„Antilethe” - Datoria memoriei de a rosti adevărul
Prezență cu totul singulară în peisajul jurnalisticii românești actuale, revista „Antilethe” , a apărut în anul 2017 la inițiativa universitarei craiovene Mihaela Albu, director fondator, având ca redactor-șef pe Dan Anghelescu și ca secretar general de redacție pe Camelia Zăbavă. Cu o competentă colaborare a Editurii Aius PrintEd, revista a ajuns la al 22-lea număr, fiecare fiind dedicat promovării unei personalități a exilului românesc, care a găsit calea de a se afirma prin scrisul în limba țării natale, chiar și în afara granițelor acesteia. Între valoroșii intelectuali „aduși acasă” prin paginile revistei „Antilethe” se regăsesc nume cu opere care își pot revendica dreptul de a face parte din patrimoniul național, precum Vintilă Horia, Mircea Popescu, Ștefan Baciu, Camilian Demetrescu, L. M. Arcade, George Uscătescu, Virgil Ierunca, Alexandru Ciorănescu, Alexandru Busuioceanu etc.
Numărul lansat la 22 martie a.c. în cadrul Târgului de carte „Gaudeamus” este consacrat lui Pavel Chihaia (n. 23 aprilie 1922, Corabia - d. 18 iunie 2019, München, Germania), dramaturg, eseist, romancier, jurnalist și istoric de artă, membru marcant al colectivității românești din Germania. Alături de acesta se vor regăsi și alte personalități cu care a venit în contact, revista devenind o adevărată frescă ilustrativă a vieții culturale a românilor din exil, cei care prin prezența lor constituiseră „România de dincolo”.
Menționat mereu de Mihaela Albu în Argumentul care precedă fiecare număr, scopul publicației „Antilethe” este „rememorarea exilului românesc”, sub aspectul recuperării acelui tezaur de creație în limba română care, pe bună dreptate, trebuie să fie recunoscut ca o parte componentă a culturii naționale. Cu un conținut divers, bine organizat, revista oferă numeroase informații despre viața și activitatea acelor personalități care, deși departe de țară, au înțeles să păstreze pentru expresie și receptare limba română, au continuat să scrie și să publice cărți și studii, să editeze publicații destinate menținerii contactului cu spiritualitatea națională, oriunde s-ar afla în lume.
Sub titlul Datoria memoriei, introducerea semnată de Mihaela Albu precizează că „este o datorie a fiecărei țări să-și cunoască în integralitate cultura, să-și cunoască în integralitate patrimoniul cultural cu tot ceea ce îi aparține, indiferent de locul geografic unde a fost creat”. La realizarea acestor obiective a contribuit cu stăruință și Pavel Chihaia, căruia i se dedică mai întâi un Medalion portretistic, o sintetizare a traseului biografic al copilului crescut la Constanța, devenit specialist în istoria culturii și a artei. Acesta publică numeroase studii, dar și o piesă de teatru, La farmecul nopții, și un roman foarte apreciat, Blocada, de referință pentru istoria literară. Persecutat pentru atitudinea sa anticomunistă, cu un doctorat la Sorbona, încercat de lipsuri, ajunge zidar, caloriferist sau figurant la teatru, astfel încât în 1978 obține azil politic în Germania. Aici, după o mare întrerupere, își va împlini proiectele scriitoricești, numeroase cărți științifice, literatură, critică literară, critică plastică, memorialistică și corespondență, majoritatea publicate în țară după schimbările regimului din 1989. Anul 2010 va consemna scrierile lui Pavel Chihaia în 10 volume, în Editura Ex Ponto din Constanța.
O a doua contribuție biografică aduce Mihai Neagu Basarab, care îl prezintă pe Pavel Chihaia - un spirit nemuritor, într-o conferință ținută la Institutul Român de la Freiburg în anul 2012, cu ocazia împlinirii vârstei scriitorului de 90 de ani. Scris cu sinceritate și inspirație, excursul pornește de la un destin comun: „ne-am exilat, iubind din ce în ce mai tare România”. Din acest statornic sentiment, scriitorul și savantul Pavel Chihaia a rămas atașat de lumea românească, pe care o descrie în romane și nuvele și de a cărei istorie și spiritualitate s-a ocupat cu asiduitate. Apreciat de Mihai Neagu Basarab ca „scriitor înnăscut”, „artist și savant”, „un enciclopedist”, „un cărturar”, în concluzie „un spirit nemuritor”, Pavel Chihaia este elogiat și pentru participarea, alături de alți scriitori, cu consecințe dramatice, la activitățile Organizației anticomuniste „Mihai Eminescu”, prin care se ajutau familiile celor arestați pentru cauze politice.
Urmând imperativul de a dezvălui adevărul, revista cuprinde două secvențe memorialistice din scrierile lui Pavel Chihaia, una din cele 20 de convorbiri la „Europa liberă”, (vol. Fața cernită a libertății) și cealaltă despre Organizația „Mihai Eminescu” (vol. Legendele unei lumi posibile); acestea stau mărturie unor momente dramatice din existența scriitorului, așa cum le-au trăit mulți dintre cei nevoiți să își părăsească țara și neamul, și, nu în ultimul rând, a abilităților de exprimare într-o frumoasă limbă românească.
Aria dedicată creației originale se lărgește în capitolul Pagini din literatura exilului, cu fragmente de proză: Pavel Chihaia - Cearta sufletului cu trupul , Coca Eretescu - Tramvaiul; poezie semnată de Mira Simian, Ion Negoițescu, Ștefan Baciu, George Astaloș și Nicu Caranica, precum și un eseu de Pavel Chihaia. Acestea semnalează existența unor bogate disponibilități creatoare, precum și stăpânirea resurselor de expresivitate ale limbii române, mereu cultivată, cu credința că prin ea, sufletul și inima revin „ acasă”. La aceasta colaborează și presa în limba română, așa cum se desprinde în secvența Reviste românești în exil, unde se dă de știre despre apariții precum Cuvântul Românesc, căruia i se încredințează datoria de a lupta prin cuvânt pentru adevăr.
Sub titlul Cronici și recenzii, se consemnează prezentarea călduroasă cu care Matei Cazacu a întâmpinat în presă studiul lui Pavel Chihaia, Tradiții răsăritene și influențe occidentale în Țara Românească, după cum și volumul lui George Ciorănescu, Morior ergo sum, se bucură de o profundă interpretare semnată de Pavel Chihaia. Ipostaza de critic a acestuia este ilustrată și prin comentarii la opere semnate de Radu Enescu și Alexandru Vona, personalități importante ale exilului românesc.
La fel de importantă pentru „Antilethe” este experiența epistolară a românului Pavel Chihaia, așa cum se reține în câteva Pagini de corespondență. Integrat temeinic în colectivitatea românilor din țara lui Goethe, autorul Blocadei poartă o intensă legătură cu conaționali, intelectuali de marcă, ei înșiși literați, aflați pe diferite meridiane, precum Theodor Cazaban, Matei Cazacu, Ion Vlad sau Vintilă Horia. Schimbul de idei este savuros și devine hrana spirituală pentru cei care nu au admis să se vorbească despre o „generație pierdută”. Din conștiința acestui fapt, Pavel Chihaia se apropie de manifestările spiritului creator românesc și în alte arte. Astfel, alcătuiește după toate canoanele, un portret literar cu deschideri filozofice și sensibile interpretări, Ion Vlad și statuile sale. În aceeași direcție, în revistă se reproduc și alte contribuții, articole consemnând Artiști români în exil: Antoaneta Bodisco prezintă pe Ceramistul Constantin Bulat la Köln, Pavel Chihaia intră în Dialog cu Radu Maier, un renumit plastician, iar Geneviève Colboc-Lions comentează o „nouă semantică plastică”, în Turnurile lui Mirea. De aceeași atenție se bucură și expoziția pictorului Constanțiu Mara la Stockholm.
Mereu interesată de aducerea la actualitate, redacția revistei oferă și Informații despre cărți, scriitori și reviste, prin care dă de știre despre apariții, unele mai noi, precum revista „Apoziția”, serie nouă (2006-2010), despre care scrie Gheorghe Săsărman la München în 2024, sau mai de demult, prin Completări la revista „Cuget românesc. Pensamiento Rumano”, sub semnătura lui Nicolae Niță, care menționează numeroase personalități, nume de prim rang ale prezenței românești în exil. Astfel, sunt numiți Jean Constantinescu, Dumitru Găzdaru, Oreste Popescu, Vintilă Horia, Mile Lefter, Mircea Eliade, N.I. Herescu, Gr. Nandriș, E. Turdeanu, Eugen Coșeriu, Sever Pop, Basil Munteanu, Alexandru Busuioceanu, Aron Cotruș.
În exil despre exil este confesiunea emoționantă a celor care au ales, cu infinite pierderi și suferințe, evadarea din țara lor, din „necesitatea profundă, permanentă de a trăi ca om liber”, despre care vorbea Pavel Chihaia.
Cu o structură echilibrată, dinamică, invitând la cunoașterea unei părți prea puțin cunoscute din scrisul în limba română de dincolo de granițe, neîndoielnic parte substanțială a culturii naționale, într-o realizare editorială de excepție, „Antilethe” rămâne o revistă pentru neuitare.
Ada Stuparu
|
Ada Stuparu 4/4/2025 |
Contact: |
|
|
