Aritmii - Mame, flori și stele
Mama mea e un câmp de margarete, cât cuprind cu vederea vieții mele. E pâlcuri de flori pe marginea oricărui drum pe care merg, oricât de prăfuit sau de neînsemnat, amintindu-mi că frumusețea e la tot pasul. Că oricând îmi abat privirea e mereu cineva acolo, străjuindu-mă. Mama mea e începutul oricărei zile, de la prima. E aburul cafelei de dimineață, e amintirea cea mai dragă când o privesc punând ibricul pe foc, turnând cafeaua în apa clocotindă, lăsând zațul să se așeze și aruncând o privire fugară la urmele lăsate pe fundul ceștii goale. Ca și cum doar-doar îmi va fi bine.
Mama mea e hărnicia neobosită, e netristețea de câte ori intru pe ușă, e liniștea când sunt în preajma ei, e neuitarea. E simplitatea șoaptei de noapte bună. E până azi însoțitoarea mea înspre somn și doar gândul la propriile mele fete o egalează. Am urmat-o în a fi cântec de leagăn, alungător de coșmaruri, o aripă protectoare în odihnă, în vis.
Acum sunt doar eu aievea pe acest drum…
Fata mea mare mă așteaptă la aeroport cu flori, îngrijorată că nu m-aș descurca prin porțile de ieșire. Cea mică, în fața blocului, cu pasul agitat de nerăbdare doar a văzut pe Google că mașina e aproape și nu înțelege cum de nu ajung. Ori eu ajung de fiecare dată, într-un fel. Ca orice mamă. Apoi, mă poartă fiecare în felul ei prin lumea lor prezentă, din care totuși nu lipsesc cu desăvârșire. Sunt o fotografie pe perete, un video-chat, o scrisoare. Sunt mai ales zâmbetul de mulțumire că am ajuns să le văd mari, pe calea lor, și înfloresc la rându-mi pe margini de drum pentru ele.
Îmi spun că totul e în continuare o joacă. Ca atunci când ne adunam, grămadă de copii, în casa scării și ne prefăceam în mame și tați, în doctori, profesori, în vânzători și astronauți, în Nadia. Când coseam haine pentru păpuși sub uriașa salcie plângătoare din spatele blocului. Când încingeam jocuri până se înnopta și începea corul de mame pe la geamuri să ne strige înăuntru. La cina pe care doar ele știau cum o puneau pe masă. Învățaseră să fie bune și aspre ca lumea în care trăiam, deși lumea era mai degrabă aspră. Dar nu ne folosea la nimic să ne pierdem speranța, așa că ne lăsau să visăm în intimitatea caselor noastre, desigur, la ”noi în anul 2000, când nu vom mai fi copii…”
Eu una, într-adevăr îmi reîncepeam jocul ”de-a mama” la începutul noului mileniu, într-o cu totul altă lume, cu mult mai bună, dar cu necunoscutele și încercările ei. O descopeream odată cu experiența maternității, mână în mână, străină și acasă în ambele. O aventură care te ia pe sus și te trezește în mijlocul oceanului fără să știi cum vei ajunge la țărm. Nu-ți rămâne decât să ai încredere în corabia pe care o construiești, în capacitatea de a învăța în fiecare zi să fii un navigator mai bun. Am ajuns, fericită, chiar dacă nu ușor, la un fel de liman unde pentru unii călători e timpul să coboare și să devină căpitanii propriilor vase. Vom mai pluti o vreme pe aceleași ape, ne vom întâlni în porturi, sărbătorind fiecare revedere.
Și, la un moment dat, nu-mi doresc decât să devin o stea pe cerul călătorilor rămași. De acolo voi privi discret prin ferestrele deschise ale mamelor ce își țin pentru prima dată copilul în brațe. Ale celor care explică răbdător copilului frustrat, în capul scării, că nu poate încă să o ia la fugă în jos de unul singur. Ale celor cărora le cade capul de oboseală, seara, deasupra rochiței pe care trebuie să o termine pentru spectacolul de a doua zi. Ale celor ce se muncesc pentru a mia oară cu lecția de școală în timp ce băiatului îi stă mintea aiurea, pe maidan. Ale celor ce veghează peste noapte lângă puiul îmbujorat de febră. Ale celor ce stau cu inima strânsă la un examen, o primă întâlnire, un interviu pentru o slujbă. Ale celor ce gătesc mâncarea favorită a fiilor ce vin în vizită de Crăciun. Ale celor însingurate, melancolice, îmbătrâninde.
Cum mai e până atunci, mă plimb cu fetele mele sub adierea vântului de mai prin parcuri de lalele și mă încânt nostalgic, an de an, când înfloresc margaretele din fața casei.
Lăcrămioara Varga Oprea
|
Lăcrămioara Varga Oprea 5/11/2025 |
Contact: |
|
|
