Întelesuri profunde ale cuvintelor
Când pasii pătrund timid în lumea adâncurilor, o lume a splendorilor îsi dezvăluie puritatea; asa este si cu istoria lumii pe care multi o cred întunecată si primitivă. Oare asa să fie? Câte cuvinte integral noi a creat lumea contemporană? Mi-e teamă că nici unul, căci rădăcina lor se află în fondul străvechi, din negura timpului, când cuvintele desemnau zei. Astfel, lumea vedică are în Bhaga un zeu cu semnificatii multiple, de la patron al relatiilor intime, până la identificarea cu supremul. Bhagavat, asa cum apare în Bhagavad-Gita, spune: "Nici zeii nu cunosc nasterea mea, căci eu sunt singura obârsie a zeilor..." La persani el defineste monoteismul personal, si de aici numele de Bahgdad (Zeul-dat)", după Jean Vertemont. BAGA stă la baza bagajului de cunostinte, care dă o fortă spirituală aceluia care o posedă; în magie, sub forma baghetei fermecate, ajută zâna să îndeplinească dorintele oamenilor. Ca fortă de creatie, prin rotacismul b-v, defineste organul feminin. Ca fortă supremă, si uneori corectională, apare în " bagă de seamă". Moldova este ca o "moleculă" de credintă si spiritualitate, ca multe din DAVELE dacilor. Din ea si-au tras seva si cei doi prieteni, Ion Creangă si Mihai Eminescu. Tot ea poartă un nume ca o "arhivă vie" - Bogdana sau Bogdănie. BOG-DANA este o punte a protoistoriei indoeuropene. DANA apare în limba celtică (este personificarea pământului-mamă, si astfel mama zeilor). Strămosii celtilor au trăit la începutul epocii prelucrării metalelor pe teritoriul nostru, deci termenul este vechi de cel putin 3.000-4.000 de ani. Termenul DANA are legătură cu E-DEN- ul si cu expresia franceză "est dans" (care înseamnă "este în"). Din contopirea zeului -Tată, Bhaga, cu Dana, mama- Pămînt, a apărut în această lume trecătoare prima tară a lui Dumnezeu, Bogdana. Ea stă alături de Havila sau Valahia să confirme peste veacuri o istorie încă nerostită, căci Moldova are în România cea mai vie manifestare spirituală si religioasă, reflectată atât prin densitatea de mânăstiri cât si prin trăirea umană. Un alt cuvânt cu încărcătură spirituală deosebită este Bogdaproste sau Bogdaprosti. Dureros este că unii filologi care par să nu fi aflat încă de cele aproape două milenii de crestinism românesc caută termenul în slavă, iar slavii de curând au sărbătorit doar un mileniu de crestinare. BOG-DA, ca si în Bagdad, se poate traduce prin Dumnezeu dă. PROSTE, ca rădăcină a cuvântului prosternare semnifică rugăciunea în urma căreia se asteaptă darul lui Dumnezeu. Deci Bogdaproste înseamnă "să-ti primească Dumnezeu rugăcinea, care însoteste pomana dată". PO-MANA, ca si MANA cerească este o hrană care se împarte în amintirea celor dragi (pomenirea), dar si cu scop de jertfă ce însoteste o rugăciune. Perseverenta în eroare a celor care cred că cele mai multe dintre cuvintele limbii române provin din împrumuturi recente este obsesivă si face ca si BOGĂ-TIA să fie interpretată ca provenind din slavă, când Zeul este BAGA, iar el "îti BAGĂ-TIE în traistă din comorile sale". S-ar putea ca înainte aparitiei limbii literare, înaintasii nostri să fi pronuntat bagatie sau băgătie. Strămosii nostri erau mai vechi decât cred multi dintre noi.
|
Camelia Tripon 5/30/2006 |
Contact: |
|
|