1 Decembrie: Unirea de ieri, de azi și de mâine
Ziua națională pică anul acesta în mijlocul unor bătălii electorale mai complicate ca niciodată.
Pe acest fond, cu greu se poate vorbi, sincer, despre unire. Societatea autohtonă pare mai dezbinată ca oricând, iar între părți nu se cască prăpăstii, ci se ridică ziduri până la nori, formate din dispozitive inteligente care îi leagă pe oameni de rețelele de socializare.
Nimeni nu mai este dispus să vorbească despre ce unește, doar motivele dezbinării sunt vânturate prin piețele publice, online sau offline.
Anul de grație 1918 este tot mai puțin pomenit, gesturile de curaj ale înaintașilor par simple motive pentru o viitoare demagogie politică, totul este învăluit în ceața dezbinării.
Chiar și așa, Ziua Națională reprezintă un bun prilej de meditație.
Dacă nu găsim altceva în interiorul nostru care să ne miște cu această ocazie, atunci măcar să ne gândim la rudele noastre din trecut, la bunicii și străbunicii care au muncit, luptat și uneori au murit pentru ca această țară să existe.
Unirea a fost posibilă în câteva momente de grație ale acestei națiuni. Uneori ne iese, adesea nu, dar important este să ne reamintim că putem fi capabili și de lucruri mărețe.
Cine nu învață din eșecuri sau din victorii are puține șanse să meargă înainte pe drumul drept al istoriei.
Nu e cazul să ne oprim în loc într-un moment atât de delicat, când istoria se scrie și se rescrie la marea masă a acestei lumi.
Dacă nu ne putem mobiliza pentru noi, măcar pentru urmași să o facem, merită și ei o țară!
Dan Nicolaie
|
Dan Nicolaie 11/30/2024 |
Contact: |
|
|
