O mică istorie a imigrației românești in Canada
Istoria imigrației românilor în Canada a început pe la sfârșitul sec. al XIX-lea, fără a exista date precise referitoare la primul individ sau grup, venit cu intenția de a se stabili și rămâne în această țară. Se știe că pionierii imigrației românești proveneau în cea mai mare parte din Transilvania și Bucovina. Se pare că primul val de imigranți a ajuns în provinciile Alberta și Saskatchewanin / În ianuarie 1901, aproximativ 100 de familii din Boian, Bucovina, întemeiau noul Boian din Alberta.
În ceea ce privește motivația, aceasta a fost susținută de un cumulus de factori politico-sociali, dar mai ales economici. Sărăcia cronică, lipsa de pământ, un spor natural al populației ridicat, în combinație cu unele informații venite din America, menite să nască speranțe, au fost în măsură ca, laolaltă, să constituie elementul decisiv. Și tot în acei ani, agenți ai căilor ferate canadiene și ai partidului liberal făceau publicitate în favoarea intereselor politicii de imigrare a Guvernului canadian în mai multe orașe și târguri din Europa de nord-est, printre care Cernăuți și Boian.
Cei care decideau să plece vindeau pământul și ce mai aveau, pentru a putea susține un drum lung și greu, în mai multe etape. De obicei se călătorea cu vaporul de la Hamburg până la Halifax, unde un serviciu de recepție, funcționând pe principii britanice de organizare, îi prelua pe noii veniți și îi îmbarca în trenuri cu destinații precise, în vestul sălbatic pe atunci.
Călătoria cu trenul dura câteva zile până la Strathcona, capătul liniei, sau puțin mai înainte, după care urmau să parcurgă ultima parte în căruțe sau pe jos. Astfel, întreaga călătorie dura aproximativ o lună. Puțini sau chiar nici unul nu aveau bani, nici nu știau englezește. După ce s-au așezat pe viitoarea proprietate au avut de amenajat pământul care încă nu era cultivabil, trebuind de multe ori să tragă ei înșiși plugurile. Prima achiziție după ce au agonisit ceva bani erau animalele de povară.
Condițiile pentru împroprietărire
Această campanie viguroasă de colonizare susținută de Guvernul canadian la acea vreme a fost urmată de un influx masiv de imigranți, dornici de a deveni proprietari de pământ, după Legea împroprietăririi, care dădea dreptul oricărui imigrant adult să dobândească, în schimbul sumei de 10$, 160 de acri de pământ, cu condiția ca în timp de trei ani să poată fi folosit pentru agricultură, să construiască o locuință sau un adăpost și să locuiască acolo. Dacă toate aceste condiții erau îndeplinite, titlul de proprietar era acordat. Ori această perspectivă era mai mult decât atrăgătoare pentru mulți țărani din România, unde nu ar fi putut dobândi astfel de avantaje materiale. La aceasta se mai adăuga și posibilitatea de a câștiga bani la șantierul construcției de cale ferată în plină expansiune care urma să facă legătura cu coasta Pacificului la Vancouver. De altfel, foarte mulți au lucrat la această construcție.
Viața de pionierat
Au fost câteva valuri de emigranți români în Canada. Marea majoritate a primului val au sosit înaintea Primului Război Mondial, mai precis între 1907-1913, aproape în exclusivitate din motive de ordin economic. Unii au venit în Canada pentru a se stabili definitiv. Primind pământ, s-au ocupat cu agricultura, ca și în România, stabilindu-se în preerii, ducând o muncă aspră de pionierat, defrișând păduri pentru a mări suprafața terenurilor arabile, construind case provizorii, săpate în pământ, mai târziu case și ferme permanente.
Au trebuit să locuiască în primul an, sau poate mai mult, în bordeie săpate în pământ, acoperite cu bârne, pământ și iarbă, cu o singură încăpere care găzduia de cele mai multe ori o familie numeroasă. Această strategie de organizare de început era caracteristică nu numai românilor, ci tuturor celor veniți în Canada în condiții similare la acea epocă, indiferent de cultura de proveniență sau a specificului zonei în care se stabileau. Imaginea imigrantului care fie tăia lemne, fie lucra pământul, a familiei acestuia, și al adăpostului din bârne, surprins în vreo fotografie de atunci, populează astăzi cu legitimă mândrie manualele școlare ca un punct de reper important în istoria acestei țări.
Sate românești, clonate peste ocean
O altă categorie de emigranți au venit cu scopul de a sta perioade limitate de timp pentru a câștiga bani și a se întoarce în țară ca să-și cumpere pământ. Aceștia
s-au îndreptat spre centrele industriale mai mari ca Montreal, Hamilton, Windsor sau Regina unde puteau lucra în fabrici, în construcții sau în mine. Izbucnirea războiului din 1914 i-a împiedecat pe mulți să se întoarcă în țară, iar după încheierea păcii mulți erau obișnuiți cu societatea și viața canadiană, astfel că au renunțat la dorința de a se mai întoarce. Unii s-au întors în România.
Primul val de imigranți români în Canada s-a desfășurat între 1882 și 1928. În marea lor majoritate erau țărani, lipsiți de instrucție, dar hotărâți să-și facă un rost în noua lor țară, lucrând la început pentru a agonisi ceva bani în vederea achiziționării de unelte agricole indispensabile muncii lor. De aceea, unii dintre ei au început viața în Canada lucrând la construcția de căi ferate care era în plină expansiune, marcând o nouă perioadă importantă în istoria țării.
Primii români în Canada s-au stabilit aproape în exclusivitate în preerii pentru că, țărani fiind, au știut să aprecieze potențialul deosebit oferit de aceste zone: păduri și pășuni bogate, sol bogat, cărbune la suprafață, rezervoare naturale de apă, ș.a. Pe de altă parte, așa cum am arătat, au fost favorizați de politica de colonizare de atunci. Cu timpul, ei au întemeiat sate, unele cu nume românești (Boian și Ispas, în Alberta).
Deși nu mai știu românește, sunt mândri de originea lor
La început au fost comunități izolate în mijlocul altor comunități de origine europeană alăturându-se din motive de securitate și confort psihic celor cunoscuți ca fiind mai apropiați din punct de vedere cultural: ucraineni, germani, maghiari, ruteni, chiar ruși. Comunicarea verbală limitată aducea un plus de dificultate integrării în noua societate împiedicându-i să-și depășească semnificativ condiția socială. Aceste achiziții aveau să aibă loc mult mai târziu o dată cu dobândirea limbii engleze ca primă limbă învățată și, o dată cu aceasta, a culturii canadiene, în schimbul pierderii abilităților lingvistice și a elementelor culturale românești. De aceea, astăzi, descendenții celor veniți în acea perioadă nu mai vorbesc românește sau vorbesc românește folosind structuri engleze, dispunând de un vocabular foarte sărac. Cu toate acestea, cu toții sunt mândri de originea lor și își studiază genealogia cu meticulozitate.
Mai târziu, unii s-au mutat după ce au strâns ceva avere, în orașe. Tot din această perioadă datează și primele prezențe românești în Quebec, în special în Montreal unde, în 1908, trăiau 80 de români.
▲ Provincia românilor
Alberta este una dintre provinciile bogate ale Canadei. Pământul foarte roditor, clima blândă și întinderea suprafețelor de șes fac din ea grânarul țării. Provincia furnizează, în plus, o foarte mare cantitate de petrol și cărbune. Românii stabiliți în Alberta sunt foarte numeroși, mai cu seamă în Edmonton și împrejurimi unde cărbunele se găsește din abundență și la adâncime foarte mică. Practic, fiecare fermier de aici are pe propria sa fermă o mină personală care-i satisface nevoile de consum de energie. Saskatchewan este o provincie în care s-au stabilit, de asemenea, foarte mulți români. Cu o suprafață de două ori și jumătate mai mare decât cea a României, ea cuprinde zone de preerie în sud-est care sunt o continuare a preeriilor din provincia învecinată, Manitoba.
▲ Explozie a numărului de imigranți români în ultimii 25 ani
Există un număr oarecare de români în nord-vestul provinciei Ontario, mai mulți în sud în zonele din preajma lacurilor Erie și Ontario. Românii fermieri din aceste locuri au livezi a căror fructe se vând atât în Canada, cât și în Statele Unite.
În Ontario, sunt, de asemenea, mulți ruteni și evrei originari din România. Evreii s-au orientat spre diverse profesiuni liberale sau comerț. Un număr important de evrei din România se află la Montreal.
Între 1920-1922 un număr însemnat de români au venit în Canada pentru a se reuni cu familiile lor. Dar o dată cu începerea crizei economice de la începutul deceniului al treilea, cota de imigrare a fost redusă substanțial la un nivel care avea să se mențină scăzut mai mult timp.
O creștere a numărului de români imigrați în Canada a avut loc imediat după cel de al Doilea Război, dar mai ales în ultimii 15 ani.
Prezența cetățenilor canadieni de origine română în Canada nu se întâlnește peste tot în această țară datorită, pe de o parte, profilului economic diferit de la o provincie la alta și a specificului forței de muncă venită din România, pe de altă parte.
|
Dumitru Constantin 11/20/2025 |
Contact: |
|
|
