Oda mamei
mi-o amintesc ades în nopti de taina
ca pe-o Gioconda mirosând a lapte si a talc
cu zâmbet aromat cu iz de fructe-n pârga
si cântece de leagan soptite pe-nserat
mi-o amintesc în zori de zi fugara
cu plete radiând de proaspeti ghiocei
trezindu-ma sfios cu vorba dulce-amara
cu ochii inundati de gânduri si temeri
mi-o amintesc în miez adânc de ziua
micuta doamna cu un pas usor
cu ochi de vultur-nimfa pribegita
privind însingurata-n zare din pridvor
stau fata-n fata acum cu mica doamna
cu ochii umezi si cu glas domol
a]svrea sa-ngenunchez si-n soapta calda
sa-mi cer iertare de-orice noapte alba
în care n-am rostit cât o iubesc s-ador
Visând cu mama
…despârtirea fumega în noapte...
picura-n auz iubirea nerostita
muta
ca un plâns tacut
ce strapunge fiinta
cu vocale si consoane
amestecate pe buze
înnecate în iubirea materna
...sufletul e plin de speranta…
calatorii în spatii nocturne
ascunse în trupul tacerii
devin coloana
sugrumând
cuvintele sângerânde la capatul
potecilor nedescoperite...
...ochi imaginând visul etern...
sentinte înfrigurate
ratacite-n neant
curg la marginea orei
învaluind degetele înghetate
în asteptarea palmelor moi ale mamei...
...iubirea fumega în noapte...
|
de Laura Homa/ Toronto 3/6/2006 |
Contact: |
|
|
