Triunghiul domesticit și viziera trasă
am înțeles călătorul stă pe platforma din spate a ultimului vagon și nu vede pe unde trece decât după ce a trecut deja primești răspuns numai la întrebările pe care nu le rostești în grădină înveți civilizația mișcărilor mărunte printre numeroase mustăți de mărar și melcul se încurcă pe drumul lui spre infinit două vorbe și o melancolie ocultă nu se văd nicăieri doar foșnesc să visăm până când suntem în stare să ne amintim rațiunea rămâne în urmă ca o căruță pe drumul de țară stau în spatele meu și visez persoane tăcute ca niște fotografii la urma urmei pâine, lapte, miere și amintiri și lumea se croiește de jur împrejur liniștită gura de aer viziera trasă în unele împrejurări o voce străină vorbește despre lucruri străine urma incertă a triunghiului domesticit chei căzute în tăvile verzi ale ierbii pe cărările secrete ale grădinii și nimeni să nu te certe că ai făcut și ai dres că nu ai făcut și n-ai dres Tăcem în linii mari despre aceleași lucruri există locuri ascunse pline de bunătăți până terminăm de căutat îmbătrânim organizăm panica tăcem în linii mari despre același lucru în hățișurile libertății nu tot ce poate fi numărat contează încearcă să nu te împotrivești prefacerilor care se abat asupra ta nu te îngrijora că traiul îți este întors pe dos n-ai de unde să știi că fața cu care te-ai obișnuit e mai bună decât ceea ce o să vină imagini stratificate frunzele-s cu toamnă scrise viitoare dovezi lista de tăceri te așezi pe scaun e o simplă sfârșeală sau mai mult pierzi numai cheile cuvintele nu mai leagă nimic dezleagă tot intri din grădină te descarci de curenții în exces din sacul de piele care se strânge simți reptila umedă care te pândește din ungherul întunecat ca întotdeauna ceea ce este neclar fascinează chei rupte de-a dreptul cătușe un consens de ferestre mate până una alta pe trepte nu urcă nimeni nemișcată e ușa dintre camere Pauzele dintre voință și acțiune îmi înșel așteptările deși sunt lucruri și întâmplări pe care le pot înțelege iar în cântul zece tristețea devine parte din adevăr nu este răspunsul cel care luminează ci întrebarea întâmplarea demult trecută adie răcoros din tâlcuri ia-ți din mine dreapta parte din cerc nu mai sunt ieșiri detaliu infim e drogul tău îmi înșel așteptările înțelepciunea înseamnă să nu te mai aglomerezi scrie în roșeața matinalilor au sosit lucrătorii și-au dat silința veselindu-se zilnic în chip strălucit luca șaisprezece cu nouăsprezece nu mă tem de veștile bune așa-i semnul de toamnă ochii mi s-au schimbat mult în fața noilor priveliști case din ce în ce mai bătrâne arbori tot mai groși scara de serviciu scara de incendiu și capcanele drumului pauzele dintre voință și acțiune mila caută ucenici o fereastră amestecată cu o ușă ca vinul amestecat cu apă anotimpul acesta cu sintaxa lui veștejită iar tristețea devenită parte din adevăr
Degetul nu este încă pe rană uneori mă cuprinde oameni buni amețeala și spaima când vă văd nepăsători călcând pe asfalt cum de nu știți pasul vostru drept strâmb ușor s-ar putea ridica în văzduh pe invizibile trepte de oxigen și azot dacă nu l-ar reține sufletul ancora aceasta de plumb despre trupuri spiritul însetat de real ochiul sfielii se împarte în două viitorul există între degetele tale adnotând frăgezimii plutești în ceața unui păcat fericit cum pușcăriașul fumează din țigara aproapelui său lângă un vis prea vechi vlăguit de o capcană degetul nu este încă pe rană fiecare caută cenușa răspândită anume se afle drumul înapoi așezi nodul în papură după cum cade zarul mergi pe drumul de care ai fost lipit totdeauna în memorie ne întoarcem singuri fără nici un ajutor după ce se cade cu toată greutatea se cade zile în șir până la adâncimea cea mai mare a abisului propriu ancora de plumb multe feluri de zile statornic narcoticul absența dăunează grav sănătății Lecția de prudență tot ceea ce se petrece între oameni explică trufaș regele alb nu este altceva decât imitație confuză și variante încurcate ale marilor partide de șah ce se desfășoară între noi așa sună structura netedă și lapidară a preambulului din hărți picură drumul când ți-e lumea mai dragă poezia te desface de lucruri m-am învățat cu traiul greu și o duc bine în poezie întorci mai ușor ziua de ieri cum spune ioana închiriază-mă cu ora cu minutul cu secunda plutonul tău de execuție este tot mai disciplinat fărâmă de viață în adăpost de hârtie păpușa mică în păpușă mare lecția de prudență printre frunzele țelinei pătrunjelului mărarului ce rezistă în toamnă formularele țin loc de paravan regele alb și-a desfăcut cu răbdare povestea în amănunte minuțioase am stive de vederi îmi par ciudate și străine tot mai citesc prin grădină inscripții trecătoare mai făcând o milă mai luând o măslină
de Ioan DRAGOȘ
N.N.
lPoetul Ioan Dragoș, membru al Uniunii Scriitorilor, împlinește jubiliara vârsta de 70 ani!
La mulți și fericiți ani!
|
Ioan Dragoș 9/12/2025 |
Contact: |
|
|