Medicina impersonala si birocratica
Se spunea pe vremuri ca medicina e o stiinta si o arta in acelasi timp si ca scopul ei- nobil dealtfel- era de a mentine sanatatea oamenilor si ai insanatosi daca ajung sa se imbolnaveasca. Conditia primordiala de a exercita profesiunea de medic, citata in juramintul lui Hippocrates era :primum non nocere, adica intii si intii doctorul sa nu faca rau bonavului prin ce prescrie sau actul pe care il efectueaza asaupra lui. In toate societatile umane pozitia sociala a medicului a fost totdeauna inalt considerata; se si spunea ca dupa D-zeu, ca importanta, este medicul. Aceasta consideratie se baza pe doua mari principii morale: confidentialitatea pe care omul bolnav o cerea medicului si acesta la rindul lui i-o garanta si legatura strinsa medic-pacient bazata pe incredere reciproca fapt care facea posibila desvaluirea catre medic a celor mai intime ginduri ale bolnavului ,conditie necesara unui diagnostic corect si unui tratament corespunzator,de o importanta capitala in bolile psihice in special. Aceste principii au functionat corect si au supravietuit secole dearindul, dupa cel de al doilea razboi mondial odata cu socializarea larga a medicinei care a avut loc in tarile comunizate din Europa dar si in vestul Europei, UK, Franta, Germania,tarile scandinave etc. la care s-a adaogat si tehnologia avansata din ultimii 10-15 ani, practica medicala a suferit schimbari considerabile. Un alt factor tot asa de important este longevitatea crescuta care permite o mai mare morbiditate si la care trebue sa faca fata sistemul de medicare; batrinii au devent- prin faptrul ca supravituesc mai mult- consumatori, fara voia lor, a sistemului de asistenta medicala. Bugetele "sanatatii" in mai toate tarile au crescut constant si reprezinta o parte importatnta a cheltuelilor din venitului national. La ce a dus aceaste schimbari? In tari ca US unde sistemul de asistenta medicala a ramas de tip capitalist bazat pe asigurari personale , prin institutii sau de stat pentru unele categorii de cetateni,accesul la medic al cetateanului nu e limitat decit de tipul politei de asigurare pe care o are individul. In tarile cu sistem mixt ca cele din vestul Europei, de stat si particular prin companii de asigurare accesul la medic ramine relativ usor si executarea actelor chirurgicale nu sufera intirzieri ;cu alte cuvinte nu sunt liste de asteptare pentru inlocuiri de coapse sau de genuchi.,etc. In Uk unde sistemul e bazat primordial pe contributia statului listele de asteptare si liberul acces la medic, sufera. In Canada unde sistemul e bazat exclusiv si obligator -asa cum e exprimat in Healtrh Act- pe asistenta oferita de asigurarea de stat s-au intimplat schimbari profunde. -S-au redus bugetarea paturilor de spital din motive de economie in perioada de desechilibru bugetar (1990) -Ca urmare s-a recurs la organizarea chirurgiei pe principiul de "day surgery" care sa nu necesite internare sau internare pe timp extrem de limitat;asa se face ca dupa o operatie de copasa de ex. bonavul este tinut 2-4 zile in spital dupa care e transferat intr-un spital de rehabilitare unde este tinut citeva zile ca sa invete el si familia citeva exercitii si este apoi trimis in 4-5 zile acasa. In multe cazuril acest sistem poate lucra corect dar in multe altele el ramine nesatisfacator pentru bolnav in sensul ca ii creaza o nesiguranta in sistem;mai precis faptul ca bolnavul trebue sa plece de acasa de cu noapte ca sa fie in spital la ora 7 dimineata de ex. unde e luat in primire de o nursa , desbracat si asezat intr-un pat intr-o sala de asteptare, unde vine sa-l vada eventual un anestezist pe care nu l-a vazut niciodata ,unde nu vine in contact cu chirurgul care e presupus sa-l opereze si dupa operatie e dus intr-o alta sala de post-anestezie de unde eventual dupa ce-si revine este invitat sa se imbrace si sa plece acasa, fara sa aibe poasibilitatea sa vada pe operator ca sa stie ce i s-a gasit si ce i s-a facut ca act operator ca sa fie constient de ce il asteapta; toate aceste intrebari continua sa si le puna pina are posibilitatea sa aibe fixata o vizita la medic unde eventual afla situatia lui. -Faptul ca bolnavul- in acest sistem- nu poate avea acces direct la specialistul care l-a vazut creaza de asemenea anxxietate si frustrari; daca apar complicatii de orice fel chirurgicale ori medicale singura cale de acces la asistenta medicala ramine camera de urgenta a spitalelor care de cele mai multe ori cauta se rezolve cazul fara sa faca apel la medicul sau chirugul care a avut raspunderea cazului.Daca tratamentul facut la urgenta spitalelor nu e satisfacator bonavul trebue sa urmeze o cale intortochiata ca sa ajunga la specialist trecind din nou prin cabinetul medicului de familie a carui secretara nu poate sa-i faca un appointment in mai putin de ...citeva luni eventual! - Un alt aspect aparut de putin timp este schimbarea modului de a rezolva cazurile :;ma rafer la faptul ca untr-un caz de umflare progresiva a articulatiei genuchiului de exemplu , unde radiologia directa este incapabila sa dea o indicatie , in loc ca medicul spcial;ist sa faca o punctie , analiza lichidului si eventual sa faca un examren endoscopic al articulatiei (artroscopie) prefera sa faca mai intii un MRI pentru care bonavul asteapta 3-4 luni ca in cele din urma sa-i spuna ca are nvoie de a..chirurgie arthroscopica; in tot acest trimp bonavul a suferit din cauza durerilor trebuind sa lucreze in aceste conditii .E greu de explicat de ce bolnavul a fost supus la asteptare , anxietate si dureri cond toate acestea se puteau evita. -La camerele de urgenta ale spitalelor se intimpla uneori ca daca un caz nu poate fi rezolvat de un medic resident sau junior din staff bolnavul e trimis acasa cu indicatia sa revina in alta zi pentru a vedea un alt medic -specilist eventual- in loc sa se faca apel la medicul specialist care e de garda in ziua respectiva; acest sistem deasemenea creaza anxietate si neincrederea bolnsavului in faptul ca spitalul nu poate rezolva cazul in momentul in care blonavul se prezinta la spital. -Nu e nicio indoiala ca tehnologia actuala a usurat si a facut posibil diagnosticul mai rapid si mai precoce .Nu e mai putin adevarat ca daca exista nelamuriri in rapoartele radiologice privind MRI, Ct scanuri , ertc. care ajung la medicii de familie posibilitatea de a discuta problemele cu serviciile radiologice ale spitalului sunt practic imposibile. Au fost infatisate mai sus numai un minimum de aspecte cu care un bolnav se poate intilni oricind; acest fel de probleme au ajuns preocupante pentruca sistemul actual a dus prin biurocratizarea care a fost necesara supravietuirii medicare-ului universal si prin schimbarea felului de abordare a cazurilor medicale in sistem si in spitale la o schimbare radicala , anume a dus la modificarea relatiilor doctor-pacient.In speta la eradicarea acestei relatii care practic nu mai exista astazi nici macar la nivelul medicului de familie.care in momentul cind are in fata un computer in care este inregistrat cazul respectiv are tendinta sa nu mai dea atentie persoanei care sta in fata lui; bolnavul a devenit practic "un dosar"in computer si o" piesa"' a sistemului.. Rezultatul este un sistem 'Impersonal" in care individul are senszatia ca este incorpoprat si transformat intr-o veriga a sistemunlui cind in realitate sistemul isi datoreaza existenta tocmai scopului de a asista fiecare individ tinind seama de toate diferentele si nevoile individuale. Cea mai dureroasa consecinta este ca bolnavul are senzatia ca pierde legatura stabilita cu medicul sau si ca nu are un acces liber la si complet la asistenta medicala atunci cind are nevoie mai mare de ea. Exista o singura speranta de ameliorare a acestei situatii, anume ca oamenii sa-si dea seama la timp de conditiile create de tehnologia noua si sa nu renunte la "umanism" in relatiile din cadrul sistemului.
|
Dr Dinu Dimitriu/Toronto 4/3/2006 |
Contact: |
|
|