Democratia canadiana in exercitiu
La 6 februarie, noul guvern canadian a depus juramantul in fata Guvernatorului General al Canadei, Excelenta Sa Doamna Michaelle Jean. Recentele alegeri federale din Canada au adus, asa cum era de asteptat, o binevenita schimbare la nivelul guvernului federal, ca un exercitiu de democratie. Partidul Liberal era la putere din octombrie 1993, iar acum este inlocuit cu Partidul Conservator, iar guvernul Paul Martin cedeaza locul unui guvern tory in frunte cu liderul din Alberta, Steven Harper. La 24 noiembrie 2005, Steven Harper a introdus o motiune de neincredere care a fost sustinuta si de Jack Layton, liderul NDP, votul fiind validat intr-o maniera zdrobitoare. Alegerile au fost fixate si s-au desfasurat la 23 ianuarie, dupa o campanie electorala lunga, obositoare, dar...Canada a ales. La alegeri a participat 65% din electorat, cu 5% in plus fata de precedentele alegeri, ceea ce denota un spor de interes. Din 308 locuri in Parlament, conservatorii s-au ales cu 124 de locuri, iar liberalii, mari invinsi, cu 103 locuri. Harper ar avea nevoie de 155 de locuri pentru a forma un guvern majoritar.
Sa fie recentele alegeri un semnal privind gandirea electoratului canadian care s-ar afla intr-o perioada de mari schimbari? Sa fie un semnal ca sunt dorite relatii din cele mai bune cu SUA ? Alegerile din 23 ianuarie pot fi considerate un semnal de alarma si pentru separatistii din Quebec, avand in vedere penetrarea provinciei respective cu 10 scaune albastre. Multi s-au mirat, dar poate ca electoratul din Quebec nu mai crede in basmul separatist, dorind poate sa ramana in Canada.
Discursul lui Paul Martin dupa alegeri a aratat un fost prim ministru elegant, care stie sa piarda si care ramane demn in fata noului ales. Paul Martin a facut, insa, o declaratie care a surprins multa lume : el nu va mai fi seful liberalilor in urmatoarele alegeri. Pentru altii, gestul sau este perceput ca necesar pentru viitorul Partidului Liberal. Aceasta declaratie, venita intr-un astfel de moment, intereseaza enorm ca spatiu speculativ : cine-i va fi succesor ?
Schimbarea de guvern este, totusi, o schimbare radicala, desi principalele linii politice ale noului guvern nu difera mult de cele ale precedentului. Este, totusi, o schimbare de personalitati politice, de stiluri si de prioritati. Vom avea un prim ministru din Vest, pentru prima oara de la Kim Campbel, din 1993, dar si o personalitate din Alberta, pentru prima data de la Joe Clarck, din anii 70. Iar Steven Harper va fi si unul dintre cei mai tineri prim ministri din istoria Canadei, la numai 46 de ani. Si este, evident, o confirmare a eficientei si a stabilitatii sistemului politic canadian, in care principiile democratiei lucreaza corect si convingator.
Dupa cum putem constata cu totii, schimbarea se face lin, fara probleme si fara sa afecteze in nici un fel evolutia pozitiva normala a societatii canadiene. Este interesant de mentionat si faptul ca Partidul Conservator, popular in Vest - si, mai ales, in Alberta si uneori in Ontario - este, in general, a doua optiune politica a electoratului canadian si este adus la putere cand si cand, ca alternativa la lungi si controversate guvernari liberale. Recent, in perioada 1984-1993, acest partid a avut o guvernare de succes, cu multe realizari, sub conducerea lui Brian Murloney si poate, acum, cu Steven Harper, ar putea repeta performanta.
Deci, noul regim tory se anunta in primul rand ca o schimbare de stiluri. Va fi un guvern de centru-dreapta, compus aproape numai din oameni tineri, care nu au mai avut experienta guvernarii pana acum ; adica un guvern federal "in training". Sa speram, bazati pe traditiile progresiste ale tarii si pe stabilitatea structurilor politice canadiene, dar si apeland la rezervele noastre de optimism, ca va fi o guvernare buna. Si se pune intrebarea : vor fi capabili conservatorii sa reziste, ca minoritari, mai mult de doi ani ? Vom vedea.
|
Observator 2/6/2006 |
Contact: |
|
|