Lerui-ler, Fii ai Luminii…
Mângâiați-o pe Maria
Cã-l nãscu, azi, pe Mesia.
Slãviți Pruncul, cântați Tatãl,
Cel ce ni-L aratã: Iatã-L !
Mintea sã vã fie rai,
Inima – vis ravisant
Și-ntr-al razelor alai
Așteptați magic desant:
Heruvimi în cete, îngeri
În vârtejuri de luminã…
Niciodatã sã nu sângeri
Decât în ocean de vinã…
Mintea sã vã fie rai
Coborând cum rara avis
Duhul Sfânt -, în sfânt alai
Sã purtați doar Pruncul salis –
Prunc ce ia asupra Lui
Pãcatele cât un munte,
Miresmelor din gutui
Aur dându-le, sub frunte…
Mintea fi-va mereu rai,
Cugetul – pãcat învins,
Brazi și cerbi, stele-n alai
Legãna-vor Pruncul nins
Ce va lua asupra Lui
Lacrimile orișicui –
Rãstignindu-se, apoi,
Pentru tine, pentru noi…
Mângâiați-o pe Maria
Cã-l nãscu, azi, pe Mesia.
Slãviți Pruncul, cântați Tatãl,
Cel ce ni-L aratã: Iatã-L,
Fiu celest al omului,
Fiu de humã-al Domnului:
Prin El voi vã mântuiți –
Robi iubirii, vã iubiți
Fratele, aproapele,
Trinitatea - pleoapele
Oștilor de serafimi
Prin care fost-am și fim
Corãbii de fum, de humã:
Du-mã, Tatã! Maicã, du-mã
La capãt de curcubeu
Unde blândul Dumnezeu
Mintea mea o face rai,
Trai de purpurã, vãtrai
Roind jerbe de scântei,
Flãcãri în toiag, arhei
Ce ne duc din poartã-n poartã
Dincolo de Marea Moartã
Și ne-ntorc în veșnicia
Din Carpați și din Câmpia
În care-nflorește ia
Grâului mãșcat, de aur,
Din care doar ciocârlia
Cade-n cerul tainic faur
Pe care-n zbor de sãgeți
Traci, iliri și daco-geți
Îl înalțã-n nemurire –
Singuri ei, din vechi menhire
Cioplind Sfinxul Învierii,
Focul mierii și al fierii
Ce nu se preface-n zgurã,
Nici în tinã, nici în urã,
Ci se-mbracã-n marmurã:
Fulger, tunet, lamurã
De identitate sfântã –
Cel ce ne binecuvântã
Mintea sã ne fie rai,
Planeții, toți, în alai
Fruntea-și pleacã legãnat
Și nu le e cu bãnat
Cã primul nostru Bãrbat -
Os de Basarab integru –
Descinde din Prințul Negru…
Prințul Negru, Prințul Alb,
Cocoș cosmic, roib cudalb,
Zimțat zimbru, mitic taur
Pãzind oul prim, de aur…
Vulturii-nceputului
Dau roatã Vãz-Duhului –
Mare, Alb, Titanic, Dacic:
Stindard șuierând pre-tracic
Din Kogaion în cretacic:
Lupul nostru ancestral
Ne apãrã de mistral !...
Bun venit, Soare și Lunã,
Pruncul Domnului ne-adunã
Sã ne-arate, sã ne spunã
Cã zamolxian detunã,
Cã ne mântuie de toate:
Josnicii, patimi, pãcate,
De tot ce-i rãu și se poate
Dezlega din vechi lãcate…
Mintea fi-va mereu rai,
Nãravul – pãcat învins,
Brazi și cerbi, stele-n alai
Legãna-vor Pruncul nins…
Lerui-ler și iarãși Ler
Împãratului Galer
Cu obârșii în Rotunda
Unde cea mai tare-i unda
Îngerilor: Lerui-ler,
Paserile nu mai pier
Pe arșițã sau pe ger…
Lerui-ler, Fii ai Luminii
Rãmânem sub bruma lumii
Și sub zaua-n veci sticloasã
Din clipa alunecoasã…
Lerui-ler, în sfânt alai,
Mintea-i lamurã și rai
Lãstãrind cu-nfrigurare
Galaxii de-nflãcãrare…
Lerui-ler, Pruncule Mare,
Mântuie-ne… Și-ndurare !
Mângâiați-o pe Maria
Cã-l nãscu, azi, pe Mesia.
Slãviți Pruncul. Cântați Tatãl
Care ni-l aratã: Iatã-L !
..//..
DAN LUPESCU
|
