Sârbii si Românii în Europa
România si Bulgaria devin membri ai UE, iar după desprinderea Muntenegrului de Serbia, la Belgrad se fac eforturi intense de a merge pe acelasi drum. Una din condițiile e lipsa de conflict între statele candidate la UE. Asta presupune depăsirea handicapul izolării milenare si de a pune bazele unor noi relații între popoarele din Balcani. În acest context Relațiile sârbo-iugoslavo-române prin secole, cartea prof. Milan Vanku apărută la editura Cartea de specialitate, Belgrad 2006, 300 p., e de mare actualitate.
În sase capitole - Relațiile sârbo-romane în perioada mai veche, Lupta poporului sârb si român împotriva expansiunii otomane în Balcani si Europa Centrală în sec. XVI-XVIII, Lupta popoarelor balcanice pentru eliberarea de robia seculare a cotropitorilor străini în sec. XIX, Relațiile sârbo-române în a doua jumătate a secolului XIX si la începutul sec. XX, Relațiile sârbo-romane la începutul sec. XX, Relațiile sârbo-romane în perioada dintre cele doua războaie mondiale - si trei anexe, cititorul îsi poate face o imagine documentată a istoriei comune a acestor popoare ortodoxe, în cadrul mai larg al Chestiunii Orientale.
Aceasta a început în 1774 cu Pacea de la Kuciuc Kainargi / Silistra, dintre turci si rusi si numai aparent s-a încheiat cu Pacea de la Lausanne în 1923. Chestiunea e încă actuală mai ales în Irak, dar si în Kosovo: cine-l va mostenii pe Bolnavul de la Bosfor musulman? Ortodocsii sau occidentalii? Cum se vor emancipa si în jurul cui vor gravita neamurile ortodoxe balcanice? Cine va învinge în Balcani: pravoslavnicii sau romano-catolicii?
Iată intrebarea cheie care i-a unit pe ortodocsi sârbi si români de-a lungul secolelor înpotriva cotropitorilor mulsulmani si din Europa Centrală, iar acum îi uneste în efortul lor comun de a iesi din izolare si a participa la marele proiect vesteuropean, care va rezolva în sfârsit, asa se crede, toate capcanele văzute si nevăzute ale Chestiuni Orientale.
Problema compatibilității religioase nu se mai pune astazi în Balcani, în UE, cu aceiasi acuitate cum se punea în trecutul studiat exhausiv, competent de Vanku si cum se mai pune în zilele noastre în Orientul Apropiat si Mijlociu (Irak), dar joacă încă un mare rol, cum remarcă prof. Momcilo Savici, referindu-se la trecut, în excelenta sa prefață a carții.
Să speram ca tratatul va fi tradus si în română si va fi punctul de plecare a unei analize a aderării comune sârbo-române la normele si valorile vesteuropene, străine lumii ortodoxe. Asta presupune fireste un dialog cordial al conducatorilor laici si religioasi de la Bucuresti si Belgrad între ei, dar mai ales împreună cu Papa de la Roma.
|
Prof. dr. Viorel Roman 6/10/2006 |
Contact: |
|
|
