Revolutia pasoptista- scanteia unitatii europene
Consider nu numai corect, dar si foarte necesar ca
poporul de jos sa nu se bucure de drepturile nationale
si de reprezentare, decat daca va deveni cu adevarat
maghiar, daca se va contopi cu natiunea, de ale carei
drepturi vrea sa beneficieze, daca prin limba si
obiceiuri se va identifica cu ea. Aceasta nu este o
metoda de discriminare sau de constrangere. Pentru o
atat de magnifica recompensa, pretul e doar invatarea
unei limbi, ceea ce nu este peste puterile nimanui.
Astfel, cei care acum nu vorbesc ungureste sau nu sunt
unguri, pe masura ce s-ar maghiariza, cu incetul ar
primi si drepturi nationale.
- Wesselenyi Miklos, nobil maghiar din Transilvania,
1833 -
In lumina acestor conceptii, intelegem limpede
motivul pentru care nobilimea maghiara din
Transilvania punea atata pret pe anexarea
Transilvaniei la Ungaria, pe inabusirea miscarii
nationale a romanilor, ca lait-motiv al actiunilor lor
de peste mai bine de un deceniu, in contextul
Revolutiei pasoptiste. Astfel, se inteleg cauzele care
au dus la accentuarea contradictiilor nationale care
aveau sa se infrunte atat de puternic in preajma si in
timpul Revolutiei de la 1848. De la Inochentie Micu,
miscarea romanilor a facut progrese remarcabile,
situandu-se pe coordonatele social-politice nationale,
pe dezvoltarea constiintei nationale si pe
transfomarile innoitoare ce au cuprins societatea
romaneasca in ansamblul ei.In ajunul lui 1848, idealul
statului politic unitar roman, a fost lansat ca
program revolutionar de catre Nicolae Balcescu.
"Tinta noastra - spunea el la 1 ianuarie 1847 -
socotesc ca nu poate fi alta decat unitatea nationala
a romanilor. Romanismul, dar, e steagulnostru, sub el
trebuie sa chemam pe toti romanii. In Transilvania,
romanii gem sub jugul habsburgic, in Principate
puterea e detinuta de niste carmuiri asupritoare,
corupte, ipocrite"
Anul 1848 a fost martorul unor evenimente de
insemnatate istorica ce au cuprins in vartejul lor
popoare si tari, din Franta pana la tarile romane, din
Sicilia pana in Insulele britanice, fiind scanteia
unitatii de gandire comuna a Europei, de aceea
simbolul Revolutiei de la 1848 nu trebuie confiscat de
nici o natiune, fiind un simbol al miscarilor
nationale dintr-o Europa inchistata in conceptii
medievale, dominata de imperii anacronice. Constatand
caracterul istoric al revolutiei, legitimitatea si
cauzalitatea ei, Nicolae Balcescu scria in "Mersul
Revolutiei in Istoria romanilor":
"Revolutia romana de la 1848 n-a fost un fenomen
neregulat efemer, fara trecut si viitor, fara alta
cauza decat vointa intamplatoare a unei minoritati sau
miscarea generala europeana. Revolutia generala, fu
ocazia, iar nu cauza revolutiei romane. Cauza ei se
pierde in negura veacurilor. Uneltitorii ei sunt
optsprezece veacuri de trude, suferinte si lucrare a
poporului roman asupra lui insusi".
Datorita divizarii teritoriilor romanesti si
influentelor nefaste ale imperiilor vecine, Revolutia
romana de la 1848 nu a izbucnit in acelasi moment,
desi revolutionarii romani au dezbatut si au
preconizat sincronizarea actiunilor care aveau sa se
desfasoare. Obiectivele ei au fost formulate intr-o
serie de programe avand caracter unitar, derivat din
cauzele generale, comune ale revolutiei, din situatia
obiectiva in care se aflau tarile romane in perioada
anterioara anului 1848, din identitatea obiectivelor
sociale si nationale ale unuia si aceluiasi popor.
Indiferent de locul si momentul in care a fost
formulat un program sau altul, ideile si principiile
lor sunt aceleasi, apartinand poporului roman. In
Transilvania, impotriva interdictiei oficialitatii, la
Blaj, la 30 aprilie 1848, romanii au cerut eliberarea
de serbie si au protestat impotriva pretentiilor
zgomotoase ale nobilimii maghiare de "unire" a
Transilvaniei cu Ungaria.
Constitutia ungara adoptata in martie 1848 prevedea,
in art.7 incorporarea Transilvaniei la Ungaria si
decreta aplicarea unor masuri foarte drastice fata de
cei care ar indrazni sa vorbeasca impotriva perfectei
unitati a natiunii maghiare.
Romanii au depus o rezistenta asidua, alaturi de
croati, sloveni, sarbi si slovaci fata de aceste grave
incalcari ale drepturilor lor nationale si fata de
actele ungurilor de a "recladi Ungaria Sfantului
Stefan", pe un teritoriu care niciodata nu a fost de
drept al lor.
NU ne vindem tara, nu vrem sa stim nimic despre
unirea ce vreau sa o faca domnii (nobilii maghiari)
fara stirea romanilor, noi vrem inainte de toate, sa
fim liberi, natiune libera, vom vedea apoi cu ce tara
ne unim si vom avea de-a face.
Dorinta de unire va fi exprimata fatis de multimile
adunate dupa doua saptamani pe Campia Libertatii de la
Blaj, la 3/15 mai 1848. Oficialitatea maghiara se
dovedeste de-a dreptul reactionara prin masurile luate
pentru a impiedica mersul revolutiei, ridicand
spanzuratori in hotarul satelor, trimitand garzile
inarmate pentru masacrarea taranilor. Raspunsul celor
amenintati a fost tot atat de prompt: taranimea nu mai
asculta dispozitiile oficialitatile si intra cu forta
in pamanturile ce i-au fost rapite de nobilime, garzi
nationale romanesti se formeaza pentru apararea vietii
celor amenintati. Dar hotararea romanilor de a rosti
deschis drepturile stramosesti la unitate si
independenta nu puteau fi stavilite.Adunarea de la
Blaj, prin maturitatea dovedita in cumpanirea
lucrurilor si a hotararilor luate, a fost o
manifestare fara precedent. S-a cerut acolo o viata
omeneasca pentru multimile oprimate, drepturi
nationale pentru poporul roman, unirea politica
intr-un singur stat a intregii natiuni
romane.Entuziasmul general de pe Campia Libertatii si
din toata Transilvania a impresionat adanc pe cei
prezenti, munteni, moldoveni, ardeleni si chiar
straini. Paticipantii erau stapaniti de gandul ca
eliberarea de orice putere straina se putea face doar
prin unitate nationala. Acest fapt il insufletea pe
George Baritiu, cand replica, plin de curaj, la
lozinca nobilimii maghiare "uniune sau moarte", cu o
alta, plina de semnificatie:"soarta natiunii romane se
va hotari in Bucuresti si in Iasi, iar nu in Cluj,
nici in Blaj, nici in Buda".
Adunarea de la Blaj a avut urmari importante pentru
desfasurarea revolutiei: s-a intarit constiinta
nationala a poporului roman, s-a accentuat spiritul
revolutionar al maselor taranesti. Pentru intaia data
s-au intalnit sute de revolutionari romani din toate
partile Transilvaniei cu cei veniti din Moldova si
Tara Romaneasca.In pofida politicii de invrajbire
nationala dusa de stapanirea habsburgica, in timpul
revolutiei s-a manifestat hotararea maselor de romani
si a fortelor progresiste maghiare, sasesti, secuiesti
de a actiona in stransa unitate si fratie in lupta
impotriva reactiuniii, pentru eliberare nationala.
Astfel, in Proclamatia redactata de Aron Pumnul, de la
10 aprilie 1848, pentru convocarea primei adunari de
la Blaj, se releva puternica dorinta a romanilor de a
colabora strans cu maghiarii, sasii, secuii pentru
obtinerea acelorasi mari deziderate ale
revolutiei.Actiunile desfasurate in stransa unitate de
catre romani, maghiari, sasi, secui, in cursul anului
1848, in Transilvania, au scris file memorabile in
cronica bogatelor traditii ale luptei, ale apararii si
afirmarii acelorasi idealuri fundamentale. Publicatia
saseasc "Satelitt" scria:
"Peretii despartitori sa nu mai izoleze pe sas, pe
ungur si pe roman. Acestia trei, intr-o stransa
alianta frateasca vor rezista victoriosi oricarui
dusman sumbru si se vor dezvolta impreuna."
Cu toate acestea, elementele radicale maghiare,
netinand seama de justele revendicari ale natiunii
romane, au votat in Dieta Transilvana, intrunita la
Cluj, in 29 mai "uniunea" Transilvaniei cu
Ungaria.Pentru a infaptui programul revolutiei,
romanii din Transilvania au trecut la organizarea si
desfasurarea luptei armate impotriva represiunii
aristocratiei reactionare maghiare din Ardeal unite cu
cea din Ungaria. Impotriva romanilor au fost aduse
puternice forte armate ai carei conducatori, in frunte
cu Kossuth, nu voiau sa recunoasca drepturile
romanilor in Transilvania. El spunea:
"Integritatea teritoriala si unitatea politica a tarii
(Ungariei feudale) reprezinta acel hotar in limitele
caruia trebuie sa-si gaseasca rezolvarea problema
nationala. Dezmembrarea tarii dupa limbi, destramrea
unitatii sale politice conform limbilor, o consider
drept crima impotriva patriei. Asa se intelege refuzul
principalilor conducatori ai revolutiei ungare de a
recunoaste drepturile poporului roman ca natiune
politica, precum si hotararea de a mentine in
Transilvania starile feudale retrograde,
conservatoare, de a trimite trupe pentru masacrarea
populatiei romanesti. In loc ca popoarele asuprite de
Viena, roman si ungur, sa-si uneasca toate fortele
impotriva Curtii imperiale, dusmanul libertatii lor,
ele au ajuns la conflicte armate, ceea ce a
facilitate, in cele din urma, infrangerea si dominarea
lor de catre habsburgi."
Iata, deci, ca a-ti asuma pe deplin o Revolutie si a
o aniversa ca pe o sarbatoare nationala, este o negare
a simbolisticii europene si a valorilor comune
propovaduite de eroii pasoptisti. Mai mult, daca asa
cum reiese inca de la Wesselenyi Miklos, ratiunea
maghiarilor de a intra in revolutie, pe langa
afirmarea drepturilor nationale, a fost recladirea
"Ungariei Sfantului Stefan" si alipirea Transilvaniei
la Ungaria, ne intrebam firesc ce sarbatoresc cu fast
maghiarii la 15 martie: Revolutia pasoptista
europeana, in profunzimea dezideratelor ei, sau
"tradarea" si masacrarea romanilor si refacerea
utopiei "sfantului rege"?
|
Valentin Hoffman 3/11/2006 |
Contact: |
|
|
