Prin sita vremii - Seniorii aduc multumiri Canadei
Ziua Nationala a Canadei, este un prilej in plus pentru noi seniorii veniti din alte zari ale lumii sa ne indreaptam gandul catre ce inseamna Canada in viata noastra.
Dupa cum se stie, din totdeauna, stramutarea in alta tara este un act de o importanta covarsitoare, cu implicatii si consecinte majore pentru fiecare. Parintii, oamenii si locurile unde ne-am nascut si ne-am format ca oameni ne-au transmis ceva din viata lor si noi le-am lasat lor ceva din viata noastra, simtindu-ne astfel legati indestructibil prin mii de fire nevazute. Cand aceste fire se rup sau se subtiaza prin “bejenia” in alte tari, oricat de tari ne tinem, suferinta este inevitabila. Dar Canada este una dintre tarile care aduce un balsam, o compensare, asa cum se pare ca nu in multe alte colturi ale lumii mai sunt asemanari.
Fara a absolutiza, sigur ca sunt si situatii pe care nimeni si deci nici Canada nu le poate rezolva. De cand e lumea si pamantul, toti cei care au plecat in alte parti ale lumii au trait restul vietii cu gandul si sentimentele intre cele doua lumi. Sunt persoane care nu-si pot misca cu usurinta rotitele sufletului pentru a-l face sa accepte renuntari si readaptari, simt ca mediul nou le pustieste sufletul si nu vad ca li se deschid alte usi. Se inchid in sine si sufera mai ales cand vad cum copiii lor, desi locuiesc in aceeasi casa, traiesc intr-un climat ramas oarecum strain pentru ei, iar nepotii par a se afla la o distanta de 10 generatii fata de bunicii lor. Desi vorbesc aceeasi limba, ei nu pot intelege totul, nu cunosc intreg mecanismul care pune in miscare aceasta tara. Dar cine se lupta putin cu sine insusi si lasa in minte si in suflet loc sa respire ineditul, viata se poate desfasura plenar si frumos, chiar daca nostalgia te invaluie. Si daca e sa vedem jumatatea plina a paharului, nostalgia isi are si ea aura ei, o dulceata si o frumusete care ne umple sufletul si ne face sa oftam “dureros de dulce”, ca sa il citam pe marele nostru Eminescu.
Din partea Guvernului canadian exista o gama foarte larga de posibilitati pentru sprijinirea seniorilor, imposibil de amintit in intregime. Pentru a trai decent, acesta acorda seniorilor o pensie dupa ce au locuit 10 ani pe teritoriul acestei tari, chiar daca nu au lucrat nici macar o zi pentru Canada. Pentru cei care nu mai stau cu copiii lor, exista cladiri construite special pentru seniori, sunt acele case de retragere. Totul este facut pentru a le inlesni existenta si pentru a le oferi posibilitati de desfasurare a unor activitati si de mentinere a sanatatii. Fiecare senior are spatiul necesar de locuit. Cladirile au cluburi in care ei se intalnesc saptamanal pentru diferite activitati. Acolo seniorii traiesc deschis si sincer sentimentul prieteniei, al increderii si al credintei in valorile umane care ii feresc de spaima singuratatii, isi descopera stari si sentimente de care nici nu au avut habar, desfasoara activitati care sa mentina treaz sentimentul apartenentei de neam, de religie, de limba si traditii, chiar la distante mari de obarsie. Fiecare vine cu albumul sufletesc al anilor inchisi in adancile lui tainite. Ei traiesc viu ideea de prietenie, loialitate, solidaritate care stau drept temelie vietii nou intemeiate. Reciproc, ei isi tin vie unda de iubire si de speranta in capacitatea omului de a trai intru frumuseteile si roadele vietii. Aici se inconjoara de prieteni, se simt eliberati de stramtoarea cotidianului, de ispitele crasei materialitati si de spaima chemarii neantului. In aceste cluburi Guvernul le ofera cam 2-3 intalniri pe an cu festivitati si cadouri, cum ar fi cea de la Sarbatorile de iarna. Aici seniorii pot sa urmeze gratuit cursuri de limba engleza, pot sa desfasoare deverse activitati practice sau sa invete altele noi, sa coasa, sa brodeze, sa picteze, sa cante, sa manuiasca computerul, etc. Cladirile au sali de sport, bazine de inot. Se organizeaza excursii cu pret foare mic. Exista o societate care ii transporta cu masinile acolo unde au nevoie, la doctor, la tratament, la biserica, etc. Guvernul le pune la dispozitie si serviciul unei persoane care vine sa le faca gratuit curatenie timp de 2-3 ore de cate doua ori pe luna sau daca este nevoie, chiar saptamanal. Asistenta medicala si medicamentele sunt gratuite.
Seniorii au foarte mult reduceri de preturi, pentru abonamentul pe mijloacele de locomotie, la restaurante, la muzee, la unele cumparaturi, etc.
Multi elevi, tineri sau maturi, fac munca voluntara acordand ajutor seniorilor de pe strada lor. Iarna le curata zapada din fata casei, vara ii ajuta la intretinerea spatiului verde si al florilor. Nepoata mea, Mara-Elena, acum isi pregateste riguros un program la pian ca sa sustina concerte la casele seniorilor in timpul vacantei de vara. Cu totul remarcabila este educatia cetatenilor Canadei pentru a acorda respectul cuvenit seniorilor. Poate si acesta este un motiv in plus ca pe fata seniorilor se vede seninatatea, linistea sufleteasca, multumirea, buna ingrijire si mai ales multa demnitate.
Seniorii care traiesc alaturi de copiii si nepotii lor, au si ei multiple posibilitati de a-si duce un trai decent si de a-si manifesta sau desavarsi personalitatea. Participa la cor la biserici, la prestigioasa corala “Armonia”, interpreteaza roluri in diverse piese de teatru romanesc, facdiverse activitati voluntare, scriu articole la diverse publicatii, participa la cenacluri literare, la excursii, merg la biblioteci, la expozitii, spectacole, au animalele de companie. Mi se umple fata si inima de placere cand vorbesc de catelusa noastra frumoasa – Lory – alba, creata, cu o privire afectuoasa, aproape umana si cu devotamentul ei neconditionat. Personal am multe satisfactii. Sunt “Buni” a casei, dar nepotica mi-a crescut si noi preocupari vin sa imi umple viata. Colaborarea mea cu scrieri la publicatia “Observatorul” din Toronto adunate apoi in carti, mi-a schimbat complet viata. Acesta activitate noua si de neconceput pe vremea cand ma aflam in tara, o datorez Canadei, caci asa cum am spus-o si o repet ori de cate ori se iveste prilejul, viata mea se imparte in doua, inainte si dupa “Observatorul”.
Cu prilejul zilei nationale a Canadei, seniorii la care ma adaug si eu cu intreg preaplinul inimii, avem bucuria de a rosti la masa recunostintei multumirea ce o datoram acestei tari care ne-a facut posibil miracolul de a nu fi singuri, de a trai in demnitate, in limitele bunei-cuviinte si de a ne desavarsi personalitatea chiar si la varsta senectutii.
LA MULTI ANI CANADA SI SA INFLORESTI CU FIII TAI, CHIAR SI CU CEI CARE NU MAI SUNT IN FLOAREA TINERETII !
|
Elena Buica 6/4/2006 |
Contact: |
|
|
