Eminescu - printre controverse
Imortalizat în bronzul hărăzit sculpurilor, Eminescu numără al doilea An-Nou în piateta lui poate prea strîmtă din Montreal.
Asa descult, cu privirile in eternitate si cam golas poetul priveste si ascultă de pe soclui-i prea pitic spre
controversele care se tes în jurul numelui său.
Mistificatorii de impresii urzesc păreri si teorii incredibil de năstrusnice. Enumar : Parcă e un nebun fugit din ospiciu ! Seamănă cu ceauseasca... N-are papion si bocanci ! E ca un sclav umil, spre rusinea originii noastre latină !
Nu scriu aceste rînduri pentru neinitiati si nu ma interesează cei pe care nu-i inereseaza efervescenta controverselor despre statuia lui Eminescu.
După doi ani de la inaugurarea onumentului, tangentiali culturnici si uneori persoane cu onorabile preocupări mă agresează să-mi dau cu presupusul, să-mi fac publica opinia despre această furtună dintr-un pahar cu apă. Parez agresivitatea investigatorilor sufletului meu uneori mai blînd, alteori mai dur. Nu am eu domnilor competenta de a ridica în slăvi calitătile sculpturale si artistice ale operei si nici să dau de pămînt cu artistul casre a trudit-o.
Dar doresc să vă spun : În România am fost acasă la sculptorul Vasile Gordis.
Locuinta sa se contopeste cu atelierul foarte încăpător si invers. Maestruzl îsi împarte destinul,viata, casa si atelierul cu cu Dna. Silvia Barbu - si dînsa blestemată cxu canoanele de pictoriță-sculptor. Eu eram, ca de obicei , însotit de prietenul meu Alex. C.
Ne-am uimit lîngă masca mortuară a Eminescului. Prin atelier - schite, picturi si... sculpturi cu foarte multi îngeri. Aveam impresia că sunt în raiul lui Dumnezeu. Într-un colt, pe o masă de loc dichisită sau ornamentată, Dna. Silvia pusese de-ale gurii, tuică si un clondir mare cu vin.
- Băuturile el le face, ne îmbia gazda.
Lîng-un perete, chitit pe un scăunel maestrul Vasile Gorduz zdrobea în degete niste ciorchini zîmbitori din care se scurgeau calme lacrimile unor viitoare licori bahice. Maestrul si Doamna luio de viată ne-au ne-au arătat multe albume cuprinzând statui implantate chiar în Italia marilir confruntări sculpturale ale lumii.
Cuplul nostru de artisti ortodocsi si români au construit si ornat la Vama-Veche o biserică splendidă.. Doamna Silvia mi-a cadorisit o pictură în acuarela multicoloră in care a imortalizat un fragment de tărm românesc, astăzi apartinând Golfului Caliacra, adică Bulgariei.
..Si acum sunt invitat să intru în vria unor controverse necalificate si sa dau cu pietre în truda unui maestru recunoscut pe plan mondial ?! NU ! Nu este de competenta mea.
SUTOR, NON SUPER TREPIDAM !
Ca sa mă fac înteles vă pun sub priviri o istorioara : un cizmar i-a dus lui Michelle Angelo, la atelier, niste sandate pe care le mai potlogise, reparase. Sutorul, adică cizmarul, a privit la sandalele unei sculpturi si l-a atentionat pe maestru că...nu asa se leagă nojitele. Dintr-o lovitură de daltă cioplitorul a corijat eroarea. S-a mai zgîit cizmarul si iar a zis :
- Maestre...dar parcă si umărul zeitei n-ar fi chiar asa...
Sculptorul si-a sters transpiratia de pe frunte si i-a replicat : Cizmarule, nu mai
sus decît sandalele ! SUTOR; NON SUPER TREPIDAM !
Dragi lectori, dacă noi ne aliniem batalionului de defăimare a artistului si a operei sale înseamnă că noi lovim în românismul care ne-a propulsat să ducem lumii prestigiul neamului nostru. Si dacă totusi doriti o aschie din opinia mea concluzivă, vă declar public si cu vocea tare : Pentru statuia Eminescului
DA ! Pentru locul imortalizării ei BA !.
Inconvenientul recurge tot din opiniile convivilor nostri români montrealezi care au fost mereu... pentru contra.
Vă rog că nu azmutiti dulăii replicilor pe mine înainte de a fi deslusit sensul proverbului pus printre rînduri, mai sus.
UN AN CU BELSUG !
MIHAI - CEAHLAUL
Fii Mihai, Tu, demn prin ratiune.
Lasă spelbii fameni să te roadă
Când prin viată nu prea au ce spune
Sunând seci cuvintele din coadă.
Oameni demni la geniul tau se-nchină
Si te-ncing cu flori de demnitate.
Muza mea de-o viată ti se-nchină
Si-am curaj, stăpâne, să-ti zic frate.
Freuntea Ta-i mai-naltă decît timpul
Si esti printul ratiunii noastre.
Tu, cu trudă ti-ai zidit Olimpul :
Un Ceahlău de strajă-n zări albastre...
|
George Filip 1/16/2006 |
Contact: |
|
|
