Fabula țăranul și măgarul
Un măgar, s-a rătăcit odată
Neștiind că drumul e greșit,
Făr’ să vrea, căzuse într-o groapă
Iar de-acolo , nu a mai ieșit.
A-nceput să strige-n gura mare
Până ce țăranul a aflat,
Iar acesta, a-ncercat să-l scoată
Dar de la un timp a renunțat.
-Ce să-i fac? Se întreba țăranul,
Groapa-i prea adâncă, eu nu pot
Nu mai vreau să-l tot aud cum strigă,
Ce-ar fi să-l astup acol’ de tot.
Omul și-a luat lopata-n mână.
Și grăbindu-se s-a apucat
Să arunce pe măgar tărână
Ca de tot să fie astupat.
Pe măgar, când se-așternea țărâna
Se mișca și-ndată-o scutura
Astfel groapa se făcea mai mică
Iar măgarul, tot mai mult ieșea.
Când țăranul astupase groapa,
Fiind convins că vita a-ngropat.
Și măgarul a ieșit din groapă
Ca și cănd nimic nu s-a-ntâmplat.
Să-nvățăm și noi lecții de viață
Uneori, necazul ce-l trăim
Are-o treaptă care ne ridică,
Un mijloc, prin care să ieșim.
Și acel ce-i sfânt poate să cadă
Căci păcatul, uneori pândește
Domnul, însă iarași îl ajută
Fiindcă îl cunoaște și-l iubește.
Pentru noi contează Legământul
Ce-l avem cu Domnul pe pământ
El ne-ntinde-o mână de-ndurare
Și ne scoate chiar și din mormânt.
|
Simonel Todor 11/13/2025 |
Contact: |
|
|
