Gânduri mărturiste : Lumina vine de la răsărit
Afirmația din titlu, cum că „lumina vine de la răsărit” este, din punct de vedere fizic, un adevăr de necontestat. Datorită rotației Pământului în jurul axei sale, care durează aproximativ 24 de ore, de la vest către est dacă este privit dinspre Polul Nord, Soarele răsare în fiecare zi dinspre est și apune spre vest. Lumina vine într-adevăr de la răsărit.
De la răsărit au venit și multe nenorociri, de la popoarele migratoare care au dus la căderea Imperiului Roman de Apus, la Ciuma Neagră sau chiar la recenta pandemie de coronavirus. Interesantă este observația, susținută de cercetări științifice, că pe durata minimului activității solare, atunci când numărul petelor solare este redus, crește preponderența pandemiilor. Aveau dreptate egiptenii când susțineau că Soarele (Ra) este punctul esențial al vieții pe această planetă.
De la răsărit ne-a venit și marxist-leninismul cu „omul nou socialist”, fără idei proprii și fără valori morale, gata oricând a adera la dogmele ideologei socialiste, personaj întruchipat monumental în nuvela „Inimă de câine” a lui Mihail Bulgakov.
Tristă și de neînțeles pare astăzi conferința lui Mihail Sadoveanu din 1 martie 1945, intitulată „Lumina vine de la răsărit”, o dezonorantă și regretabilă probă a oportunismului marelui scriitor, înrolat „cu arme și bagaje” în slujba propagandei sovietice și a realismului socialist.
Un alt tip de „om nou” a apărut pe durata ultimei pandemii, obedient, corect politic, gata de a accepta orice idee ca un adevăr de necontestat, și pentru care merită să-ți părăsești familia, prietenii sau chiar credința în Dumnezeu. Pentru acesta familia tradițională, religia și naționalismul sunt dușmani de moarte.
Atât virusurile cât și „năvălitorii” nu fac decât să releve slăbiciunile „omului” sau ale „imperiului”, după caz, organizațiile de protecție naționale sau cele suprastatale, prin incompetență și corupție, contribuind la creșterea dezastrului. Pe de altă parte dacă hunii lui Attila nu ajungeau la porțile Romei, nici papa Leon I cel Mare nu-și putea arata calitățile de negociator și apărător al creștinătății. Tot răul e spre bine și „nebănuite sunt căile Domnului”.
„Lumina vine de la răsărit” era și titlul broșurilor comuniste găsite asupra lui Nicolae Ceaușescu în ianuarie 1936 la Târgoviște, și pentru care a fost condamnat la doi ani și jumătate de închisoare sub acuzația de „agitator comunist periculos”. Că a fost periculos nu mai e nici o îndoială dar că și-a găsit sfârșitul tot la Târgoviște este o coincidență care dă de gândit, „morile zeilor macină încet dar sigur”.
Mai nou ideea că „lumina vine încă de la răsărit” se folosește ca sperietoare în scopul de a cheltui ceva bani pentru „combaterea științifică a nostalgiei”. Cum poate fi cineva născut după Revoluție „nostalgic” după comunism, când el a auzit despre acesta doar din poveștile altora. În realitate combaterea nostalgiei comuniste este doar o altă formă de propagandă.
A plecat pe ultimul drum și fondatorul „democrației originale”, al capitalismului de cumetrie, ultimul purtător autentic al „luminii de la răsărit”. Dumnezeu să-l ierte, iar nouă să ne dea înțelepciunea de a găsi calea către o societate fără propaganda cu „fasciști” și „legionari”, această „maskirovka” care ne-a urmărit de la manifestația din Piața Universității din 1990 și până la anularea recentelor alegeri prezidențiale.
Bun sau rău, nu-i pentru noi să-l judecăm acum, a fost un reper, un element de comparație pentru cei ce i-au urmat, dar epoca instaurată după Revoluție a luat sfârșit. Avem o nouă șansă de al lăsa trecutul, și de a vedea ce-i de făcut cu țara îndatorată, cu românii pribegiți, cu învățământul și sănătatea pe butuci, și cu o economie bazată pe „șpaga de supraviețuire” și „sporurile de presiune pe părțile moi”.
De multe ori în istoria acestui neam destinul țârii a fost legat de destinul unui om charismatic, fie el Ștefan cel Mare, Mircea cel Bătrân sau Mihai (mă gândesc aici atât la Mihai Viteazul cât și la Mihai I, ultimul rege al României). În momentele de cumpănă, este nevoie de un lider politic, și nu de cineva care se ascunde în spatele „perdelelor”, fie acestea de fum, de catifea sau de vorbe.
La timpuri noi, oameni noi, poate și obiceiuri noi, mai puțină ură și dezbinare în popor, că ne-or fi ajuns vreo 35 de ani de tras care încotro, ca în fabula lui Alecu Donici: „Racul, broasca și o știucă”. Ce-ar fi să punem punct și să o luăm de la capăt cu răbdare, iubire, speranță și credința că Dumnezeu ne-a iertat pentru crima de la Crăciunul însângerat.
Adevărata „lumină” vine de fapt de sus de la Creatorul nostru, care ne amintește din când în când, cum stau lucrurile și ce contează cu adevărat în viață, nici înfierarea proletară a celor care nu gândesc ca noi, nici bogățiile nemăsurate, și nici goana după aplauze și ovații, nu fac doi bani în ”lumina divină”.
Asta ar trebui să căutăm, acea împlinire a destinului pentru care ne-am născut, acea mulțumire sufletească că ne-am adus „obolul” la binele general, fără statui care oricum vor fi dărâmate de cei care ne iau locul.
Până acum acel „viitor de aur” la care visa Mihai Eminescu nu a venit, dar nu e timpul pierdut, toate la vremea lor, să credem și într-o bună zi acesta se va înfăptui.
Ioan Cojocariu
August 2025, Toronto, Ontario, Canada
|
Ioan Cojocariu 8/12/2025 |
Contact: |
|
|
