Sus pe Dealul Căpățânii
Sus pe dealul Căpățânii, loc de vaier și durere
Stă pe cruce răstignit și-ntre doi tâlhari în cuie
Domnul nostru Iertătorul iar sub cruce-ai mare jele
Plânge Maica Preacurată ruga Ei spre cer îmi suie
Nu e nimeni să-i mângâie sufletu-ncercat de-amar
Plânge cerul și suspină chiar și vântul nu adie
Crucea grea purtată-n spate pe-a urcușului calvar
Chiar și ea se Prea-sfințește cu a jertfei Lui trezvie
Lemn sfințit cu al Lui sânge plin de viață și putere
Trupul Domnului se frânge, precum miezul unei pâini
Coasta sulița-i străpunge n-are nicio mângâiere
Decât ruga lui fierbinte, cuielor bătute-n mâini
Numărate-i sunt clipite soarele se-ascunde în nori
Ochii-ncețoșați de lacrimi, înspre Tatăl cel iubit,
Își îndreaptă a Lui strigare, așa cum de-atâtea ori
Glasul Lui se-aude stins „Tată, pentru ce m-ai părăsit?”
Și apoi precum un înger ce-și întinde-a lui aripe
Se ridică ușor spre ceruri înspre Tatăl Dumnezeu
Lăsând omul cu-a lui viață și speranțe risipite
Să-și desăvârșească calea, cât cu bine cât cu greu.
Îl purtăm cu toți în suflet, rostuite ne sunt toate
Pasul nost` nu-i șovăielnic câtă vreme e cu noi
N-avem teamă de nimica cât în inimi avem parte
De-L avem pe Domnu-n gânduri, întru unul suntem doi
Viața noastră-i Înviere, prin Hristos și-a Lui Lumină
De-l chemăm cu drag ne-ajută, fiindcă-i cel ce ne iubește
Ne e frate și bun prieten, este-al raiului grădină
Că prin lemnul crucii sfinte, jertfa Lui ne Mântuiește
Vasile Victor Luca
|
Vasile Victor Luca 5/1/2025 |
Contact: |
|
|
