Sfântul Apostol Andrei
La 30 Noiembrie, Biserica Ortodoxă - ca și cea Romano-Catolică prăznuiește pe Sf. Apostol ANDREI, "cel dintâi chemat", fratele Sf Ap. Petru. Erau fiii lui Iona din Betsaida de pe malul lacului Ghenizaret și pescari de meserie.
Sf. Andrei a devenit ucenicul Sf. Ioan Botezătorul, apoi al Mântuitorului. Alegerea sa ca apostol este astfel istorisită în Evanghelie: "Pe când Mântuitorul umbla pe lângă Marea Galileii, a văzut doi frați, pe Simon - care se numește Petru - și pe Andrei fratele lui, care erau pescari și le-a zis: "Veniți după Mine și vă voi face pescari de oameni". Iar ei, îndată lăsând mrejele, au mers după El." (Mt. IV, 18-20).
Împreună cu ceilalți Apostoli, Sf Andrei - care și-a închinat întreaga viață slujirii Mântuitorului - a început să propovăduiască (Mt. X, 1-4).
După Pogorârea Sf. Duh, când Sf Apostoli au primit puterea Duhului și au început să predice, tradiția creștină afirmă - prin pana istoricului Eusebiu de Cezareea (+340), care consemnează relatarea mai veche de-un secol a lui Origen, următoarele:
"Când Sf. Apostoli și ucenici ai Mântuitorului s-au împrăștiat peste tot pământul locuit, Toma - precum cuprinde tradiția - a luat (spre evanghelizare) țara parților, Andrei Sciția, Ioan Asia" ("Istoria Bisericească", III, 1).
Informația este completată de Sinaxarul Bisericii de Constantinopol, care, la 30 Noiembrie, scrie:
"Lui Andrei, cel dintai chemat, i-au căzut la sorți Bitinia, părțile Pontului Euxin (Marea Neagră) și ale
Propontidei (Marea de Marmara), cu cetățile Calcedon și Bizanț, Macedonia, Tracia și regiunile care se întind până la Dunăre - Tesalia, Elada (Grecia centrală), Ahaia și cetățile Aminsos, Trapezunt, Heracleea și Amastris".
Propovăduirea Sf. Andrei în cetățile Asiei Mici și în ținuturile din jurul Mării Negre este relatată și de alte izvoare istorice. Astfel, "Doctrina siriacă a Apostolilor" afirmă că Sf. Andrei a predicat în "Niceea, Nicomidia, Bitinia, Goția și regiunea de răsărit a Daciei carpatice până dincolo de Nistru" . "Omilia lui pseudo-Atanasie" menționează că Sf Andrei a făcut misiune printre greci și barbari, între care trebuie socotiți și sciții, adică locuitorii getodaco-romani din Scythia Minor sau Dacia Pontică (Dobrogea).
În secolul al VIII-lea, monahul Epifanie afirma că printre popoarele evanghelizate de Sf Andrei se numără și sciții, iar în secolul XIV istoricul bizantin Nichifor Calist spune că Sf Andrei a predicat în "pustiurile scitice", adică în Scythia Minor, sau Dobrogea.
Sf Andrei a predicat, apoi, în provinciile romane Moesia Inferior și Tracia, hirotonind ca episcop la Odessos (Varna) pe ucenicul său Ampliat, despre care amintește și Sf Pavel (Rom. 16, 8), apoi a ajuns la Bizanț, sfințind episcop pe Stahie, un alt ucenic al său (Rom. 16, 9). A continuat predicarea în Grecia, cum scrie Vasile de Seleucia (+468 ), iar în orașul Patras, aproape de golful Lepanto, a fost răstignit cu capul în jos pe o "cruce în formă de X, din porunca procon-sulului Egheat al Ahaei", moarte martirică consemnată și de istoricul Nichifor Calist ("Istoria Bisericească", II, 30).
În anul 357, pe vremea domniei lui Constantie, moaștele Sf Andrei au fost duse de Sf. Artemie la Constantinopol și așezate în biserica Sfinților Apostoli. În secolul al IX-lea, ele au fost mutate la Tesalonic, apoi la Atena, pentru ca după căderea Constantinopolului sub turci (1453) în 1462 să fie aduse la Roma, în basilica San Pietro, dar numai capul Sfântului.
În timpul pontificatului Papei Paul VI (+1978 ), la 26 Septembrie 1964 racla cu capul Sf Andrei a fost restituită Bisericii din Patras - Grecia, într-un gest frățesc, caracteristic ecumenismului actual.
Despre predicarea Sf. Andrei în Dobrogea vorbesc unele cărți liturgice și vieți de sfinți. Astfel, Mitropolitul Dosoftei al Moldovei (+1693) scria în "Proloage", la 30 Noiembrie: "Apostolului Andrei i-au revenit (la sorți) Bitinia și zona Mării Negre și părțile Propontului, Halcedonul și Vizantea, unde e acum Țarigradul (Constantinopolul, apoi Istanbulul - n. n.), Tracia și Macedonia și, sosind la Dunăre, ce-i zic Dobrogea și altele ce sunt pe Dunăre, Tesalia și toate acestea le-a umblat". (Viața și petrecerea sfinților", Iași, 1682). Mitropolitul Iacob Putneanul menționează: "Acest întâi chemat, Andrei, a luat Bitinia și M. Neagră și părțile Propontului și Halchidonia și Bizantia și Trachia și Machidonia și ceale ce se află până la Dunare" ("Viețile sfinților", mss. 79, Putna, 1760).
Știri despre predica Sf Andrei în Dobrogea au fost confirmate și de cercetători mai vechi în domeniul isto-riei noastre bisericești. De ex. arhiereul Filaret Scriban ("Istoria bisericească", Iași, 1871), episcopul Ghenadie Enăceanu al Râmnicului ("Creștinismul în Dacia și creștinarea românilor", 1878), prof. Constantin Erbiceanu ("Istoria Mitropoliei Moldovei", Iași 1888), savantul Jacques Zeiller ("Les origines chretiennes dans les provinces danubiennes de 1'Empire Romain", Paris, 1918) sau Mitropolitul Irineu Mihălcescu al Moldovei ("Istoria Bisericii Române", Iași, 1939). Adăugăm și opinia cunoscutului istoric unit C. Auner, "este posibil ca Sf Andrei să fi predicat și în interiorul Scythiei Minor sau al Dobrogei de azi, bineînțeles însă numai orașenilor și claselor grecizate" ("Predicat-au un Apostol la Români?", în "Revista Catolică", București, 1912).
Predicarea Sf. Andrei în Dobrogea este menționată și de istoricii mai noi ai Bisericii Ortodoxe Române, ca Diac. Gh. Moisescu (Istoria Bisericii Române vol. I, București, 1957), Pr. Prof. 1. Rămureanu (Istoria Bisericii Universale ed. II, București, 1975), Pr. Prof. N. Șerbănescu (B.O.R. 9-10/1969), Episcopul Epifanie al Buzăului: "Pagini din istoria veche a creștinismului la români", Buzău, 1996, sau Pr. Prof. Mircea Păcurariu: "Istoria Bisericii Ortodoxe Române", 1., București, 1980.
După o veche tradiție păstrată de locuitorii Dobrogei, Sf. Andrei s-a oprit cu însoțitorii săi pe plaiul dregătorilor Cutuzon și Dura, în satul Cuzgun (azi loan Corvin, jud. Constanța). La marginea satului se afla o pădure unde existau două peșteri care au servit Sf. Andrei ca loc de odihnă și de închinare (M. Dinu: "Legende dobrogene despre Sf. Andrei", în B.O.R. 9-10/1935). În balada numită "Peștera Sf. Andrei", Apos-tolul este apropiat de Decebal și Traian, iar strămoșii noștri au numit luna Decembrie, "Undrea", în amintirea Sf Apostol Andrei, a cărui zi se sărbătorește la 30 Noiembrie.
Tot în sprijinul evanghelizării Dobrogei de către Sf. Ap. Andrei vin și unele colinde și creații folclorice locale, care amintesc de trecerea sa prin aceste ținuturi. Într-unul din ele se cântă:
"Ne dați ori nu ne dați?
Că mergem la altă casă,
Unde Sânt Andrei ne lasă
Și ne face tolba grasă".
De menționat și unele obiceiuri locale care se practică la 30 Noiembrie. Dobrogenii puneau ramuri în vase cu apă pe care le țineau până la Anul Nou, cu care tinerii umblau cu plugușorul. Tot de ziua Sf. Andrei se pune în străchini grâu sau orz și se udă regulat; al cui va fi mai frumos crescut, acela se crede ca va fi sănătos (T. Pamfil: "Sărbătorile la Români", București, 1941).
Confom credinței populare a românilor, noaptea Sf. Andrei este un fel de jubileu pentru strigoi și lupi, sfân-tul fiind considerat protector al oamenilor de duhurile rele.
Cunoscutul folclorist Simeon Fl. Marin amintește că Sf. Andrei "se serbează pentru lupi și strigoi" ("Sărbătorile la Români", București, 1889), iar recent Adrian Fochi arată că Sf. Andrei "este mai mare peste turme, vite și fiare", prăznuit "pentru a se feri oamenii și turmele de lupi" ("Datini și eresuri populare de la sfârșitul sec XIX", București, 1976).
În noaptea Sf. Andrei "se ung ferestrele pe dinafară și hornul pe dinauntru cu usturoi și toți cei ai casei mănâncă usturoi, conform credinței populare că acesta îndepărtează spiritele rele" (Ibidem)
Despre predicarea Sf. Apostol Andrei în Dobrogea, un istoric scria la începutul secolului al XX lea:
"Legendele despre Apostolul Andrei cu caracterul lor local și național românesc, au luat naștere pe pământul Daciei; ele ne conduc la credința că Apostolul Andrei a predicat sămânța Evangheliei și în Dacia decebaliană, printre coloniile grecești din nordul Mării Negre și printre geto-dacii de lângă gurile și din partea stângă a Dunării" (G.M. Ionescu: "Istoria Bisericii Românilor din Dacia Traiană", Origini, I, București, 1906)
De cativa ani ziua Sf. Andrei, 30 noiembrie, a devenit sarbatoare nationala, nelucratoare in Romania.
Anul viitor, la 30 noiembrie 2018, va fi sfintita Catedrala Mantuirii Neamului din Bucuresti in prezenta Intaistatatorilor tuturor Bisericilor Ortodoxe din lume.
În concluzie, putem spune - împreună cu Pr. Acad. prof. Mircea Păcurariu că "o parte din teritoriul Patriei noastre a fost evanghelizat chiar de un ucenic al Mântuitorului Iisus Hristos, Sf Apostol ANDREI. El va fi așezat episcopi și în cetățile Pontului Euxin, în speță la Tomis (Constanța), așa cum a făcut Sf Apostol Pavel și ceilalți Apostoli, după cum relatează cartea "Faptele Apostolilor".
Pr. Cezar Vasiliu/ Montreal
|
Pr. Cezar Vasiliu 11/27/2024 |
Contact: |
|
|
