Interviu cu Ina Zdorovetchi, "Soptitoarea din Harpã"
Motto: "Am fost binecuvântatã cu profesori excelenti, care m-au îndrumat de la început si pânã în momentul de fatã. Orice reusitã din succesele mele este rezultatul eforturilor neîntrerupte depuse de cãtre mine si profesori în acelasi timp. Si nu în ultimul rând, as dori sã amintesc rolul pãrintilor mei extraordinari: dedicatia, aportul si efortul depus de cãtre ei, mi-au asigurat un viitor ferm în domeniul muzicii."- Ina Zdorovetchi
Gabriel Gherasim: Domnisoarã Zdorovetchi, dati-ne vã rog câteva date biografice despre dvs.
Ina Zdorovetchi: Sunt originarã din Moldova, unde am studiat la Liceul Republican de Muzicã "Ciprian Porumbescu" la douã specialitãti: pian si harpã. La "Porumbescu", pianul mi-a fost instrumentul de bazã, fiind mereu activã în numeroase concerte, concursuri nationale si internationale.
La absolvirea liceului, am fost numitã bursierã a Statului Român pentru a studia la Facultatea de Interpretare Muzicalã a Universitãtii Nationale de Muzicã Bucuresti. Aici a trebuit sã fac o decizie între pian si harpã. Cu toate cã am fost admisã la ambele instrumente, am optat pentru harpã, decizia fiind în parte influentatã si de Statul Român, care îmi acoperea costul studiilor la Bucuresti pentru un singur instrument. Au urmat 3 ani extremi de productivi, sub îndrumarea celebrului harpist si profesor, Ion Ivan Roncea.
În 2002, mi s-a oferit o bursã completã la Conservatorul din Boston (SUA) - oportunitate pe care am acceptat-o cu mare entuziasm si de unde am luat Diploma de Licentã. În prezent sunt în ultimul semestru spre a obtine Diploma de Masterat de la Universitatea din Boston, studiind cu renumita harpistã Ann Hobson Pilot.
G.G.: Harpa, împreunã cu naiul, sunt considerate în mitologie "instrumentele zeilor". Ce v-a atras pe dumneavoastrã la harpã, din toate celelalte instrumente?
I.Z.: Muzica a fost mereu un factor important în evolutia omului. Se stie cã harpa era foarte iubitã în Mitologia Greacã, cea mai bine cunoscutã fiind legenda lui Orfeu si harpa sa. Se considera cã sunetele melodioase ale harpei aveau proprietãti terapeutice. Nu stiu dacã a fost efectul terapeutic al sunetelor, ori aspectul vizual al harpei, dar atractia a fost la prima vedere.
G.G.: În Moldova ati fost premiatã de cãtre "steaua" Operei românesti, Maria Biesu, pentru talente deosebite; În România ati câstigat Premiul Întâi la Competitia de harpisti; În Franta ati primit Premiul Doi la "Cite’ Des Arts De Paris", iar în SUA ati câstigat Concursul de Solisti de la Boston - pentru a enumera numai câteva din premiile primite. În ce mãsurã harpa constituie pentru dumneavoastrã inspiratie si în ce mãsurã transpiratie?
I.Z.: Consider cã orice realizare de acest gen implicã foarte multã muncã. De mic copil, îmi amintesc, ca fiind constant în studiu pentru un anumit concurs, sau concert. As putea spune, chiar, cã nu am avut parte de o copilãrie ca toti ceilalti. Însã, nu regret nici pentru un moment trecutul; ba din contrã, sunt recunoscãtoare cã am crescut într-un asemenea mediu de motivare si inspiratie. Inspiratia, pe de altã parte, vine nu numai de la studiu asiduu în ceea ce priveste harpa. Am fost binecuvântatã cu profesori excelenti, care m-au îndrumat de la început si pânã în momentul de fatã. Orice reusitã din succesele mele este rezultatul eforturilor neîntrerupte depuse de cãtre mine si profesori în acelasi timp. Si nu în ultimul rând, as dori sã amintesc rolul pãrintilor mei extraordinari: dedicatia, aportul si efortul depus de cãtre ei, mi-au asigurat un viitor ferm în domeniul muzicii.
G.G.: Publicatia americanã "The Savannah Morning News" v-a numit "Soptitoarea din Harpã". A avut cultura nativã a doinei ceva de-a face cu transpunerea acestei tandreti în cântatul la harpã? Ce alte influente v-au inspirat ca sã cântati asa de "gingas", la un instrument renumit pentru duiosenia sa, dar si pentru virtuozitatea sa?
I.Z.: Traducerea "Soptitoare la Harpã" este mot-a-mot de la termenul "the... whisperer". Un "whisperer" este cineva care are talentul, sau darul special de a comunica sau a fonda o relatie extraordinarã cu un obiect nesãbuit, furios. Termenul este, de asemenea, folosit si în cinematografia americanã, si anume în filmul renumit, "The Horse Whisperer". Cât priveste elementul folcloric, este foarte posibil ca doina nativã sã fi fost infiltratã în cântatul meu, chiar sã fie numai la nivel subconstient.
G.G.: Compozitorul român din Basarabia Tudor Chiriac, a readus în circuitul muzicii clasice la nivel contemporan si global, stilul popular românesc (vezi Opusul "Doinatoriu") si folosirea tambalului si a naiului în opere clasice (vezi Opusul "Miorita"). Existã loc pentru muzica româneascã în repertoriul harpei clasice, si dacã da, ce fel de repertoriu românesc ati prefera sã interpretati la harpã?
I.Z.: Sincerã sã fiu, deocamdatã nu am încercat sã aplic stilul popular românesc în repertoriul harpistic, dar este o idee interesantã. Pentru acest scop, ar fi potrivit sã introducem mai multi compozitori cãtre ideea de a aranja melodii populare pentru harpã. Cunosc un singur compozitor, domnul Gurov, care a compus o fantezie pe teme populare românesti pentru harpã solo. Dacã se iveste vreo ocazie, ajutorul si sfatul meu le stã la dispozitie compozitorilor interesati într-un asemenea plan.
G.G.: Cine sunt compozitorii de harpã clasici preferati de dumneavoastrã?
I.Z: Debussy, Ravel, Grandjany, Salzedo, Renie, Tournier, Glinka si multi altii. Toti cei numiti mai sus (cu exceptia lui Glinka) sunt francezi! Scoala francezã de harpã este de notat atât în numãrul de virtuozi, cât si de compozitori si profesori. Contributia lor în repertoriul harpistic este enormã si de exceptie. Considerând nivelul si importanta scolii de harpã din Franta, am fost extrem de onoratã ca sã fiu premiatã la concursul International de Harpã din Paris, sustinut în noiembrie 2005.
G.G.: Fiind recunoscutã atât în Europa cât si în SUA ca harpistã de exceptie, ce planuri aveti pe viitor - spectacole, predare, compozitie?
I.Z.: Activitatea concertisticã continuã fãrã pauzã si este pe primul loc în agenda mea. În lunile care urmeazã voi prezenta o serie de recitaluri solo cu un program impunãtor si special, de care sunt foarte mândrã. De asemenea, predarea cuprinde o mare parte din activitatea mea. În prezent am la clasã studenti din SUA, Japonia, Coreea, Australia, Irlanda si Israel.
As dori sã mentionez cã unul dintre scopurile majore propuse pentru viitor este de a gãsi mai multe posibilitãti pentru a contribui la viata culturalã din Moldova. Ar fi extraordinar sã am ocazia de a prezenta unele dintre recitalurile solo si în tara natalã. Sunt dornicã sã împart cunostintele si influentele din Vest cu colegii din Moldova.
Recent, am finalizat donatia unei harpe noi pentru clasa de harpã a liceului "Porumbescu", realizatã, prin intermediul meu, de cãtre presedintele firmei "Les Harpes Camac" din Paris. Aceastã donatie a constituit un moment important în istoria harpei din tarã. Cu toate cã nu am fost prezentã la Gala Inaugurãrii, organizatã de cãtre Alianta Francezã si Ambasada Germaniei în Moldova, la Sala cu Orgã, mi s-a spus cã a fost un eveniment de exceptie, cu sala arhiplinã, transmis la televiziunea nationalã.
G.G.: Cum pot cititorii nostri sã vã vadã la spectacole si/sau cum vã pot contacta?
I.Z: Puteti afla informatii detailate despre activitatea mea la pagina mea de web: www.inazdorovetchi.com. De asemenea, cititorii mã pot contacta direct la e-mail: harp@inazdorovetchi.com.
G.G.: Multumesc pentru interviu!
I.Z.: Si eu dumneavoastrã.
|
de Gabriel Teodor Gherasim, New York 5/23/2006 |
Contact: |
|
|
