Un pret prea mare ?
Societatea umana la inceputurile ei a fost o societate traditionala, adica toate activitatile zilnice erau sub semnul sacrului si aveau valoare de rituri bazate pe un sambure spiritual infailibil. A lucra pamantul, a creste animale, a vana, a pregati mancarea, a tese, a dansa, toate activitatile erau oglindirea unor arhetipuri divine si toate aveau o noima spirituala si un talc cosmic. Odata cu decaderea ciclului si "evoluarea" de la spiritual spre material (fapt simbolizat si de caderea biblica), sacrul s-a schimbat in lumesc, adica riturile si activitatile s-au profanat, radacinile principiale si spirituale au fost uitate.
Societatea noastra moderna este profund profana. Daca societatea traditionala a fost o societate relativ stabila, unde riturile sacre si traditia erau considerate de provenienta divina, si deci nu puteau fi modificate, interventia in vreun fel, cu gandul de a inova sau schimba ceva, insemnand o grava pangarire, astazi se apreciaza numai schimbarea.
Societatea moderna este cuprinsa de o caraghioasa febra, de o tulburare si o fierbere haotica, o agitatie si o graba fara tel. Teoriile stiintei moderne apar si sunt curand inlocuite de altele, la fel de efemere. Moda primeaza si impune schimbare continua, nu cumva ceva sa ramana stabil. Cuvintele sunt pocite si rastalmacite, astfel ca pentru cei moderni "traditie" inseamna tot felul de obiceiuri de moment, de origine pur individuala.
Au avut loc adevarate tragedii cand anumite societati traditionale au fost invadate de purtatorii mentalitatii moderne. Cum gandirea traditionala e incompatibila cu cea moderna (profana), s-au produs schimbari violente care au distrus populatii intregi. Uneori, precum in cazul populatiilor Americii de Nord, a fost nevoie de exterminarea fizica pentru ca "civilizatia" moderna sa fie biruitoare. America de Sud e de asemenea un bun exemplu de ce a insemnat suprimarea societatilor traditionale si "modernizarea" lor; instabilitatea din acele tari e numai una dintre consecinte.
Romania trece, sigur, la alta scara, printr-o tragedie asemanatoare. Pana nu de mult se spunea, cu oarecare dispret, ca Romania era o tara "eminamente agrara", fara sa se inteleaga ca asta insemna, de fapt, ca ea adapostea inca o societate traditionala sau cvasi-traditionala. Romania s-a constituit ca stat abia la sfarsitul epocii Cruciadelor, ceea ce a fost, nu un dezavantaj cum se crede de obicei, ci un avantaj, fiindca romanii locuiau neingraditi un teritoriu larg, conducandu-se dupa legi traditionale. %n momentul in care au aparut statele au aparut si granitele, iar granita inseamna limita si negare, si asa au fost negati toti romanii ramasi in afara statelor formate. Dar acea traire indelungata in obscuritate a insemnat o conservare perfecta a datelor traditionale si de aceea romanii au pana astazi o bogata mostenire de basme, balade, dansuri si datini care, departe de a fi asa-zisul folclor, reprezinta osatura societatii traditionale romanesti (inclusiv injuraturile romanesti, atat de bogate fata de ale altora, au o origine, oricat de surprinzator ar parea, traditionala; juramantul Calusului, de pilda, contine o injuratura, si nu intamplator exista inrudire intre a jura si a injura).
In Observatorul au fost prezentate pe scurt datinile legate de Craciun si Anul Nou; ele sunt nespus de bogate si nu se impaca de fel cu gandirea moderna si materialista. Dar sunt multe alte rituri traditionale care pentru multa vreme au fost nu show-uri pe scenele festivalurilor, ci rituri cu putere operativa. Calusul e un exemplu celebru si daca se studiaza mai atent ritualul se vede imediat caracterul sau sacru. Sigur, putem fi mandri ca a fost astazi recunoscut pe plan international ca piesa de patrimoniu, doar ca acest rit traditional nu este nicidecum un dans artistic cum il vede lumea moderna, ci era pana nu de mult o unealta sacra si spirituala de sustinere a vietii romanului. Este ca si cum am face din Sf. Maslu un spectacol public cu premii.
Mentalitatea romaneasca traditionala este incompatibila cu materialismul modern. Aici sta marea tragedie a Romaniei de astazi. Sigur, intrarea in Europa si in lumea moderna de tip american reprezinta speranta intr-o viata materiala mai buna, si asa va fi, fiecare taran va avea casa plina de telecomenzi si de ecrane LCD, dar viata sa va fi tot mai goala in spiritualitate. Caci toate au un pret.
Faptul ca romanul nu seamana cu neamtul sau anglo-saxonul si nu are afinitate speciala pentru productia pe banda, pentru confectionat suruburi si bunuri de larg consum, nu are nimic de-a face cu inteligenta sa, din contra, avand in vedere ca munca monotona din fabrici nu cere inteligenta. De altfel, computeristii nostri au dovedit ca, atunci cand e vorba de inteligenta, facem fata usor concurentei. Copilul de taran daca voia sa devina "domn de oras" se facea preot sau invatator si nu altceva, adica alegea doua profesii legate de spiritualitate.
Tragedia romanului de astazi este ca el se sileste si e silit sa nege complet mentalitatea sa traditionala, spirituala si sa adopte una pur materialista, moderna. De aici provin numeroase necazuri, pe care le cunoastem.
Pe vremuri, o casa plina insemna ca in jurul pomului de Craciun o multime de copii si adulti colindau si urmau toata seria de datini. Nu se punea problema stupida sa-ti fie frica sa urezi "Craciun fericit", ca nu e corect politic, sau daca se urau "Sarbatori fericite" aceasta era pentru ca la cumpana de an se realiza un sir de rituri traditionale importante care puteau parea serbari, dar care aveau o putere operativa si sacra.
Astazi, Craciunul e sufocat de ideea cadourilor si cumparaturilor de dragul cumparaturilor, de multimea beculetelor colorate care, sigur, incanta omul ce se plimba prin cartier, dar care impun de la sine victoria materiei asupra spiritualului. {i speram ca toata lumea intelege ca spiritual nu inseamna ratiune, abilitate tehnica sau sentimentalism si emotii sufletesti. Spiritualul este ceea ce ne scoate din izolarea si egocentrismul nostru si ne mentine legatura cu cele nevazute. Este Raza celesta. Spiritualul este Soarele, in vreme ce mentalul este luna care lumineaza prin reflectarea luminii solare.
E previzibil ca Romania va intra in Europa si deci, in lumea moderna, ca va deveni o tara tot mai avansata material. Fara indoiala, odata cu progresul material se va produce, inevitabil, un regres spiritual si traditional ce va insemna o pierdere esentiala.
Oare nu platim un pret prea mare ?
Nota Observator,
Invitam cititorii nostri sa comenteze acest interesant punct de vedere al Dlui prof. Mircea Tamas din Toronto
|
Mircea Tamas 1/20/2006 |
Contact: |
|
|
