Poetica
Trei umbre
E timpul umbra mea ovala
Ca mantia mortii care vine
Cu fortza ce-mi trimite-n tine
Infinitatea mea astrala.
A doua umbra mi-e cuvantul
Ce se topeste in tacere
La orizontul unde piere
Comunicarea cu Pamantul
Ultima umbra mi-e copilul,
Lumina ce reflecta-n mare
Ca becul unor felinare
Prin întuneric, inutilul.
Mi-e fiecare umbra-n parte
Un clopot ce continuu suna
Cantarea care-mi împreuna
Traire, nastere si moarte.
Magnolia
Din cupa sângerie plina
Te-aduni în ghem de floare
Si fluturi catre soare
Buchete de lumina.
Copac aprins în sferå
Ce-ti ningi petale-n în vant,
Coboara-te-n cuvânt,
Minune efemera!
Genunchii-mi plec cuminte
Pe cercul alb, covor
Din pomul plutitor
Al tinerilor minte.
Caci tu, cu plete-n catifea
De lumanari arzande,
Mi-aduci memorii blânde
Din tineretzea mea
Cand, pentru prima data
Te-am asteptat sa-mi vii
Culoare-n frunze vii,
Magnolie adorata!
Vibratie si iubire
Mi-esti in apus de sara
Mereu ca prima oara
Mereu spre vesnicie.....
|
Veronica Lerner 6/22/2006 |
Contact: |
|
|
