Dialogul ca pretext
Discutii fanteziste in care dialogul devine jocul unor atitudini mai mult
sau mai putin fictive, sigur deliberate, produsul evident al unui gand in
continua miscare in care intrebarea, si raspuns, sunt fatetele
inteligibile ale aceluiasi chip pe care il purtam in noi ca rasa, ca neam,
ca oameni.
THE NUTCRACKER
" Iar?"
" Iar, ce?"
" Nutcracker! Ai luat bilete?"
" Bilete ? Ce sa fac cu biletele?"
" Asta ma intreb si eu, de cate ori poti sa vezi Nutcracker si , nici n-am
auzit sa fi venit cine-stie-ce rus miraculos de la "Bolsoi""
" In primul rand, nu ma intereseaza niciun rus"miraculos", nu ma
intereseaza niciun rus asa in general, de fapt si, pe urma, nu despre
Tchaikovsky sau, ma rog, baletul lui , vreau eu sa vorbesc acum."
" Pai ai zis Nutcracker !"
" Am zis. Incorect, dar trebuie sa ma scuzi, ca sa-ti spun drept nici nu
mi-am amintit de baletul lui Tchaikovsky. Nutcracke-ul meu e soldatelul,
soldatelul ala de lemn pe care mi-am dorit sa-l cumpar in fiecare an si nu
m-am indurat sa dau banii: ba ca e prea mare, ba ca-i prea mic, ba ca-i
prea scump si e absolut ridicol. E ridicol oricum , de fapt, la varsta mea
sa-mi cumpar jucarii numai pentru ca m-au obsedat toata viata? Si de fapt,
mi-am cumparat"
" Foarte bine! L-ai cumparat si gata. Ce nu inteleg eu este interesul asta
oarecum absurd pentru o jucarie..."
" Te-a lasat memoria, cred, altfel nu mi-ai vorbi de o mirare care n-ar
trebui sa-si aibe locul, cel putin acum de Craciun. Ai uitat!"
" Am uitat?"
" Sigur! Zapada era totdeauna surprinzator de alba, zic"surprinzator"
acum, atunci era cu certitudine alba, firesc alba, as zice, ningea cu
fulgi mari, pufosi si ceea ce era fara discutie miraculos ningea cu
liniste, un calm nefiresc ne aseza la locurile noastre si bradul stralucea
ademenitor dar fara sansa de a ne deslipi de colturile mesei, tii minte,
tata pune totdeauna bradul pe masa de sufragerie, mare, impunatoare si
afurisit de inalta, palmele se odihneau in asteptarea miracolului pe care
Mos Craciun il creea in fiecare an si trebuie sa-ti spun, indiferent ce
faceai tu, eu nu-mi deslipeam ochii de pe sodatelul asezat strategic la
poalele bradului...."
" Pai trebuia pazit, nu?"
" Bineinteles. Fiecare cu misiunea lui, merel poleite, bomboanele, nucile
ii dadeau stralucirea aia stranie a exceptiei pe care numai copilaria o
intuieste, ingerii, stelele, ghirlandele se inscriau pe cerul imaginar din
care trebuia sa fi venit, globul unic, realmente glob, trona din varful
aflat la inaltimea nefireasca pentru noi pentru ca oricat ne-am fi dorit
sa-l atingem stiam precis ca n-avem sanse ."
" Si soldatelul! Nu cred ca era mai inalt de o palma si daca mi-aduc bine
aminte se cam cojise , tunica parea purtata de prea multa vreme, dar avea
pusca si tinuta mandra, verticala a responsabilitatii de care nu parea de
loc obosit."
" Tata ni-l adusese de undeva din lume, de pe unde umblase cand noi nici
nu stiam ca a lipsit un timp mai indelungat decat de obicei, tii minte
formula zilnica? Sssstttt! Doarme tata! De ce nu dormea ca toata lumea
noaptea am aflat tarziu, totul curgea firesc fara surprize majore, painea
era pe masa, chiar si cozonac,cald intotdeauna,ghiozdane pentru scoala,
uniforme si toate celelalte. "
" Aluneci. Prevad o incursiune amara in realitate. Forget it! Cum zicea
tata: "Responsabilitatea e o notiune perimata!" Ramane deci inapoia
noastra, intr-o lume care se departeaza vertiginos, viata are o viteza
surprinzatoare, nu?"
" Imi spui mie sa trec peste si o iei tu razna. Sa revenim deci.
Soldatelul meu , era al meu, ale tale erau papusile si daca vrei si daca
nu vrei, soldatelul meu, zic, sta acum in leaving room pe o coffee table
si strjuieste o poinsetia si vezi bine ca nu-mi mai gasesc cuvintele
romanesti."
" Ei si ? Atmosfera romaneasca pe care incerci tu sa o creezi e oricum
falsa. Vin catre tine, valuri sau crampeie de viata care "a fost" nu
pentru ca au trecut anii ci pentru ca sta ferm acolo: A fost!"
" Si gata? Si atunci soldatelul meu e fals? "
" Tu stii!"
" Sigur ca eu stiu. Nu e ! Exista niste permanente chiar si in aceasta
fragmentare care este viata noastra. Soldatelul, Nutcracke-ul e una din
acestea."
|
Toronto, Dec.2001
Maria Cecilia Nicu 7/22/2002 |
Contact: |
|
|
