Rostul cunoasterii si libertatii
Controversa intre creationisti si evolutionosti are sanse sa continue pentru zeci si zeci de ani daca nu chiar pentru si mai mullt timp! Daca omul a fost creat si nu "devenit" om, deci daca el e opera unui Creator sau ID( inteligent disign)si nu este un "rezultat" al evolutiei dintr-un stramos inca nedescoperit, asemanator dar nu identic cu marile maimute de care inca ne despart 2% din cromosomii nostrii, atunci trebue admis ca el a fost inzestrat de creator cu defecte, dar mai ales si cu mari calitati;dintre acestea doua merita sa fie primiodial mentionate:"libertatea "de a alege-in speta liberul-arbitru- si "cunoasterea".
Libertatea a fost acea care l-a impins pe Adam sa muste din marul oferit de Eva si prin acest act el a capatat "cunoasterea" pe care initial creatorul nu i-o daduse.Mergind pe linie creationista omul a fost deci intial inzestrat cu libertate si neascultind de Creator si muscaind din mar-simbolul "fructului cunoasterii"- omul a capatat "cunoastere", rezultat al pacatului originar.Din momentul in care a fost gonit din Eden pentru aceasta greseala, omul a ramas cu ambele calitati :libertate -acordata direct de Creator- si cunoastere -pe care a cistigat-o prin pacat.Indiferent cum le-a capatat, omul, in decursul mileniilor traite pe pamint le-a utilizat din plin pe amindoua.
Ca locuitor al pamintului omul s-a inceput existenta in mod singular ca apoi , mai tirziu, sa traiasca in cupluri formindu-se in acest mod familia, apoi in cete si triburi.In momentul cind a inceput sa se organizeze in cetati si orase omul a trebuit sa accepte o restringere a libertatii individuale impusa de legi sociale care erau necesare pentru supravietuirea colectivitatii; din punct de vedere social omul si-a sacrificat deci , partial, libertatea individuala pentru a benaficia de securitate si organizare posibila numai in conditiile binelui social.
In ce priveste "cunoaterea" istoria tehnicei este graitoare si convingatoare:omul a progresat in cunoastere pe masura ce a trait, a observat, a experimentat, a construit si a reparat ce a facut gresit.;istoria rotii, a carului, a uneltelor ,a locuintelor, a armelor a vaselor pentru navigatie etc, etc, sunt exemple vii de evolutie mintala a omului prin rafinare si perfectionarea cunoasterii.Aceste cuceriri au culminat in secolul nostru cu prevederi corecte a timpului,cu sboruri inter- planetare, cu perfectionarea armelor si transportului cu cuceririle informaticei care a usurat pina la instantaneitate comunicatiile intre oameni aflati in puncte opuse ale planetei. Tot acest progres a fost rezultatul cresterii capacitatii de gindire -mai ales gindire abstracta- pe care omul si-a desvoltat-o si care a dus la un numar imens de cunostiinte necunoscute de fel in trecut.Omul de azi nu este cel de acum 10.000 de ani nici cel de acum 30.000 de ani! Sunt profund gresiti toti aceia care cred ca omul de azi e acelasi ca cel iesit din Eden la ordinul Creatorului si acestia sunt cu atit mai ridicoli in afirmatiile lor cu cit cauta sa convinga pe altii de aceasta ineptie. In materie de cunoastere omul este propria lui creatie! Poate fi considerat acest adevar ca o compensare pentru "pacatul originar"?S-a putea ca unii sa-l interpreteze ca atare, dar nu acesta e important. Important este faptul ca omul e armat azi cu aceasta capacitata mentala care il impinge sa -si puna din ce in ce mai mult intrebari care framinta pe omul de azi tot asa ca si cel care a trait in antichitate, in Atena in urma cu 2500-2600 de ani ! Din ce univers venim, care e rostul nostru pe pamint si unde ne ducem? Religia , crestinismul in speical, are raspunsuri precise la toate aceste intrebari ale omului .Le cunoastem:suntem creatie divina, traim temporar in aceasta lume si definitiv dar diferentiat in cea viitoare ,suntem copii iubiti a lui D-zeu si-l slujim in timpul vietii ca sa aiba mila de noi pe lumea cealalta si sa ne ierte pacatul originar ca si pe cele facute in timpul vietii terestre. Dar este o eroare sa fie negat faptul ca omul de azi -prin libertatea acordata de Creator si cunoasterea pe care a capatat-o are capacitatea de gindi, de a medita ,de a-si pune intrebari acolo unde nu gaseste argumente care sa satisfaca capacitatea sa de a rationa.Aceasta calitate a omului este mai dificila de satisfacut decit capacitatea emotionala pe care , mai simplu, o cere, si pe care se bazeaza" credinta". Pe acesta baza de cunoastere omul de azi stie ce constitue alfabetul viatii (genele) si ca alterari a acestui alfabet duce la maladii severe, stie ca de exemplu -din studii facute in scoli talmudice,vechiul testament nu a fost scris nici deodata -ci pe o lunga perioada- si nici de un singur om -au fost identificati un bun numar de colaboratori- si ca atare se intreaba daca toti acesti autori ai bibliei au fost in direct contact cu Divinul cind au scris ce au scris pe o perioada asa de lunga. Libertatea pe care o are omul poate sa-l faca fie sa ignoreze "cunoasterea" si bazindu-se pe "credinta" sa fie impacat in constiinta lui; dar aceiasi libertate poate determina pe om sa-si puna intrebari ca sa-i satisfaca ratiunea in efortul de cunoastere a adevarului;in aceasta conditie omul are nevoie de investigatii si documentare. Din cele de mai sus rezulta destul de evident ca omul are nevoie de ambele calitati cu care este inzestrat, de libertate si cunoastere pentru a fi satisfacut in viata..A cauta sa fie negate ar constitui o falsificare a realitatii. Libertatea de credinta orienteaza pe om pe calea deschisa de doctrina religioasa; libertatea de cunoastere il orienteaza pe calea ratiunii.;este mai logic sa nu se amestece si nici sa se antagonizeze aceste cai ceea ce inseamna practic ca stiinta-cunoasterea nu trebue sa se interfereze cu religia si vice versa .Numai "timpul"- privind progresul cunoasterii-sub egida libertatii va clarifica pozitia omului care azi oacileaza intre "credinta" si 'cunoastere" si prin aceasta pendulare devine profund tulburat.
|
Dr Dinu Dimitriu 5/23/2006 |
Contact: |
|
|