Alegerile din Canada -Victoria cui ?
Alegerile din Canada, încheiate ieri cu victoria conservatorilor lui Stephen Harper, ridică semne de întrebare asupra actualei mentalităti a poporului canadian.
Se apropie el, si din acest punct de vedere, de vecinii din sud ?
În dimineaţa de după alegeri, într-un orăsel din statele unite, Germantown, un pusti de 8 ani, avînd un pistol în rucksac, a rănit usor o colegă de clasă.
Canadienii vor schimbare. Dar ce fel de schimbare? În ce directie?
Canadienii l-au ales pe cel care se opune interzicerii armelor de foc de buzunar.
Conservatorul Harper nu a fost de acord cu propunerea fostului prim ministru, Paul Martin, care doreste interzicerea armelor de foc de buzunar, principala cauză a crimelor săvîrsite în Canada în ultimii ani.
Aseară, reactiile din partea celor intervievati de reţelele de televiziune au fost foarte diferite.
Unii au fost pur si simplu bulversaţi, neînţelegînd alegerea electoratului.
Dacă analistii politici vorbesc despre „pedepsirea” liberalilor, asadar de vot punitiv si nicidecum de vot de încredere, oamenii simplii se întreabă ce s-a întîmplat cu traditionala atitudine pacifistă a canadianului de rînd.
Conservatorul Harper, primul ministru recent ales, un pro-american declarat, s-a exprimat clar în favoarea războiului din Iraq.
Conservatorul Harper este un adversar al avortului, în timp ce Paul Martin s-a declarat apărător al liberei alegeri a femeii.
Canada a ales. Dar ce a ales?
Din 308, conservatorii s-au ales cu 124 locuri, iar liberalii, marî învinsi, cu 103.
Să fie recentele alegeri un semnal că gîndirea acestui popor se află într-o perioadă de mari schimbări? Să fie un semnal că poporul acesta doreste să cîrpească relaţiile sifonate dintre Canada si Statele Unite?
Pe 24 noiembrie, 2005, Steven Harper a introdus o motiune de neîncredere, imediat susţinută de Jack Layton (seful NDP, numit popular si „Tofu Party”).Votul a fost validat într-o manieră zdrobitoare.
Campania electorală a fost exptrem de lungă si obositare, atît pentru candidaţi cît si pentru electori.
Alegerile din 23 ianuarie 2006 pot fi considerate un semnal de alarmă si pentru cei din BQ, separatistii.
Conservatorii au penetrat Provincia Québec cu 10 scaune albastre , spre marele soc al multora.
În discursul de aseară, seful Blocului, Gilles Duceppe, a încercat să mascheze pilula amară a prezentei conservatorilor în inima Québec-ului printr-un discurs ieftin, punctat de inutile aluzii maliţioase direcţionate spre liberali si semi-ploconeli către conservatori.
Poate că electoratul din Québec nu mai crede în basmul separatist, poate că electoratul din Quebec vrea sa ramînă în Canada.
Poate că prezenţa conservatorilor în cetăţuia québec-ismului nu este doar un simplu vot „punitiv”.
Poate că reflectă ceea ce nici un separatist nu vrea să recunoscă: separatismul a murit împreună cu acel 49.4%. Ultima noapte de dragoste...
Discursul de aseară al lui Paul Martin a arătat un fost prim ministru elegant, care stie să piardă si care rămîne demn în faţa noului ales.
Probabil că moral, el se simte un învingător, ceea ce nu este departe de realitate pentru că, în ciuda scandalului declansat de raportul lui John Gomery, liberalii nu se pot considera înfrînti.
Învingătorul are nevoie de 155 de locuri pentru a forma un guvern majoritar, iar conservatorii, în ciuda unei campanii manevrate de un american, nu si-au putut oferi un avans care să le confere o guvernare comodă. Ei vor fi nevoiti să lucreze într-o atmosferă minoritară, ceea ce nu convine deloc lui Harper.
22.7 millioane de canadieni au drept de vot si, după 13 ani de putere, în jur de 15 milioane de electori forteaza liberalii să lase frînele altcuiva.
În discursul care a urmat rezultatele finale, Paul Martin a făcut o declaratie care a surprins multă lume: el nu va mai fi seful liberalilor în următoarele alegeri.
Pentru altii, gestul său este perceput ca necesar pentru viitorul Partidului Liberal.
Aceasta declaratie, venită într-un astfel de moment, interesează enorm ca spatiu speculativ: cine-i va fi succesor?
Cu siguranţă că, în lunile următoare, Harper va oferi electoratului din Canada un spectacol interesant, odată ce va începe să iasă din pielea de oaie pe care a purtat-o, cu gratie, pe toată perioada campaniei.
Vor fi capabili conservatorii să reziste, ca minoritari, mai mult de doi ani?
Vom vedea.
The show must go on.
|
Madi Lussier 1/25/2006 |
Contact: |
|
|
