Calatorind prin Spania
Dintre toate neamurile de ginta latina, spaniolii mi se par cu o asemanare mai mare cu noi romanii. Sau poate ca mi se pare daor mie asa, fiindca o simt mai aproape de inima mea!? Daca luam in consideratie numai muzica italiana, ne convingem usor ca ea este caracteristica unei populatii mai exuberanta, mai libera. Mi se pare muzica unor oameni cu mai putine griji decat romanii care au stat de veacuri cu o mana pe plug si cu alta pe arma. Francezii avand cultura rafinata sunt mai orgoliosi, uneori aroganti si nu de putine ori infatuati. Pe portughezi ii simt parca in mai putina atingere cu noi, parca s-au asezat la marginea continentului rezemati de spanioli, cu spatele spre Europa si cu privirea spre larga intindere de ape ale oceanului Atlantic. Spaniolii imi par un pic de romanasi doar ceva mai brunetei dar si mai luminosi la fata precum comunismul ne-a intunecat pe noi. Spania a avut o istorie extraordinara, ceva mai diferita decat restul Europei si un timp chiar a fost izolata de aceasta. Cu toate acestea eu o simt mai aproape de noi. Simt ca tara noastra, Romania, are si ceva din tara lui Don Quijote, personaj in care ne regesim adesea si pe care il purtam in noi. Cu o tara mai mare ca a noastra, cu o asezare geografica favorizanta, cu o clima binefacatoare, ea cheama oamenii de pretutindeni sa o viziteze, sa se reintoarca sau daca le da mana sa ramana pe meleagurile de rara frumusete mai ales din partea sudica.
Primul contact cu tara il ai cu simturile. Respiri adanc si parca esti ametit, coplesit, te intrebi daca nu visezi.Te impresioneaza frumuseti pana la a te desprinde de realitate. Apropiindu-te de Spania,simti cum clima mediteraneeana iti modifica starea de spirit, simti clima altfel. Nu stiu sa spun cum e, dar stiu ca o simti deosebit. Te invaluie un aer bland si bun, briza parca e o mangaiere si e incarcata de miresme deosebite. Te fascineaza apele de azur ale Mediteranei in care iti poti oglindi visele. Zona spaniola a Coastei Mediterane iti ofera multe si foarte variate frumuseti pe o mare intindere, oprnind sin de la granita cu Franta, din partea de N-E si pana la stramtoarea Gibraltar, in partea de S-V. De Europa o despart frumuseti ale perdelei muntilor Pirinei. Diversitatea exrema a reliefului si a climei ii confera un statut aparte intre toate tarile europene. Exceptand Elvetia, Spania este cea mai inalta si cea mai muntoasa tara europeana care iti ofera o larga succesiune de splendide vederi panoramatice. La acestea se adauga si maretia civilizatiei sale invitindu-ne sa patrundem cu mintea si cu sufletul in universul unic plin de pasiune aflat intre mari, oceane si continent.
Am facut doua vizite in Spania.
Intaia vizita am facut-o in 1998 pe cand inca ma aflam in Romania, iar cea de-a doua am facut-o in timpul Sarbatorilor de iarna in 2005. In 1998 am facut o excursie al carei ghid era o buna si draga prietena, Rodica Marascu, profesoara pensionara daruita total excursiilor, dar si prietenilor. Ea ne-a alcatuit un program ce ne-a oferit imagini de care nu m-am mai putut desparti. Am facut atunci un tur al Europei timp de aproape trei saptamani, iar in Spania am vizitat Barcelona, Madrid si Toledo. Pe drum imi ziceam: “E atat de frumoasa, de felurita si de interesanta lumea si ce pacat ca avem atat de putine posibilitati ca sa o strabatem in lung si in lat” si lasand baierele mintii si ale inimii larg desfacute, am trecut prin filtrul gandirii si simtirii multe minunatii ale civilizatiei umane din aceasta parte a lumii.
BARCELONA
Intrand pe teritoriul Spaniei, numita in vechime “Iberia” in traducere “tara raurilor”, taramul plin de legende si intamplari adevarate, mi se parea ca autocarul nostru se transforma treptat in Rosinanta, caci Don Quijote Ratacitorul crescuse in pieptul meu si se facuse aproape cat mine si eram acum cufundata in fascinatia calatoriilor din trecutul indepartat. Dar din cate am vazut in Spania, la nici una nu am poposit atat de mult cu gandul si cu sufletul si gata sa mi se taie rasuflarea ca la Barcelona. Mai tarziu, vizitind si alte zone ale mai indepartate ale lumii am mai avut asemenea stari, dar atunci era primul contact cu surpriza iesirii din comun a modernismului.
Barcelona este capitala provinciei Catalonia aflata in partea de nort-est a Spaniei. Ca si intreaga provincie Catalonia, Barcelona nu seamana cu restul Spaniei. Istoria, limba si cultura specifica ii ofera un caracter distinct. Populatia din Catalonia nu se considera spaniola, ci un popor aparte, care lupta sa-si recastige independenta pierduta candva. Ei nu vorbesc spaniola, ci catalana si castilana. In multe locuri, in Catalonia, parca nimic nu s-a schimbat de la facerea lumii. Viata lor are un stil mediteranean, pasional. Dansul lor national este “Sardana”, un fel de hora cu bratele ridicate. Oamenii sunt deschisi, primitori, joviali. Ii caracterizeaza politetea si bunul simt. Placerea cea mai mare a lor este sa stea la masa la restaurant, sa bea o bere si sa se uite la lumea care trece. Vara sunt scoase mesele pe trotuare si scaunele sunt orientate cu fata la strada.
Oamenii din Catalonia nu gusta cruzimea luptei cu taurii. Ei vor sa intoarca foaia unor traditii prea crude si sa interzica coridele. Considera ca oamenii nu trebuie sa se amuze vazand suferinta animalelor.
Barcelona – “orasul de sub luna” sau in traducere libera “locul de unde se vede luna”, isi merita numele fiindca nicaieri in lume luna nu-si dezvaluie splendorile ei ca aici. Am putut sa ma conving de acest lucru chiar din prima noapte cand ne-am plimbat pe strazile clocotind de viata.
In multe privinte Barcelona seamana cu Parisul si cu Roma, fiind un liant intre Spania si Europa Occidentala, dar are si o distincta personalitate care o face fara pereche in lume.
Cand pronunti numele Barcelona, iti vine in minte imediat Gaudi. Antonio Gaudi si-a pus amprenta marcandu-i profund personalitatea, facand din Barcelona un oras unic in lume prin arhitectura fabuloasa, un oras de-a dreptul surprinzator, cu frumuseti pana la a te desprinde de realitate. De numele acestui oras se mai leaga si numele altor oameni ilustri – Pablo Picasso, Salvador Dali, Juan Miro, Jose Carreras, Montserrat Cabale.
Intreg orasul Barcelona este o uriasa expozitie de arhitectura ce cuprinde toate stilurile de la cel roman si gotic, pana la cel international ( sticla-metal) al lui Mies van der Rohe, ornamente bogate, mozaicuri lucitoare, sticla colorata, faianta, lemn, marmura si piatra in combinatii care sfideaza conventionalul
Acum Barcelona este intr-o perioada de inflorire, mai ales dupa Olimpiada din 1992 care a propulsat-o si a devenit cel mai important punct de atractie din Spania. O expresie catalana este edificatoare “Ma duc spre ea ca un glont” pe care am inteles-o foarte bine fiindca, de cand am vizitat-o, gandul nu imi sta decat cum sa fac s-o mai vad macar odata. E ca un adevarat magnet. Este unul dintre cele mai fascinante si mai mari orase din bazinul mediteranean, imposibil de imaginat inainte, de necrezut in timp ce-l vizitezi si de neuitat dupa ce ai revenit acasa. Este asezat intre portul aflat la Mediterana si cele doua dealuri Montjuic si Tibidado, de unde se vede intraga panorama a orasului.
La 60 de kilometri de Barcelona se afla Manastirea Montserrat intr-un cadru natural impresionant. Aceasta manastire cu multe schituri aminteste de cele de la Meteora din Grecia. Manastirea gazduieste “La Moreneta” statuia neagra cu chip de maur a Fecioarei Maria, inima si sufletul catalanilor.
Barcelona iti poate oferi o oportunitate unica de a te purta de la ramasitele romane spre cetatea medievala si apoi spre orasul modern cu bulevardele sale deschise perfect paralele si perpendiculare, vazuta de sus ca o foaie de matematica, dar toate intersectiile lasate largi prin taierea tuturor colturilor cladirilor in mod unic. Pentru a construi bulevardele largi si pietele spatioase, arhitectii secolului al 19-lea au calcat (aproape la propriu) pe cadavrele indivizilor expropriati pe care i-au pus sa locuiasca aproape 50 de ani in periferii insalubre.
Centrul istoric al orasului este aproape plat, in timp ce orasul modern se intinde spre dealurile inconjuratoare avand strazi care cresc in altitudine ce amintesc de San Francisco. Centrul vechi medieval, Cartierul Gotic, presarat cu mici magazine, cafenele, taverne, si-a extins granitile construind un nou cartier cu dimensiuni de 10 ori mai mari, avand o populatie de peste 1.626.000 locuitori. Incluzand toti locuitorii si din imprejurimi, Barcelona are 3.500.000 locuitori.
Barri Gotic
Barcelona medievala, a contilor si a principilor, o poti intalni in Cartierul Gotic – Barri Gotic – care este o mica cetate in inima Barcelonei, amintind de un mic sat tipic spaniol din secolul al 14-lea. Este o concentrare de cladiri medievale, in stil gotic, cu stradute inguste, incat, daca intinzi mainile, atingi ambele ziduri. Stradutele intortocheate, legate prin scuaruri, inconjurate de terase si cafenele, cu cladiri inalte de 3-4 etaje fac imposibila patrunderea soarelui intr-un asemenea locuri. Pasajele aeriene, ca niste coridoare suspendate, dau un farmec in plus. Intrand in labirintul de astfel de stradute cu parfum oriental, fastul monumental al orasului dispare in intimitatea unor scene cotidiene. Unele ulite sunt atat de stramte, incat abia se pot strecura pietoni foarte subtiri. Casele parca sunt impletite cu andreaua si din cauza aceasta, vara isi fac umbra reciproc, aparand oamenii de soarele prea fierbinte, iarna mai domolesc vantul. Nu au apa si incalzire centrala, chiriile sunt foarte mari. In schimb, au placerea comunicarii aproape indecente, dar umane. In aceasta zona nici un secret nu poate fi tinut de nimeni. Pluteste peste tot o atmosfera boema.
Catedrala Sagrada Familia
Aici se afla Catedrala – monument gotic de o frumusete rara. Sobrietatea clericala se imbina cu erotismul spaniol. Tot aici se afla Primaria si Parlamentul – edificii care adapostesc fara intrerupere de sute de ani, administratia locala – Muzeul Picasso, Casa si Parcul Guell si casa in care a locuit Gaudi.
Arhitectura veche se impleteste armonios cu realizarile din ultimii 100 de ani, ademenind si smulgandu-le admiratia turistilor care “cotrobaie” in tot orasul dupa astfel de frumuseti.
La Rambla
Orasul Barcelona este concentrat in jurul strazii La Ramba (albia unui rau), care incepe din centru, Placa Catalonya si se termina in marea Mediterana. Despre aceasta strada toata lumea vorbeste, o fotografiaza, sau o picteaza. Este lunga de 1,25 Km. si este renumita prin pitorescul ei. Strada freamata de activitate si plonjezi aici ca in inima Barcelonei. E plina de artisti de strada, flori, cafenele, magazine, baruri, restaurante etc. La restaurante e foarte populara paella (se citeste paieia), o mancare specifica de orez, salate de fructe de mare sau delicatese, cum ar fi caracatita cu paprika, in ulei de masline sau homar. Aici uiti de cura de slabire, caci deserturile sunt grozav de imbietoare. Orice masa se incheie cu o cafea – specialitatea fiind “cortado” cafea cu lapte. Aici am mancat paine de smochine si migdale cu gust indescriptibil. Cina se ia dupa ora 9 seara. Bauturile si mancarurile cam ating portofelul, dar sunt servite cu amabilitate, in atmosfera din care nu lipseste muzica. Acest larg bulevard are promenada pe mijloc si strazile cu circulatia de masini pe lateral. Partea din mijloc, promenada, este marginita de ulmi frunzosi inalti si batrani. Este locul favorit de plimbare al barcelonezilor. Trilurile pasarilor din pomii acestei promenade se amesteca cu zgomotul masinilor de o parte si de alta a acestui adevarat parc. Aici intalnesti un aspect unic in lume, pasari exotice ciripitoare, papagali rari, vorbitori de limba catalana, franceza, spaniola, ori latina din epoca medievala, dar si cocosi care canta rasunator “cucurigu” (sau cum o fi asta in catalana). Poti sa-ti cumperi un cocos si sa te plimbi cu el in lesa daca asta poftesti, caci esti liber sa faci multe nastrusnicii. Pe aceasta strada considerata inima Barcelonei poti sa simti ritmul trepidant si farmecul orasului. Aici misuna tot omul Barcelonei si turistii. Este locul de promenada, de intalnire, de relaxare, de aflarea vestilor, locul de barfe, de lectura a ziarelor, de manifestari artistice individuale, de hoti de buzunare, printre care mi-i imaginez si pe unii de-ai nostri mai iuti de mana. Batranii stau pe banci si vegheaza, batranele se uita dupa batrani, turistii flirteaza nevoie-mare, altii se aseaza si beau “Sangria” un fel de vin rosu dulce, cu felii de portocale si lamai, racit bine cu cuburi de gheata, dupa care mai beau unul si se simt fericiti. Intalnesti dansatori de Samba, artisti care iti fac caricatura in 10 minute, oameni statui, restaurante si mii de oameni care isi pot petrece una din cele mai minunate seri. In orice parte te uiti, vezi noi culori, noi forme atragatoare, vanzatori de suveniruri, mimi imbracati in haine exotice sau haine de epoca. Sunt multe distractii nocturne. Zilnic, pana noaptea tarziu, se amesteca de la mic la mare, de la bogat la sarac, intr-o mare puzderie de oameni iesiti sa ia pulsul fierbinte al orasului. Este locul unde nu te poti plictisi niciodata si de care nu te mai saturi. Vizitatorii se simt imediat integrati, deoarece catalanii sunt oameni mult prea veseli ca sa ii lase pe straini sa stea deoparte. Petrecerile incep tarziu, dar sunt de pomina, iar “Sangria” incinge spiritele. Aceste distracii fac deliciul vietii barcelonezilor. Sambata dimineata, pe la orele 6, strazile sunt pline de oameni care se intorc de la cluburile de noapte sau distractii.
Statuia lui Cristofor Columb
Iesirea la mare a strazii La Rambla
Strada La Ramba se termina la Mediterana intr-o piata larga, cu iesire la mare – Mirador (oglinda) de Colon. Aici domina monumentul lui Cristofor Columb care sta pe un soclu inalt. Cu totul atinge peste 60 de metri. Cristofor Columb are, in mod simbolic, bratul intins spre America. Monumentul a fost inaugurata in 1888 la Targul International. Are un lift cu care ajungi in varf si iti ofera o panorama excelenta a Barcelonei.
Din aceasta piata incep alte bulevarde de-a lungul falezei mediteraneene. Unul duce spre Satul Olimpic (1992), iar celalalt spre Montjuich, muntele ce strajuieste metropola. Numele inseamna Muntele evreilor in limba catalana medievala, sau, cum spun altii, ar putea fi intr-o latina corupta Mons Jovicus, adica Dealul lui Jupiter.
In aceast larg spatiu se afla si Santierul Naval Regal si Muzeul Maritim, o expozitie fascinanta de barci, modele de nave, harti, picturi si o galerie din secolul al XVI-lea.
Aici se afla un pod de lemn, romantic si suprarealist care leaga orasul de port.
Tot aici se afla si Acvariul, infiintat in 1995, un adevarat ocean in miniatura. Sunt 21 de acvarii. Vizitatorii pot patrunde intr-un tunel fiind inconjurati de ape si rechini de-ti taie rasuflarea. O banda rulanta plimba vizitatorii in acest ocean si ai senzatia ca inoti printre vietuitoare din aceasta lume a tacerii. Tunelul subacvatic are 80 de metri sub Marea Mediterana.
Placa de l`Espanya (Piata Spaniei)
Un loc de mare atractie in Barcelona este Placa de l`Espanya (Piata Spaniei) din Montjuic cu urcare spre Castelul Montjuic si cu vestitele fantani arteziene cu adevarat magice, colorate si muzicale, cu efecte de ceata si nori colorati, pe muzica de Richard Strauss (Also Sprach Zarathustra) Mozart, Haendel (Muzica apelor - se putea altfel?), Spargatorul de nuci de Ceaikovski. Au fost construite de Charles Buigas cu ocazia Targului International din anul 1929. Imaginea creata de caderea apelor e ceva sublim, usor spumos, zglobiu, proaspat, in nuante de sunet, culoare si miscare. Aceasta dantelarie de apa, lumina si culoare seduce si hipnotizeaza admiratorii intr-un show unic, pus in scena de o coregrafie divina. Spectacolul fantanilor seara e o bucurie nauca, bucurie pana la lacrimi, iti da o stare de fericire si exuberanta, precum si sentimentul ca esti mai bun si ca ai acces la o strafulgerare de Paradis.
La Figueres, localitatea in care s-a nascut excentricul pictor Salvador Dali (Salvador Felipe Iacinto i Domenich 1904-1989) se afla la cativa kilometri de Barcelona si se poate vizita Teatru-Muzeu Dali. Este de-a dreptul o urgie suprarealista. Pe cladirea modificata de Dali sunt oua mari, femei cu paini in mana si cu abdomene gaurite, scafandri. In fata muzeului, in piateta, se afla un urias senior ce rasare din trupul din radacini contorsionate de copaci, un guler intr-o postura arogant meditativa. Din abdomenul lui deschis izvorasc tot felul de oameni micuti, moderni, in salopete, in situatii ce amintesc de eroismul muncii realismului socialist.
In interior, o baie este rasturnata pe tavan, cu masuta de baie si alte obiecte de toaleta. O camila pe care scrie Camel ca pe cutiile de tigari cu acelasi nume, in care te urci si vezi prin burta ei o camera cu canapea in forma de buze, rujata intens si un semineu in forma de nari. Pe semineul-nas este un ceas din secolul al XVIII-lea Are tablouri in chip de ochi. Pe noptiera din dormitor este un pantof cu lapte – simbol al erotismului. Din el se inalta o balanta de care atarna la un capat un cub de zahar, care schimba echilibrul daca il consumi. O stafie in carje este intitulata “Spectrul Sex-Appeal-ului”. Celebrele ceasuri moi, ca si intreaga sa opera, iti ofera posibilitatea sa mai reflectezi asupra ideii cat de iesite din comun sunt geniile si cum pot face arta din tot ce ne inconjoara.
Antonio Gaudi (25 iunie 1852 – 10 iunie 1926)
La fel de fascinanta este si creatia genialului Antonio Gaudi. Fiu de cazangiu –aramar – s-a nascut in localitatea Reus, Spania, in 1852 si a murit in 1926 calcat de un tramvai cand traversa o strada. A murit sarac. A fost inmormantat in capodopera sa Sagrada Familia. A fost un bun observator al naturii, atras de forme, culori, si geometrie. Genialul arhitect a fost inspirat de ideea comuniunii dintre arhitectura si natura, dintre vegetal si mineral, o idee foarte moderna si azi. Creatiile lui fac o sinteza intre imaginatie, fantezie si tehnologie. A fost atat de fascinat de perspectivele armonioase ale formelor create de natura, incat linia dreapta atat de prezenta in arhitectura, nu apare practic deloc in creatia sa. Are numai linii curbate care mi s-au parut mult mai umane. Dezvoltand stilul arhitectural senzational, curbat, aproape fantastic, acesta l-a desemnat ca fiind liderul inovator al miscarii spaniole al stilului Art Nouveau. Desi a fost catalogat artistul stilului Art Nouveau, Gaudi a creat un intreg stil original, neo-catalan. Linia curbata i-a adus i-a dat un avans fata de ceilalti avangardisti.
Principalul sau sustinator a fost industriasul Eusebio (Sebi) Guell care a finantat mai multe constructii.
Gaudi spunea: “toate operele de arta trebuie sa aibe calitatea de a fi seducatoare, altfel nu pot fi considerate opere” Operele lui sunt atat de seducatoare, incat imaginea lor iti ramane intiparita pe retina pentru totdeauna. Este o adevarata bucurie si desfatare a privirii, este geniala, fantastica, plina de fantezie a geniului creator. Cuvintele nu o pot cuprinde. A abordat intr-o forma originala geometria constructiei. Este original prin lipsa de unghiuri, a colturilor, a liniilor drepte, prin lipsa a tot ce stim despre arhitectura, despre simtul estetic, despre “normal”. Cladirile lui sunt de-a dreptul halucinante. Poate ca de aceea unii contemporani l-au considerat cam “sarit de pe fix”, ori credeau ca opera lui este doar “o zapaceala geniala”. La acest artist, toate constructiile trebuie sa arate precum o jungla, sau pesteri, sau fiinte vii. Creatiile lui arata ca o colectie de fosile, de plante exotice, un stil viu – neviu. E o adevarata euforie de forme si nuante, balcoane in forma de masca, de ochi, turla de biserica inconjurata de liane si frunze, acoperis plan impanzit cu turnulete spiralate, asemanatoare cu cochiliile de melci, totul fiind viu colorat, cu mozaicul albastru, verde, rosu sau galben. Caramizi brute in perete, sticla, ceramica si mozaic traditional in decoratiuni, vitralii, fier forjat fac ca modernismul sa se afirme mai ales in stil decorativ. Tehnica creatiilor lui au depasit cu mult granitele Cataloniei.
Intalnirea cu Gaudi este coplesitoare. Constructiile imaginate de genialul excentric impresioneaza si uimesc deopotriva, dar miracolul Sagrada Familia iti taie rasuflarea. Este simbolul necontestat al Barcelonei, desi este neterminata. Gaudi spunea: “Clientul nu se grabeste”. A fost finantata public. Se lucreaza in continuare la aceasta capodopera a lumii. Va fi gata probabil prin anul 2020. Multe controverse au aparut dupa ce au ars o parte din din planurile lui Gaudi in timpul Razboiului Civil (1936-1939). Biserica l-a sanctificat pe Gaudi.
Chiar asa neterminata, cand o vezi scoti un geamat de uimire. Te uluieste si multa vreme ramai asa. Este atat de indrazneata in conceptie, incat da o noua perceptie asupra a ceea ce ar putea insemna spatiul construit. Spatiile neasteptate dau senzatia ca intreaga cladire palpita, ca are viata si ca a crescut miraculos si firesc.
A fost comandata de Asociatia Credinciosilor Sfantul Iosif. A fost inceputa in anul 1882 ca structura neogotica sub indrumarea lui Francisc P. Villar, iar din anul urmator Gaudi a preluat constructia si a proiectat o imensa catedrala cu o inaltime de 150 metri in stil neo-catalan. E un gotic topit si putin scurs ca o ciocolata. A lucrat la ea pana la moartea sa in 1926, timp de 43 de ani, adaugand structuri gotice, improvizatii bizare, turnuri ca niste cosuri de fum, cu acoperisuri rasucite, ca facute de copii din nisip. Pare o biserica deformata de vis, pare ireala. Nu poti cuprinde si nu poti contempla fiecare amanunt, e coplesitoare.
Sagrada Familia are trei fatete gotice care nu seamana una cu alta. Fatada Nasterii spre Est nu are nici o figura, nici un corp, nici o coloana. La Vest, Patimile si moartea lui Isus Hristos este fatada cea mai putin ornamentata. E dominata de un fronton cu o gaura de pestera cu picioare de radacini. La Sud este fatada cea mai mare, Perioada de glorie a Mantuitorului. Cele patru turle de pe fiecare fatada, reprezinta cei 12 apostoli. Turnul de deasupra absidei o reprezinta pe Fecioara Maria. Turnul central ramas neconstruit este inchinat lui Isus Mantuitorul. Este inconjurat de patru turnuri mici, reprentandu-i pe evanghelistii Matei, Marcu, Luca si Ioan. In varful turnului central este un chiparos cu multi porumbei albi care nu seamana unul cu altul. Formele total neregulate sunt un loc ideal pentru pasarile vii catalane.
Are o scara interioara inalta de 65 metri. Este foarte greu accesibila, stramta, fara balustrada, intunecata si intortocheata avand forma unui melc, parca a fost sugerata lui Gaudi de suferintele unui clopotar batran si bolnav de artrita reumatoloida avansata, suferinta pe care a avut-o si Gaudi.
Sagrada Familia este pe drept cuvant capodopera lui Gaudi, dar el si-a pus amprenta si pe alte constructii.
Casa Mila
Mult admirata este si Casa Mila denumita si Pedrera (cariera). E un bloc de apartamente si birouri care a fost construit intre anii 1905-1907 pentru Poger Sigimon de Mila, casatorit cu o vaduva bogata. Ca si Sagrada Familia, si inca multe altele, si aceasta cladire este patrimoniu UNESCO.
Fatada acestei cladiri este facuta numai din ondulatii si ofera privirii un efect unic, de val, subliniat de structura balcoanelor metalice. Formele sunt inspirate din padure, din mare, din stalactite, din dragoni, de oriunde, numai din manualele de arhitectura nu. Casa are ceva din trupul unui balaur, cu pleoape – ferestrele cu jaluzele – si cu aripi – grilajele de la balcoane – care toarce la soare. Pe acoperis – troneaza o nebunie de cosuri multicolore, continuand si cu un pic de cruce tridimensionala, sau ca niste capete de soldati medievali, infundati in frisca. Pe acoperis te poti urca si poti admira Sagrada Familia in toata splendoarea ei. Cand m-am plimbat printre hornurile atat de neobisnuite, m-am simtit ca Alice in Tara Minunilor.
Din minunile creatiei lui Gaudi aflate si ele in patrimoniul UNESCO, mai fac parte Palatul Guell si Parcul Guell.
Palatul Guell cu intrarea lui deosebita
Palatul Guell se remarca printre altele prin interesanta poarta de fier cu arc parabolic si modelul complicat al unor alge de mare din fier si a unei cravase. Intrarea atat de deosebita permitea intrarea unei carute trase de cai sa intre pe o poarta in timp ce alta iesea pe cealalta poarta.
Pe acoperis sunt hornuri colorate in culori vibrante.
Parcul Güell, Barcelona
Parcul Guell este cea mai vasta lucrare a lui Gaudi la care a lucrat intre 1900 si 1914 pentru Eusebi Guell. Este un vis transformat in realitate, un oras-gradina, un monument aritectural ce reflecta ideea de simbioza dintre om si natura. Are constructii desprinse din basmele lui Andersen. Aici am simtit ca pot lua in serios povestile copilariei si parca le-am trait cu adevarat si cu intensitate pe timpul cat am vizitat parcul. Acest parc a fost mult discutat de critici .A fost numit pe rand “modernism cutremurator”, “insula suprarealista, si “cosmar expresionist” A fost conceput ca o gradina privata in stil englez. A fost deschis publicului in anul 1922. Scarile de la intrarea principala duc la Camera celor o mie de coloane.
Din Parcul Guell, aflat la inaltime, poti vedea o superba panorama asupra Barcelonei.
Casa Batllo
Prin creatiile lui Gaudi si ale colaboratorilor lui, arta a coborat in strada. Turistii admira inmarmuriti aceste frumuseti. Alte opere purtand amprenta inconfundabila Gaudi sunt: Casa de las Batines (Leon), Palatul Episcopal (Astorga), Catedrala din Palma de Mallorca, El Capricho (Camillas), Casa Vicens, Casa Batllo, Casa Calvet, Colegiul de las Teresianes, Cripta Guell, Scoala de la Sagrada Familia, Lampadarele din Piata Regala, Finca Gruell, Turnul de Bellesguard, Casa Batllo… Langa aceasta, se afla casa Amatller, cu ametitoare rasucituri gotice lasand impresia de penumbra si racoare, constructia rivalului lui Gaudi – baronul Quadras Puig y Cadafalch.
Obiectivele turistice sunt atat de multe, incat iti este cu neputinta sa le poti cuprinde macar pe cele mai remarcabile intr-o singura vizita, chiar daca ai sta acolo saptamani integi. De la o vreme, impresiile incep sa se invalmaseasca si iti trebuie un timp de aerisire si sedimentare dar si de revenire mai apoi Asa se explica multimea de turisti – anual 4,2 milioane – care iau cu asalt si hoteluri scumpe, dar si pe cele multumitoare pentru cei mai modesti la punga.
Nu am putut vedea tot ce as fi dorit. As fi vrut sa vad si Muzeul figurilor de ceara, si sa ma scald in apele de un albastru pur ale Mediteranei atat de limpezi incat poti vedea pestisorii veniti pana aproape de plajele cu nisip fin, si sa ma plimb prin parcurile Tibidado, ori, Amumusament ParK, ori Park de la Ciutadella. Mi-ar fi placut sa ma plimb cu metroul cu statii cu denumiri frumoase demne de dat nume fetelor, asa cum eu i-am dat numele fiicei mele, Andaluza. Renuntarea o facem cel mai adesea din cauza timpului limitat, dar uneori si pentru ca soarta iti interzice sa ai accesul in locuri de care te afli atat de aproape, doar sa intinzi mana si sa le atingi, locuri la care iti doresti cu ardoare sa ajungi, dar treci pe langa ele fiindca nu stii cat de aproape iti sunt, iar despre altele nici nu ai visat ca exista. Cand esti flexibil, spontan si ai antrenament la mersul pe jos poti da sens mai multora din cele ce-ti ies in fata ochilor in calatoriile prin lume.
Dar atat cat am vazut din acest fascinant si romantic oras cu sarm exotic, cu uluitoarea si ademenitoarea etalare de cladiri unice in lume, a facut sa-mi stea mereu gandul cum sa fac ca sa mai ajung macar odata pe aceste insorite meleaguri. Ma inscriu si eu printre nenumaratii turisti care, vizitand Barcelona, n-ar mai dori sa plece, caci sufletul mi-a ramas atarnat si lipit de cladirile Barcelonei, unde inegalabilul Gaudi ramane cea mai stralucitoare prezenta si iti umple inima de emotie si de frumos.
|
Elena Buica/ Pickering 5/30/2006 |
Contact: |
|
|
