Terapii de primavara
A venit primavara cu gingasiile ei si cu nostalgiile noastre. Mie primavara ami place cam cat le place altora o suta la un loc. Chiar daca antr-o primavara ca asta, antr-un aprilie a murit ea, draga mea. De atunci sau poate din totdeauna traiesc prezentul cu teama, dar ma bucur si ma odihnesc an amintiri. Ele sant gata oricand sa ma-ntalneasca, sa se dezvaluie si sa ma farmece. Sant devotate mie si sant inofensive. Ce e mai frumos decat sa stai rezemat de trunchiul unei salcii, sa privesti ratele cum se spala si gastele cum se cearta, an vreme ce gandurile o iau razna de-a lungul si de-a latul mintii. Atunci amintirile se scalda an caldura privirilor. Si poate, cine stie, candva, ele pot deveni una din nou. Incercarea asta o fac ori de cate ori am vreme: pun amintiri cat se poate de multe si adaug doar un varf de cutit de prezent. Le amestec nu foarte tare ca sa nu ma ametesc si apoi le las la foc mic. Daca e primavara ca acum, iese un deliciu.
Desigur, gusturile nu se discuta. Nu cu mult an urma am citit prelegerile unui mare anvatat indian, Krishnamurti, care andemnau la ceva ce este contrariul spuselor mele. El zicea cam asa: toate relele ce le traim vin de la faptul ca gandirea asi identifica sinele, al urmareste si al compatimeste. Face toate astea antr-un spatiu an care asi fixeaza regulile dupa ideile sau rigorile altora, ale culturii an care se afla. Santem nefericiti an lumea ideilor si n-am mai fi daca am trai doar fapta, dezbracata de prejudecati, de sugestii, de opinii. Atunci cand vom trai antamplarea fara sa-i cautam semnificatiile an gandirea lui Buda, Isus sau Lenin, cand o vom trai direct, vom fi liberi, vom fi fericiti. Gandirea este replica la memorie, iar memoria este un sac plin cu de toate: experiente bune sau rele, pareri, certitudini, intrigi, dezamagiri, succese, etc. Cum sa traiesti evenimentul X curat, cand stii deja trei variante de a fi trait? Cu alte cuvinte: cum sa te ampaci cu un junghi an piept cand stii ca Gheorghe a murit de inima dupa ce a avut un junghi an piept? In privinta asta ai dau dreptate: mai bine sa nu-ti ancarci memoria cu motivul pentru care a murit Gheorghe. A murit? A murit. Sa fie sanatos! Dar cum sa nu ma gandesc eu acum an preajma Pastilor la cozonacii pe care-i facea bunica, de ce sa nu compar friptura din mielul neozeelandez de azi cu cea din mielul crescut pe Dealul Furcilor la Boiu, de ce sa nu-mi amintesc cat de destept ma credeam si cat de ne-destept ma vad astazi, de ce sa nu ancerc sa anteleg lumea ajutat de Eliade sau de Voltaire?
Nu, nu vreau sa se anteleaga ca Krishnamurti a fost absurd. Vreau sa se an\eleaga ca filozofia lui este adanca si seducatoare, dar i se potriveste doar lui si anca catorva. Adica e utopie. Este mai inutila chiar decat ancercarea mea de a ma ascunde an amintiri. Chiar daca to\i cei care stiu ce zicea el, care gandesc ca el, ar urma acea cale de purificare a judeca\ii, tot ar mai ramane milioane de indivizi care sa-si linga buzele de pofta la bunul altuia, care sa coaca invidii sau sa bage bete an rotile istoriei. Asa ca an lumea asta, pe care nici macar primavara n-o mai ansanatoseste, trebuie sa ne descurcam fiecare pe cont propriu: eu cu amintirile mele, Krishnamurti cu visurile lui, iar dumneavoastra cu ce veti gasi la andemana.
Sugestia mea e sa dati o fuga pana la lacul Ontario, sa-l vedeti cand sta linistit ca sa nu deranjeze pe nimeni si cand pe el tot pasaretul se spala si se unge. Si privindu-l sa va aduceti aminte cum arata cel care va privea din oglinda cand aveati doua zeci si cinci de ani (eventual luati-va si poza s-o aveti la andemana). O sa va fie bine, dar n-o sa tina mult, asta e adevarat.
|
Viorel Neacsu 4/4/2006 |
Contact: |
|
|
