Portret in Aquaforte - Elisabeta Lipa
La 40 de ani impliniti de curand, ELISABETA LIPA este un nume care a facut istorie in sportul romanesc si a devenit o legenda a canotajului mondial.
Purtat in urma cu nu prea multa vreme, dialogul nostru despre sport, familie, prieteni si Asociatia Internationala a Politistilor (I.P.A.) – Sectia romana, s-a desfasurat chiar in biroul campioanei.
R – Desi este considerata o indiscretie pomenirea varstei unei femei – mai ales tinere si celebre – gestul meu, un pic “necavaleresc” are o explicatie sa-i spunem “scuzabila”: in felul acesta reamintesc cititorilor revistei noastre ca, foarte aproape de implinirea frumoasei varste de 40 de ani - pe care putini mari performeri o ating in plina glorie - ati cules, din apele Greciei, tara mama a Olimpiadei, cea de-a cincea medalie de aur.
E.L. – Cuvantul “Olimpiada” este, cu siguranta, un cuvant “cheie” in viata mea. Probabil ca, daca asi fi avut si o fata, i-as fi pus numele “Olimpia”. Hai sa si argumentez: In anul 1984, la varsta de 20 de ani cuceream la Los Angeles prima mea medalie de aur. Activam atunci la Clubul “Olimpia” si, se pare, acest joc de cuvinte “Olimpia” – “Olimpiada” mi-a priit…
Am trecut apoi la Clubul DINAMO Bucuresti in cadrul caruia, sub culorile Romaniei, am atins, pret de alte cinci olimpiade si cateva campionate mondiale, marea performanta.
R – De ce canotaj?
E.L. – Cate o data si eu ma intreb… Exista cu siguranta explicatii de natura sociala, fizica ori conjuncturala… In mare, lucrurile au stat cam asa: Eu sunt bucovineanca, dintr-o zona de munte. De mica, spre deosebire de sora mea am dovedit o rezistenta mai mare la efort indelungat si sustinut. Recunosc, m-a ajutat foarte mult si fizicul – am o statura impunatoare.
La 15 ani, tata m-a luat de mana si m-a adus la Bucuresti. Va dati seama, o copila venita de acolo de unde “se agata harta in cui”, singura in “marele oras”…Mi-au placut insa ambarcatiunile de performanta si le admiram plutind pe apele Herastraului unde se afla baza nautica a clubului Olimpia. Acei ani a fost pentru mine ca un vis. Invatam cat puteam de bine pentru ca promisesem asta parintilor mei si, dupa orele de scoala, lopatam din rasputeri pe apele Herastraului si Snagovului ori la ponton, sau ridicam tone de greutati.
Trebuie sa va marturisesc insa ca, marele secret al performantelor mele este ambitia dusa pana la incapatanare. Atat de tare mi-am dorit sa ating marea performanta in canotaj, incat am urmat cu stoicism si disciplina antrenamentele cele mai dure si mai intense care, in preajma marilor concursuri ori a olimpiadelor deveneau infernale. Pot spune cu toata autoritatea carierei mele indelungate intr-un sport de mare solicitare fizica si nervoasa, ca sclavii care trageau la galere in Evul Mediu erau niste fericiti in comparatie cu noi.
Si mai am un secret. Nu am dusmani, nu ma invidiaza nimeni, de aceea am putut face echipa cu toate colegele mele.
R – Preferati o anumita proba in canotaj?
E.L. – Nu, absolut deloc. Dealtfel am concurat si am luat medalii, inclusiv de aur si olimpice, la toate probele, incepand cu 2-rame si terminand cu 8+1. Sunt atat de versatila, de adaptabila la efort, incat, nu o data am participat chir si la doua probe in acelasi concurs si am luat medalii la amandoua.
R – Va considerati un fenomen in sport?
E.L. – Fenomen sportiv am ajuns, in buna masura, datorita dumneavoastra, jurnalistilor. As spune mai curand ca sunt un om foarte muncitor si un om de cuvant. Cand am promis ca voi aduce Romaniei medalii de aur la campionatele mondiale ori la olimpiade, am facut totul ca sa-mi tin promisiunea. Eu nu pot sa-mi mint tara si sa-mi dezamagesc suporterii si admiratorii…
In canotaj este o vorba: “Drapelul nu se ridica si imnul national nu canta decat pentru locul intai”, iar eu sunt si o fiinta orgolioasa. Am vrut ca sub drapelul Romaniei, cand se canta imnul national, sa ma aflu si eu.
R – Marea performanta in sport presupune un sir de sacrificii extrem de lung. Multa munca si transpiratie, cantonamente stricte si indelungate, un regim alimentar draconic, putine distractii, rare si scurte si asta ani si ani la rand. Cand ati mai avut timp sa intemeiati o familie? Stiu ca aveti si un baiat destul de mare.
E.L. – Daca vrei, iti faci timp pentru tot. Eu sunt un argument viu al acestei afirmatii. Sunt casatorita de 20 de ani, iar sotul meu a fost sprijinul meu permanent. De fapt, daca nu ar fi fost bazata pe valorile autentice ale familiei, casnicia noastra nu ar fi rezistat atat amar de ani. De opt ani mai am un barbat in casa, pe Dragos, iar de atunci ziua este mai plina iar viata de familie mai vie.
R – Va deveni si el un performer?
E.L. – Ma bucur ca nu m-ati intrebat daca va deveni canotor pentru ca si eu si sotul meu ne-am hotarat de mult sa nu-i influentam in vreun fel optiunile in sport. Deocamdata merge la inot. De vaslit, vasleste si chiar foarte bine, pentru ca a mers cu mine in cantonamente de cand avea un an si ceva. Pe primul loc este insa invatatura, la un liceu cu predare in limba germana si la o scoala speciala pentru pregatire complementara.
R – Aveti o conditie fizica de invidiat, sunteti o celebritate si detineti si un grad profesional important in Politie, acela de Chestor, echivalent cu cel de general. Ii simtiti pe cei din jur timorati in prezenta dumneavoastra?
E.L. – Nu si nu vad de ce ar fi. Sunt stapana pe ceea ce fac si cer celor din jur, cu zambetul pe buze, aceeasi competenta. In rest, in familie, intre prieteni sunt vesela, comunicativa. Imi place sa ma distrez in grupul meu de prieteni, la nunti, botezuri ori zile de nastere. Sunt o fiinta sociabila si, sa stiti, asa sunt toti sportivii.
R – Am pomenit de gradul profesional care v-a fost acordat in cadrul Ministerului Administratiei si Internelor, acela de Chestor. Sunteti prima sportiva general din Romania. E ceva!
E.L. – Sigur ca e ceva! Sunt sportiva a clubului Dinamo al MAI, de 20 de ani. In ziua cand am fost facuta sergent-major mi-am zis: “nu depinde decat de mine sa ajung general”. Va spuneam mai devrame ca sunt atat de ambitioasa, de incapatanata, aproape ca un catar. Aceasta trasatura de caracter, canalizata insa constructiv, spre sportul de mare performanta, m-a adus in finalul carierei mele la rangul de general. Drumul de 20 de ani dintre cel mai mic grad de subofiter si demnitatea de general in MAI a fost marcat de mine cu atatea medalii incat nici nu mai stiu sa le numar. Sa stiti ca sunt mandra ca sunt prima sportiva ajunsa Chestor. Am spart gheata…
R – Sunteti intr-un fel “la moda” va deranjeaza acest lucru?
E.L. – Nu foarte tare. Eu sunt constienta de valoarea mea ca sportiva si ma bucur ca aceasta este apreciata. De curand canotajul romanesc a implinit 80 de ani de la infiintare. Ma bucur ca in Cartea de aur a acestei discipline sportive se afla gravat si numele meu. Dupa Jocurile Olimpice de la Sidney am fost desemnata “canotoarea secolului”, in urma cu un an, la Laussane, am primit titlul de “Femeia anului in sport”, am devenit chiar subiect de emisiune filaterica alaturi de Iolanda Balas – Soter si Ivan Pazachin, iar astea sunt doar cateva dintre momentele in care, prin mine, canotajul feminin romanesc a fost recompensat.
R – Cum asa? Ati ajuns pe timbre?
E.L. – Da, si sunt foarte mandra. Am dealtfel acea emisiune filatelica speciala, la mine la birou, pe un perete. Colajul are si o foarte frumoasa dedicatie care sintetizeaza in doar cateva cuvinte intreaga mea cariera olimpica:
Elisabeta Lipa
La prima – a fost inceputul.
La a doua a licarit speranta.
La a treia – a devenit certitudine.
La a patra deja ne-am obisnuit.
La a cincea – vorbim despre un record.
La a sasea – acum este legenda.
Pentru canotajul mondial al secolului XX, cuvantul “suprem” are o singura conotatie: Elisabeta Lipa.
La a saptea – va fi prezenta la Jocurile Olimpice; va fi din nou ce a fost, poate mai mult, iar pentru noi, mereu, eterna.
R – Intr-adevar, emotionant…
Sunteti membra a Asociatiei Intrernationale a Politistilor si onorati Sectia romana a acestei organizatii alaturi de alte nume celebre din sport, arta, stiinta. Cum ati ajuns printre noi?
E.L. – Eu sunt o persoana care stie sa se dedice unui ideal, iar cariera mea sportiva a confirmat din plin acest adevar. Asociatia Internationala a Politistilor (I.P.A.) a fost creata de sir. Arthur Troop tocmai pentru a servi unora dintre idealurile majore ale umanitatii si, implicit, ale politistilor din intreaga lume – dialogul, cooperarea, intrajutorarea dezinteresata. Fondatorul organizatiei mondiale a prieteniei politistilor - I.P.A., a crezut in ideea ca oamenii se pot intelege daca vorbesc intre ei. Deviza “Servo Per Amikeco” ( Servicii prin prietenie) ilustreaza cel mai bine principiile acestei organizatii care, iata, este din ce in ce mai cunoscuta si admirata. De-a lungul carierei mele sportive, de multe ori mi s-a spus cu invidie in glas:”ce bine de tine, ai vazut atatea tari, orase, ai cunoscut atatia oameni…”. Total gresit! Turneele mele in strainatate au insemnat plecari “la mustata” cu avionul, cantonarea la marginea orasului , luciul lacului situat si el “la tara”, efortul urias al probei, apoi, a doua zi, … acasa. Si aceasta, ani si ani, in multe tari, pe toate continentele.
Cred ca acum, in sfarsit, in calitatea mea de membru al I.P.A., dar si de Chestor al Politiei Romane, voi avea posibilitatea de a merge in toate tarile in care am concurat, pentru a initia dialoguri pe teme sportive si nu numai, cu ceilalti colegi ai mei din organizatie. Sunt sigura ca, In Franta, sau Spania, la Berlin sau la Monte Carlo, voi reprezenta cu cinste, culorile Romaniei, ale Clubului Dinamo, sub deviza I.P.A. – “Servo Per Amikeco”.
P.S.
– La sfarsitul lunii decembrie 2005, la Sala “Unirii” din Palatul Parlamentului Romaniei numeroase publicatii si agentii de publicitate – pe baza propunerior cititorilor acestora – au acordat Elisabetei Lipa titlul de “Femeia anului 2005” pentru performante sportive. Meritele sale au facut sa rasune imnul Romaniei, de peste 30 de ori, la festivitati de premiere de pe toate meridianele.
Sa mai adaugam ca, “Sportiva de aur” Elisabeta Lipa a fost prima romanca desemnata sa participe la Stafeta Tortei Olimpice de la TORINO – 2006. Ea a purtat torta olimpica in ziua de 9 decembrie 2005, la Roma, pe treseul Via Lanciani de la Civico - Via Nomentana, schimband stafeta cu schiorul italian Alberto Tomba – multiplu campion olimpic, actualmente ofiter de Carabinieri.
Iata, asadar, cea mai inalta recunoastere a performantei olimpice romanesti. Cei 10. 000 de de purtatori ai tortei, intre care s-a aflat si romanca noastra Elisabeta Lipa, au fost selectati astfel incat sa reprezinte cel mai bine spiritul olimpic si caracteristicile celor cinci inele: pacea, solidaritatea, fraternitatea, curajul si devotamentul.
|
interviu consemnat de Marian Tudor, membru I.P.A. 1/19/2006 |
Contact: |
|
|
