Selecție de noi aforisme din suita Dalta care lovește piatra inimii,
*
Sufletul este ecoul unui pas făcut în afara timpului.
*
O singura ușă îmi oprește umbra la intrare. O singură oglindă îmi reține lumina.
*
Arta transformă rănile în puncte cardinale. Dar numai Estul indică mântuirea.
*
Timpul ne repară limbile, dar ne strică veșnicia.
*
Suntem cabluri orfane, căutând priza de la capătul lumii.
*
Sunt o pâine scoasă din cuptorul propriului sânge.
*
Aforismul taie capul iluziei pentru a lăsa adevărul să respire.
*
Visătorii nu văd umbra ce încearcă să zboare.
*
Revelația, o daltă ce ne sparge oasele pentru a extrage măduva luminii.
*
Să trăiești înseamnă să spui morții bancuri la ureche în timp ce își ascute coasa.
*
Dumnezeu mi-a antifonat pereții inimii pentru ca strigătul meu să se întoarcă la El.
*
Vampirii contemporani ne sug lumina prin jugulara optică.
*
Disperarea nu are nevoie de intermediari pentru a zgudui cerul.
*
Scrisul înseamnă să-ți jupoi amintirile până când rămâne doar scheletul tăcerii.
*
Revelația care te orbește te lasă să vezi cu găurile palmelor.
*
În fața unor ziduri de sticlă, ferestrele rămân fără respirație.
*
Războaiele dau naștere îngerilor cu aripi de sârmă ghimpată.
*
Dumnezeu ne-a creat din nimic pentru a ne privi cum învingem nimicul.
*
Inocența se vindecă prin amputări repetate.
*
Sunt o carcasă de amintiri putrede. M-a supt viitorul poem.
*
Moartea este o mașină de tocat carne deghizată în carusel.
*
Tehnologia mi-a dat aripi, dar mi-a cablat picioarele.
*
Suntem epave pe fundul mărilor interioare, profanate de scafandrii ce caută numai aurul.
*
Bisturiul poate să mângâie, dar și mângâiatul poate fi bisturiu.
*
Aforismul este ca pioneza pe trecerea de pietoni.
*
Umbrele, acești negri sacerdoți ce oficiază liturghia prăbușirii iminente.
*
Suntem donatorii dezastrului deghizați în vânzători de speranță.
*
Poetul este ca delfinul. Are nevoie de aer, se joacă cu valul, dar iubește adâncimea.
*
Sunt turnul ce-i oferă durerii priveliștea cea mai frumoasă. Dar ea îmi dinamitează subsolul.
*
Oglinda, cel mai romantic ghid, pentru predarea scrimei.
*
Încă mai trăiesc cu iluzia că inventez cuvinte. Bine că nu mă acuză cerul de plagiat.
*
Înainte de a locui în lingouri, aforismele își alintă creuzetul.
*
Printre firele de nisip șerpuiesc firele noastre de păr.
*
Mă dau cu parfum la 7 dimineața. Poate mă trage oglinda în piept.
*
Aforismul, o piruetă pe tăișul bisturiului.
*
În lacrima mea am salvat amintirea unui cer fără scări. Și totuși, în lumea aceasta, lacrima urcă.
*
Pastișa este intervenția cu lingurița de lemn pe cordul deschis al metaforei.
*
Sunt o arhivă de dezastre peste care tronează un lacăt de gheață.
*
Durerea acceptă mită doar de la o durere mai mare.
*
Sunt și poet, și contabil. Dar dacă nu sângerez, contabilizez doar iluzii.
*
Există dureri care sparg chiar și dinții rănilor. Chiar acum îți vorbesc cu proteza.
*
Sufletul este maestrul antigravitației. Dar încă are compasiune pentru Newton.
*
Speranța nu mai este virtute. A devenit o boală cu transmitere estetică.
*
Lumea este un downgrade de care se teme doar inteligența artificială.
*
Ochii mei sunt nasturii sufletului. Peste ei, pleoapele vanității.
*
Învață să-ți cânți durerea. Timpanele zeilor nu pot fi îmblânzite de urlete.
*
De la atâta căutare am ajuns în măruntaiele Absenței.
*
Crucea este scara spre cer, dar noi suntem discipolii liftului.
*
Acolo unde dalta lovește, cerul strigă prin gura pământului.
*
Tăcerea este Învierea dintre Contraste.
de Ionuț Caragea
|
de Ionuț Caragea 1/15/2026 |
Contact: |
|
|
