Scriitorul canadian John Degen
Romanul de debut al scriitorului canadian John Degen este intitulat "Musafirul Nepofit" (The Uninvited Guest - Nightwood Editions 2006 – distribuit in Canada la Indigo, si in lume, pe www.amazon.com).
Actiunea romanului incepe prin anii 50 continuind pina intr-o perioada asemenatoare cu cea a zilele noastre iar geografia cartii cuprinde Toronto, Montreal si alte localitati din Ontario pentru capitolele canadiene, Bucuresti si Ilisesti pentru portiunea romana si scurte episoade in Scandinavia.
Fundalul istoric al evenimentelor descrise in carte il constitue epoca de glorie a echipelor de hockey "Toronto Maple Leafs" si "Montreal Canadiens" in Canada iar pentru componentele din Romania decorurile evocate sint epoca: de teroare comunista, perioada post-Ceausista precum si scene din timpul celui de-al doilea razboi mondial descriind lupta satenilor din Ilisesti impotriva unei garnizoane naziste de ocupatie.
In fata noastra Degen desfasoara cu ambitia creatoare a artistului viguros si indeminarea povestitorului experimentat o actiune actiune larga si bogata, diversa si animata. Dupa ce inchidem cartea si ne tragem rasuflarea, dupa ce ne linistim si ‘revenim la ale noastre’ nu ne putem plinge ca nu ‘ne-am plimbat’ atit in timp si spatiu, dar si printr-un peisaj psihic si emotional extrem de divers.
Dedicatia cartii are o semnificatie profunda "pentru toti Nicolae" (for all Nicolaes) referindu-se, in opinia noastra, in fapt la toti romanii sintetizati simbolic prin acest, atit de raspindit, prenume romanesc.
Dupa ce am citit cartea, ca prim pas al acestei recenzii, am incercat sa determin in ce categorie literara s-ar potrivi organic; finalmente am hotarit ca aceasta carte trebuie inclusa in genul romanului de dragoste. Am luat aceasta decizie analizind momentele seminficative ale povestirii: iubiri intense si trecatoare pe linga iubiri profunde de-o viata, tradari mirsave si dureroase in paralel cu prietenii trainice si credincioase, dezamagiri adinci si zdrobitoare legate in mod absurd de speranta vesnica si de spiritul de umanism optimist.
Temele vietii, dragostei si chiar a urei, victoriile si infringerile sint ilustrate metaforic facind, in mod original si inventiv, o paralela cu formele de confruntare benigna extrem de populare in cele doua tari (unii ar spune cu ‘obsesiile nationale’): pentru Canada: jocul de hockey iar pentru Romania: jocul de table.
Cind am terminat de citit cartea, m-am intrebat ce a vrut sa ma invate, ce am aflat: Stiu acum cind sa iert? Stiu acum cind sa sper si cind sa renunt? Stiu acum cind sa iubesc si cind sa urasc? Stiu acum cit timp poate tine iubirea si cit timp trebuie sa tina ura? Stiu acum pe cine am voie sa iubesc si pe cine trebuie sa urasc? Stiu acum cum sa deosebesc dusmanul de adversar? Stiu acum cum sa cistig cu marinimie si cum sa pierd cu demnitate? Stiu acum daca valoarea mizei poate sa transforme jocul din intrecere in lupta?
Povestirea ne da exemple de toate felurile ... cititorul inteligent si binevoitor va stii sa-si faca propriile alegeri. Daca soldatul german joaca table cu propietarul cazanului de tuica mizindu-si tancul pe 300 de sticle de tuica din productia curenta ... si pierde, are dreptul sa ucida? Daca perversul cu pile si relatii care controleaza destinul unei fete talentate poate sa ceara fecioria tinerei contra asigurarii reusitei la conservator? Cind aflii ca sotia pe care o adori te inseala cu cel mai bun prieten si comiti o greseala colosala de doua secunde, eroare cu consecinte dramatice pentru cele doua echipe de hockey din finala si un numar imens de suporteri, ai oare dreptul sa ceri sa fii iertat vreodata? Ai dreptul sa saruti cupa “Stanley” fara sa fi facut parte din echipa cistigatoare? Daca un amic de-o viata se dovedeste turnator, se chiama in final tot prieten? Daca te trezesti nas-in-nas in Montreal cu securistul care ani de zile ti-a facut viata un chin in Romania, are el dreptul sa-ti ceara iertare ... si ai tu dreptul sa-l ierti (chiar daca iti da bilete la “Montreal Forum” sa vezi pentru prima oara hockey in liga nationala?).
Cartea are o desfasurare cinematografica cu montaje dinamice neasteptate, situatii pline de haz autentic precum si infruntari de un tragism adinc ... in mod surprinzator autorul foloseste elipse in citeva momente cruciale ale povestirii. Prin aceasta cititorul este obligat sa traga propriile concluzii din actiunile anterioare si din caracterul personajeor sa-si imagineze evenimentele omise astfel incit sa intregeasca povestirea.
Romanul este populat de o colectie de personaje tipica pentru o lucrare de anvergura; unele prezentate in detaliu profund, cu precizie, altele voit numai schitate ... din nou autorul bazindu-se pe contributia cititorului pentru intregirea imaginii ... si nu e de mirare ca personajele canadiene au mai multa substanta. Este impresionanta descrierea unui grup: batrini dintr-un cartier bucurestean, care din totdeauna, se adunau la un colt sa joace table. Dupa ce casele vechi, batrinesti cu nuci in curte au fost darimate si inlocuite cu ‘blocuri noi’… aceiasi batrini se adunau la acelasi colt sa joace aceleasi table. Cel mai vibrant este portretizat personajul colectiv caruia ii este dedicata cartea: Nicolae-le generalizat care a suferit sub cotropirea violenta otomana, mongola sau slava si mai apoi sub mirsavia subtila dar nu mai putin violenta a cozilor de topor autohtone si a invatat cum sa cistige la orice … Degen face, in repetate rinduri, afirmatia ca romanii pot cistiga la orice sport.
Ce poate sa-si doreasca Tony, jucator de hockey de talent, muncitor si cu tehnica individuala superioara care a ratat toate selectionarile pe motiv ca este mic de statura? Exista viata in afara jocului de hockey? Poate sa fie el satisfacut de postul de custode oficial al cupei ‘Stanley’? Cind calatoreste cu cupa in Thunder Bay, Irkutsk, Aarhus, Pardubice sau Ilisesti facind turul oraselor natale ale jucatorilor care sarbatoresc victoria, a cui e cupa: a lor sau a lui?
La unele intrebari nu gasim raspunsuri dar se pare ca avem cel putin un raspuns exact ... cu siguranta daca vre-un oras are dreptul sa revendice cupa cu autoritate, acel oras este Montreal-ul pentru ca are cel mai mare numar de victorii (si ar mai fi putut sa aiba inca o victorie daca n-ar fi fost acele doua secunde infame).
In final ne punem intrebarile fundamentale si defintoare a conditiei umane: avem oare noi dreptul sa ne alegem singuri destinul sau libera alegere e doar un musafir nepoftit? In lumea asta ahtiata dupa succes, cum putem noi oare sa acceptam si cum putem oare trai cu esecul ... acest musafir nepoftit?
N.R.
John Degen este scriitor si poet canadian, director executiv al "Proffesional Writers
Association of Canada" (PWAC).
John Degen a publicat acum citva ani un volum de poezii "Animal Life
in Bucharest" si recent un roman: "The Uninvited Guest"
|
Nicolae Ernest 6/23/2006 |
Contact: |
|
|
