Amintiri….. ACASĂ
fragment din Capitolul IX ( carte in lucru )
Pentru mine, ACASĂ, înseamnă nu numai locul unde trăiesc azi, ci si locul copilăriei mele, comuna Filipesti, judetul Brăila, în casa bunicilor mei (Marieta si Costică Anghelescu, cărora le port o aleasă amintire) cu salcâmul de lângă poartă, grădina cu pomi înfloriti, prispa pe care torcea străbunica si mormântul străbunicilor si bunicilor mei. “Dumnezeu să-i odihnească în pace!”.
“Nu stiu altii cum sunt”, asa spunea cândva povestitorul….., dar fiecare dintre noi, oriunde am fi, sau oriunde am umbla, păstrăm în inimă amintirea locului unde ne-am născut, sau am copilărit, a bunilor oameni de la tară care trudesc pe ogoarele patriei pentru pâinea noastră cea de toate zilele, pâinea sfântă.
Spun sfântă, pentru că la tară s-a înrădăcinat un cult al vietii, al pământului care e viu si nu e însământat fără un “Doamne ajută!” si semintele acelea….vor rodi, pentru că tot ce e viu, e sacru. În lumea satului, totul se petrece după un anumit ritual.
ACASĂ….., unde se nasc sărbătorile, am auzit prima oară, colindele străvechi de Crăciun, la fel de vechi ca Pământul, am văzut bucuria naivă si curată a copiilor care la fiecare An Nou, îti stropesc pragul usii cu grâu pentru belsug, cu urarea “Să trăiti, să-n floriti/ Ca merii, ca perii, / În mijlocul verii !…, pentru care erau răsplătiti de bunica cu traditionalele nuci, covrigi.
ACASĂ….., am trăit cu adâncă emotie, noaptea sfântă de Pasti, când cerurile se veselesc si tot pământul se bucură, prăznuind Învierea Mântuitorului, a Vietii si Bucuriei Vesnice.
Atunci, toti uită de necazuri, de greutăti, se întorc de la Biserică cu lumânări aprinse, cu pască, ouă rosii si bucatele sfintite pentru a-i împărtăsi si pe cei mai în vârstă, rămasi acasă, de Lumina sfântă a Învierii si de Harul Mântuitor.
De sfintele Pasti, întreaga creatie a Lui Dumnezeu, oameni, plante, animale, cântă într-un glas si într-o singură inimă “HRISTOS A ÎNVIAT!“.
ACASĂ….., am deprins primele cunostinte din Abecedar, primele proverbe românesti si vorbe de duh din întelepciunea populară, din care mi-au rămas întipărite doar câteva:
“Munca, cinstea si omenia sunt averea omului !”;
“Omul sfinteste locul !” ;
“A fi mare nu-i mirare, a fi OM e lucru mare !”;
“Să fim lumină din Lumină!”;
„Să nu amestecăm Lumina cu întunericul, Adevărul cu minciuna si…..vinul cu apa !”.
ACASĂ……, am învătat, că arta de învinge în viată, înseamnă să privesti mereu înainte, orice s-ar întâmpla, să ai curajul de a spune DA, valorilor (lucrurilor care au sens), curajul de a spune NU, non-valorilor, (lucrurilor fără sens, lipsite de pret) si întelepciunea de a le deosebi….
ACASĂ……., am învătat, ce înseamnă nădejdea, credinta, curătenia, cinstea, cumpătarea, demnitatea, ospitalitatea, cuvântul dat, bucuria unui răsărit de soare si sfintenia unei sărbători.
Bunicul meu mi-a spus o vorbă memorabilă: “În viată să fii OM si nu uita că esti româncă/ român !”.
Cred că, suntem cu totii chemati, să nu pierdem ci să regăsim aceste comori ale locurilor natale, sau unde am copilărit, întelepciunea populară, folclorul, bogătia spiritualitătii românesti, a cărei continuitate, perenitate, a fost subliniată de marele filozof si poet Lucian Blaga care spunea că “Vesnicia s-a născut la sat !”.
ACASĂ….., te întorci mereu, cu pasul, cu gândul sau cu fapta, niciodată nu pleci de acasă pentru totdeauna.
Asemenea poetului, închei zicând:
“Nu sunt al tău, dar satul e în mine,
Trăieste-n sufletu-mi cu toti ai săi (cu cei ce sunt si cei ce nu mai sunt!)“….pentru că….. “Dacă dragoste nu e, nimic nu e !”.
Mihaela Anghelescu
mihaela.anghelescu@mimmc.ro
|
