de necesitate. Numai faptul ca isi pot "deschide
sufletul " cu incredere unui prieten , la da oamenilor sensatia de
"libertate" de exprimare si le intareste increderea in ei si in legatura lor
de prietenie.
Sentimentul de prietenie a dus in decursul istoriei la formare de cupluri
celebre din care au rezultat nu nunmai productii intelectuale si artistice
dar si de creare de intreprideri, de constructii si productii comerciale si
industriale care au creat locuri de munca pentru altii.Rezulta ca un
sentiment de dimensiuni profunde intre doi sau mai multi parteneri poate sa
se transforme intr-un factor de importanta sociala prin creativitatea de
care este capabil.
Baza prieteniei o constitue onestitatea , cinstea in relatiile dintre
prieteni;in speta faptul ca "daruirea" este neinteresata;prietenia nu se
masoara cu balantza! In prietenie trebue dat fara sa se astepte o"
recompensa" imediata; cind prietenia incepe sa fie" pusa pe cintar" trebuie
considerat ca este terminata.
Farmecul prieteniei consta tocmai in acest sentiment ca poti oferi ceva fara
sa astepti compensare;aceasta duce la sensatia de "confort" moral si
intelectual fara de care nu se poate vorbi de adevarata prietenie;tocmai
acest" confort" este factorul care mentine si intareste prietenia.
Evident ca acest sentiment are limitele lui: in momentul cind unul din
parteneri constata in mod obiectiv si repetat ca este abuzat de celalalt ,
ca apare ca evident faptul ca este "utilizat" in cardul prieteniei situatia
se cere discutata deschis si daca nu se ajunge o clarificare este mult mai
corect ca legatura sa fie considerata terminata.
Din nefericire si statistic se pare ca aceasta situatie este mult mai
frequenta de cit a prieteniilor reusite si care ramin intacte timp
indelungat.
Sentimentul de tradare a prieteniei a existat inca din timpul lui
Judas sau a lui Caesar la a caruri asasinare a participat si nepotul
lui-Brutus- de care imparatul era foarte apropiat sufleteste!
Tradarea unei prietenii este cu atit mai desgustatoare cu cit prietenia
consta tocmai intr-o incredere totala in celalat partener insemnuind ca la
onestitate si totala incredere s-a raspuns in modul cel mai abject, cu
egoism feroce si o tradare a celor mai umane sentimente.
O prietenie se zice ca este cel mai frumos sentiment uman caci se repercuta
asupra cuiva care nu este in nici o relatie familiala sau genetica cu
celalalt;dar ca ea sa supravietuiasca trebue ca cei interesati sa actioneze
in vederea aprofundarii si deci a supravietuirii ei ; altfel , ca si intr-o
casatorie, sentimentele se topesc si legatura se destrama..
|
Ion Dinu Ion 7/2/2006 |
Contact: |
|
|
