Denumiti 2 autori de literatura, romani; denumiti 2 autori de literatura, straini si denumiti un pictor roman.
Ministerul Culturii a aflat si ce nu stiu romanii
Primul minister care s-a miscat vizibil anul acesta in Romania este, surprinzator, Ministerul Culturii. Proaspat infiintatul Centru de studii si cercetari in domeniul culturii, care functioneaza pe langa ministerul amintit, a iestit inca din primele zile ale anului cu rezultatele unui sondaje de opinie din care aflam care este: “infrastructura de distributie, nevoi culturale si consumul de bunuri si servicii culturale”.
Sondajul a fost realizat la sfarsitul anului trecut pe un esantion reprezentativ la nivel national pentru populatia de peste 15 ani. Mai multe detalii tehnice, precum si chestionarul si raportul complet de cercetare le gasiti pe siteul www.culturanet.ro.
Ce mi-am propus eu sa scriu acum este despre un anumit capitol al acestei cercetari, mai exact, capitalul cultural. In raportul de cercetare il gasiti definit ca: “acumularea de cunoastere si cunostinte culturale care ajuta la avansarea in societati…” Eu as spune mai simplu, ce stie lumea. Si, desi nu ma inebunesc dupa asta, ma simt nevoita sa incep cu ce nu stie lumea. Si ca sa reduc si mai mult subiectul despre care ma dau cu parerea am ales din cercetare doar 3 intrebari: denumiti 2 autori de literatura, romani; denumiti 2 autori de literatura, straini si denumiti un pictor roman.
Decente pretentii, decente asteptari. Asa cum spuneam incep cu ce nu stie lumea. Rezultatele arata ca 8,5% dintre respondenti nu au fost capabili sa nominalizeze 2 autori romani. Trist, dar adevarat. Cei care au reusit sa spuna doi autori romani i-au nominalizat pe primele trei pozitii pe: Eminescu, pe Sadoveanu si pe Creanga. Cei trei impreuna cu alti cativa clasici isi impart spatiul din manualele scolare, de aici fac presupozitia ca iata, capitalul cultural al romanilor se formeaza mai ales in scoala. Si de aici sesizam responsabilitatea majora a scolii, a sistemului educational.
In cazul in care vorbim despre cei care nu pot enumera doua nume de autori, poate vorbim despre reponsabilizarea sistemului educational. Desi am zis ca ma opresc la doar trei intrebari din aceasta cercetare, iata ca nu ma pot abitine sa nu mai fac trmitere la alte cateva intrebari.
Patrez, insa acelasi subcapitol, capitalul cultural, si imi motivez gestul prin nevoia de sustine presupozitia pe care tocmai am formulat-o. Avem in aceasta cercetare si raspunsuri la intrebarile cat de des mergeti la teatru, la film, la opera, la muzee. Dintre toate aceste oferte, la care credeti sa subscriu romanii mai ales. La muzee. Desi intrebarea precizeaza daca ati mers la vreun muzeu in ultimul an, imi ingadui sa fiu sceptica in ceea ce priveste sinceritatea respondentilor legat de plasearea in timp a vizitelor la locatiile enumerate. Onestitatea 100% l-ar putea plasa pe subiect pe o pozitie nu tocmai favorabila, chiar si in raport cu operatorul de interviu.
E discutabil daca avem de-a face cu un soi de bun simt sau cu o rasa de mandrie. Vezi sondajele din care nu reiese niciodata ca romanii ar asculta manele. In cazul de fata este acel cum sa las sa afle omanii de la minister ca eu nici autorii nu mi-i mai amintesc, ca in scoala eram mai bun la chime decat la romana. Si sa afle ca nici la film nu ma duc, nici la teatru sau la opera, ca doar am televiziune prin cablu, la ce sa mai cheltui banii pe bilete, macar la muzeu sa zic ca am fost in ultimul an. Nici nu e chiar o minciuna, am fost cand eram in scoala cu clasa, in excursie. Celebrele excursii la Antipa, la Muzeul Satului si alte cateva muzee si case memoriale din tara sunt binecunoscute.
Cred ca orice persoana scolita in Romania comunista sau postcomunista deopotriva, a mers cu scoala in excursie la cel putin un muzeu. Deci nu cred ca imi asum prea mari riscuri daca spun ca scoala este principala responsabila pentru putinul capital cultural acumulat de romani, si tot ea trebuie facuta responsabila pentru prea putinul existent. Pentru ca am ajuns la prea putin revin la amenintarea intiala, cand spuneam ca mi-am propus sa scriu mai degraba despre ce nu stiu romanii.
Pe urma m-a lovit asa un spirit protector si m-am gandit ca mai bine incerc sa gasesc un tap ispasitor, pe care sa-l scot responsabil pentru acest capital cultural sarac sau, mai simplu, pentru ceea ce nu stiu romanii. L-am gasit usor, scoala, sistemul educational, pentru care unii dintre noi inca ne mai umflam in pene si ne amagim cu sintagma “la noi totusi se face scoala” sau “se facea”.
Iata ca desi unii cred ca se face scoala sau se facea, 37% dintre respondenti nu au putut enumera doua nume de autori straini. Alti 40% nu pot enumera nici un pictor roman.
Cam asa stam la capitolul capital cultural. Si chiar daca e greu sa recunoastem cred ca asta ne arata cam cum stam cu sistemul de invatamant, cam cu ce iesim din scoala, pentru ca prinsi cu treburi zilnice prea putin mai acumulam ulterior la acest capitol. A se vedea in acest sens rezultatele aceleiasi cercetari in ceea ce priveste timpul alocat activitatilor culturale si bugetul aferent alocat de fiecare familie.
In aceast comentariu am avut in vedere doar acel palier al populatiei modale, medii, segment numeros si foarte ignorat pana acum de Ministerul Culturii.
|
Ramona Vasilache/New York, 1/28/2006 |
Contact: |
|
|
