EMANOIL GOJDU - Repere ale unei mari personalitāti.
Am urmārit cu inima strînsā disputa declansatā de absurda Hotārîre prin care Guvernul României a amputat unul din filoanele cele mai productive ale ortodoxiei românesti, Mostenirea Gojdu.
Chestiunea Fundatia Gojdu ne-a arātat cā existā si, din pācate, nu acolo unde le este locul, oameni politici români care în loc sā se ocupe de ceea ce sunt capabili, sā-si administreze afacerile, sā se îngrijeascā de familii, au parvenit, prin jocul pervers si periculos al democratiei românesti, în demnitāti unde pot sā decidā, fārā discernāmînt si responsabilitate, în probleme capitale pentru prezentul si viitorul României, cum este Mostenirea Gojdu.
Sperām cā reactia promptā si de masā a opiniei publice va anula acest act nelegal, necrestinesc si antiromânesc.
In acelasi timp, dezbaterea ne-a relevat caracteristici, aspecte si nuante pe care nu le-am sesizat sau cārora nu le-am dat atentie pînā acum.
Astfel, este surprinzātor faptul cā Sinodul Bisericii Ortodoxe Române a descoperit responsabilitātile directe pe care înalti prelati din Transilvania, urmasii de astāzi ai celor nominalizati de testator: mitropolitul oriental ortodox român, toti episcopii orientali ortodocsi de pe teritoriul pe care îl reprezenta Ungaria si Transilvania la 1870, trei bārbati laici autoritari, cunoscuti pentru onorabilitatea lor si pentru trezirea lor împreunatā cu sentimentele de devotati români orientali ortodocsi, le au în administrarea Mostenirii Gojdu în folosul acelei pārti a natiunii române din Ungaria si Transilvania care tine ( era în 1870, n.n.) de legea rāsāriteanā ortodoxā.
De la fiintare si pentru cît timp va exista Fundatia Gojdu, Biserica Ortodoxā Românā ar fi trebuit si va trebui sā vegheze ca vointa testatorului sā fie respectatā.
La fel de nefireascā este si atitudinea generalā, îndeosebi a urmasilor românilor ortodocsi din Transilvania si Banat, fatā de aceastā personalitate de exceptie care a avut un rol hotārîtor în apārarea crestinismului ortodox, a limbii si culturii românesti. Tot românul a aflat, pînā acum 15 ani, la scoalā, din emisiunile de radio si tv, de la denumirile de strāzi, busturi si monumente de Andrei Saguna, Vasile Lucaciu, Octavian Goga, Iuliu Maniu si de alti ctitori ai Unirii de la 1 Decembrie 1918.
Surprinzātor este faptul cā nici mācar acum, în vîltoarea dezbaterilor iscate de controversata hotārîre de guvern, dimensiunea ortodoxā, culturalā, istoricā a acestei personalitāti nu a fost evocatā. Ceea ce a primat în prezentarea argumentelor a fost valoarea financiasā a mostenirii, desi Emanoil Gojdu este unul din pārintii bisericii ortodoxe române, ai apārārii si pāstrārii limbii române, ai armatei de preoti si învātātori care au difuzat, alimentat si mentinut credinta ortodocsā, limba românā dincolo de munti.
Cîti români stiu cā Emanoil Gojdu a fost unul din pilonii esentiali ai renasterii bisericii ortodoxe române din Transilvania si Ungaria celei de a doua jumātāri a veacului al XIX-lea si de la începutul secolului XX ?
Cîte studii, cārti de istorie, manuale scolare, articole de presā, emisiuni de radio si tv l-au citat pe Emanoil Gojdu în sirul de personalitāti care au contribuit la marele act istoric de la 1 Decembrie 1918 ?
Cîte strāzi poartā numele acestui simbol al ortodoxiei si ai limbii române ?
Cîte busturi si monumente dedicate memoriei lui existā ?
Pentru cā personalitatea de exceptie a lui Emanoil Gojdu este o mostenire de nepretuit a ortodoxiei, a culturii si istoriei românilor .
Personalitatea lui Emanoil Gojdu este primul si cel mai important cîstig al dezbaterii în plinā derulare.
De aceea, existenta si activitatea Fundatiei Gojdu, asa cum a conceput-o magistralul apārātor al românismului si ortodoxismului, trebuie sā-si continue lucrarea ce i-a fost încredintatā.
|
dr. Luchian Deaconu 2/15/2006 |
Contact: |
|
|
