Nasterea Domnului
"Este un eveniment istoric care a avut loc in anul 748 de la intemeierea
Romei, in timpul domniei cezarului Octavian August (31 i.Hr.-14 d.Hr.), pe
cand guvernator al Siriei era Quirinus (Luca 2,1-2).
Dupa invatatura Sfintei Biserici, zamislirea M`ntuitorului Iisus Hristos a
fost o lucrare supranaturala, adica dumnezeiasca care s-a implinit in
momentul consimtirii Sfintei Fecioare Maria, c`nd a zis ingerului:"Iata
roaba Domnului! Fie mie dupa cuvantul tau" (Luca 1,38). De aceea
zamislirea Mantuitorului este o conlucrare a divinului cu umanul. Sfanta
Fecioara se afla atunci in Nazaret. Apropiindu-se timpul sa nasca Fecioara
Maria, imparatul Octavian August a dat porunca sa se faca recensamantul
populatiei in tot imperiul. Pentru aceasta, fiecare om trebuia sa mearga
in cetatea de bastina pentru a fi inscris. Si cum Sfanta Fecioara Maria si
batranul Iosif erau din "neamul David", inscrierea lor s-a facut in
Betleem, "cetatea lui David". Din randuiala lui Dumnezeu, tocmai atunci a
venit timpul ca sa nasca: "Si a nascut pe Fiul sau Cel Unul-Nascut si L-a
infasat si L-a culcat in iesle pentru ca numai era loc pentru ei in casa
de oaspeti" (Luca 2,1-7). Despre nasterea Mantuitorului n-a stiut nimeni.
Ea a fost tainuita, fiind cantata si vestita doar de ingeri la inceput.
Primii care au aflat de la ingeri aceasta veste au fost pastorii de langa
pestera Betleemului, carora le-a zis ingerul: "Vi s-a nascut azi
Mantuitor, care este Hristos Domnul, in cetatea lui David. Si acesta va va
fi semnul: veti gasi un prunc infasurat si culcat in iesle" (Luca 2,8-14).
Rege al Iudeei era atunci Irod cel Mare. La scurt timp dupa nasterea
Domnului, in Betleem au sosit si cei trei crai de la rasarit care s-au
inchinat Pruncului, aducandu-I daruri ca unui Imparat, Arhiereu si Proroc.
Craii fusesera calauziti spre Betleem de o stea minunata, al carei mers nu
era ca al celorlalte stele si care se aratase pe cer timp de doi ani. Dar
pentru Maica Domnului nici vestirile ingerilor si nici aratarea stelei nu
insemnau prea mult, ci numai Pruncul dumnezeiesc pe care-L purta in prea
curatele sale brate cu o totala daruire. Nasterea Domnului este de
asemenea si implinirea profetiilor mesianice."
În apropierea drumului de creasta, pe cumpana apelor dintre Ierusalim si
Hebron, se afla Iudeea la sud de Ierusalim, orasul Bethleem, care
odinioara purta numele Efrata, ce se traduce în limba româna "rodnica" (I,
Cronici sau Paralipomene, 4,4). Pe acest drum spre Efrata, în vechime, l-a
nascut, înaintata în vârsta, Rasela pe Beniamin ("fiul celei drepte") si
apoi a murit acolo, unde se termina vegetatia si începe desertul.
Aici, în marginea desertului fiintei umane, a sters Dumnezeu lacrimile
Raselei, în anul 753 ab Urbe condita ("de la întemeierea orasului ", adica
a Romei se subîntelege), când Sfânta Fecioara Maria l-a nascut pe Domnul
nostru Iisus Hristos, în al al patrusprezecelea an al domniei cezarului
(împaratului roman) Octavian Augustus (31 ante Christum natum - 14 post
Ch.n.).
Deoarece mai exista un alt Bethleem ("casa pâinii") în partile lui Zabulon
(Iosua 19,15), spre a-l distinge, sinedristii i-au zis Efrata ("pamântul
lui Iuda"), înlaturând astfel orice confuzie asupra cetatii lui David
(Mircea, p.54) din capul vaii Terebinthos, fost punct strategic si loc de
popas. Popas al lui Dumnezeu întrupat, eveniment unic în istoria omenirii,
petrecut acum doua mii de ani, pe vremea regelui Irod cel Mare, stapân
peste Galileea (Nazarretul) si Iudeea (unde era Bethleemul). Din punct de
vedere ierarhic, între Irod si August exista un intermediar, procuratorul
roman Quirinius, guvernator al Siriei. De numele lui se leaga
recensamântul populatiei din Palestina (devenita acum "Tara sfânta").
Dispozitiile recensamântului obligau pe fiecare cetatean sa se înscrie
(pentru a fi luat în evidenta) în locul lui de obârsie, fara întârziere.
Asa ca Sfânta Fecioara Maria mergând cu Iosif de la Nazaret la Bethleem,
spre a împlinii porunca autoritatilor vremii, a nascut pe Iisus într-un
staul de animale din marginea cetatii, deoarece casele de oaspeti erau
ocupate.
Dumnezeu n-a vrut sa vina într-un palat, El a preferat compania blândelor
animale domestice, în locul omului degradat si spurcat din palate. Acolo,
la marginea câmpului, în noaptea sfânta, îngerul vestea pastorilor
Nasterea Mântuitorului lumii. Calauziti de o stea, cei trei magi s-au
prosternat aducând ofrandele lor: aur, smirna si tamâie...
Cea mai scurta predica de Craciun Scrierile celor din vechime sunt pline
de tot soiul de întâmplari curioase si, câteodata, ciudate, dar de cele
mai multe ori mustind de un umor aparte, pe care nu ma îndoiesc ca îl vor
gusta si cititorii moderni ai rândurilor de fata. Una dintre aceste
întâmplari am aflat-o într-o cronica greceasca alcatuita prin veacul al
VI-lea d. Hr. de un scriitor din Antiohia Siriei, pe nume Ioan Malalas.
În secolul V d. Hr., în vremea împaratului Theodosius al II-lea, zice
cronicarul, prefect al Constantinopolului a fost numit un om de neam bun
si peste masura de întelept numit Cyrus si poreclit Filosoful din pricina
întelepciunii sale. Aflat vreme de patru ani în functia de "primar" al
capitalei imperiale, Cyrus si-a împlinit atât de bine îndatoririle,
construind ziduri de aparare si felurite cladiri de folos obstesc, încât
într-o buna zi poporul adunat pe hipodrom si-a strigat într-un glas
multumirea, asa cum striga astazi unii felurite lucruri pe stadioanele de
fotbal: "Împaratul Constantin a construit orasul si Cyrus l-a înnoit din
temelii!" Fireste ca împaratul de atunci, Theodosius, s-a mâniat strasnic
auzind de câta cinstire se bucura slujbasul sau si curând Cyrus a fost
demis din functie si trimis în judecata,pe motiv ca ar fi fost pagân. Ca
leac pentru un asemenea betesug, împaratul a dat porunca sa fie hirotonit
filosoful preot si, dupa cum zice cronicarul, "a fost trimis în Frigia ca
episcop al târgului numit Cotyaeum. Iar locuitorii de acolo ucisesera pâna
atunci patru episcopi. a.] Si a ajuns episcopul la cetatea Cotyaeum tocmai
înaintea sfântului Craciun. Locuitorii si clericii de acolo, stiind ca
împaratul li-l trimisese pe Cyrus ca pe un pagân, cu gând ca sa-i faca
felul, în ziua Craciunului în biserica au început cu totii sa-i ceara,
strigând foarte tare, sa le tina o predica." Gândeau, de buna seama, ca
noul episcop îsi va da pe fata în felul acesta credintele pagâne si vor
gasi bun prilej sa-l omoare ca si pe cei de dinaintea lui.
Numai ca episcopul filosof, desi aflat la strâmtoare, s-a descurcat de
minune, dupa cum iarasi cronicarul istoriseste: "Si, silit de ei, s-a suit
sa le predice. Dupa ce le-a dat binecuvântarea, a glasuit astfel:
"Fratilor, Nasterea Domnului si a Mîntuitorului nostru Iisus Hristos se
cuvine a o cinsti în tacere, fiindca fara vorbe, ci numai prin ascultare
S-a întrupat în Sfânta Fecioara Cuvântul alui Dumnezeu]. Slava Lui în
veci! Amin!" Si zicând acestea, s-a scoborât, laudat de toti. Si a râmas
acolo pâna la moartea sa".
Nu stim sa se fi rostit vreodata o predica de Craciun mai scurta si mai
plina de duh decât aceasta.
|
Text ales si tradus pentru Observatorul de
Cristian GASPAR 7/22/2002 |
Contact: |
|
|
