"Ceea ce datoram stramosilor "
Trecutul si viitorul se intalnesc in clipa prezenta.In vesnicie aceasta precizare nici nu mai exista,un prezent continuu este starea.In acesta intelegere trebuie sa fim constienti ca toate generatiile conlucreaza si contributiile lor sunt mereu actuale.Tot in aceasta intelegere trebuie sa acceptam ca unele generatii au avut contributii mai substantiale decat altele dar,valoarea si importanta lor se masoara nu dupa “realizari”,se masoara dupa statornicia in ROST,in Traditie , in intelegere morala,in Credinta.Continuitatea “in Neam” nu inseamna pastrarea detaliilor imediate(care sunt trecatoare),inseamna pastrarea intelegerii existential,constiintei de grup si credinta,respectful pentru Traditia vie.
Comunitãþile umane organice;familii,neamuri,naþiuni,toate au putut avea rost semnificativ câtã vreme s-au întemeiat ºi s-au putut adresa unei pãreri de sine comun împãrtãºite,unei “memorii colective”.Aceastã “memorie colectivã” este suma credinþelor,obiceiurilor ,amintiriilor, a înþelegerii,comun impratasite, a diferenþei dintre “bine” ºi “rãu”.
Toate acestea alcãtuiesc,cum spuneam,”memoria colectivã” ºi în lipsa ei un “model existenþial” real nu poate existã.
Aceastã “memorie colectivã” este o realitate vie,care se transmite din generaþie în generaþie.Ea nu este ºi nu poate fi osificatã ori sclerozatã.Fiecare generaþie îi adaugã ceva nou ºi semnificativ dar care adaus întotdeauna rãmâne consecvent aceluiaºi semn.”Memoria colectivã” rãmâne întotdeauna credincioasã ºi consecvenþã sieºi ºi ea este de fapt criteriul critic al vieþii istorice.
Fiind o realitate vie,memoria colectivã vine din trecut,este trãitã în prezent ºi este proiectatã,cã aºteptare a fi împlinitã,în viitor.Iar garanþia acestei realitãþi este elementul pe care s-au întemeiat ºi dezvoltat toate marile civilizaþii omeneºti: mormântul strãmoºilor.
Plecând de la singurã certitudine a condiþiei omensti,mortalitatea,în mod paradoxal,”mormântul strãmoºilor” devine calea vieþii.
Timpul este un intreg si,dupa cum orice trecut actioneaza asupra viitorului,tot asa,orice prezent actioneaza transformator asupra trecutului.Existau, astfel, lucruri care,in trecut,nu erau reale si pe care prezentul le face reale.Aici se vede importanta “cultului stramosilor”.Traind drept ca oameni,ne inaltam parintii,dupa cum fructul justifica pomul.Respectul pentru stramosi si modelul lor de existenta este o datorie vitala.”Aduceti-va aminte de mai marii vostri,care v-au grait voua cuvantul lui Dumnezeu;priviti cu luare aminte cum si-au incheiat viata si urmati-le credinta”(Sf.Pavel,Evrei,13;7)
“Mormântul strãmoºilor” este certitudinea cã suntem parte a unei cai pe care trebuie sã o strãbatem.”Mormântul strãmoºilor” ne spune limpede cã existenþa nu se sfârºeºte cu nici unul dintre cei care mai trãim,aºa cum nu s-a sfârºit cu nici unul dintre cei care au fost.”Mormântul sttramosilor” ne obligã sã înþelegem cã avem o datorie de împlinit ºi faþã de cei care au fost ºi faþã de cei care au sã vine.”Mormântul strãmoºilor” ne spune rãspicat cã în aceastã lume nu suntem singuri.”Mormântul strãmoºilor” ne oblige pe toþi ºi pe fiecare sã facem cea mai solemnã fãgãduinþã,cã nu vom uita niciodatã ceeace datorãm acestor strãmoºi.
Aceastã nu înseamnã sã credem cã toþi strãmoºii au fost sfinþi,dar trebuie sã ne încredinþeze cã unii dintre ei sunt Sfinþi!ªi pentru aceºti Sfinþi ºi prin ei suntem ºi stãm în fiinþã.
Acest respect pentru “mormântul strãmoºilor” ºi pentru “memoria colectivã” într-o ultima analizã constituie o mãrturisire.Este amintirea Raiului din care am fost alungaþi ºi a cãrui nostalgie,în vorbele Pãrintelui Nicolae Steinhardt de la Rohia,”ne va chinui întotdeauna”.
Pentru Români înþelegerea ºi practicarea acestor adevãruri a fost pentru foarte multã vreme simplã.Dat fiind faptul cã orice Român ºi oricum orice familie românescã îºi are obârºia într-un sat aceste adevãruri se aºezau fãrã nici o dificultate.Comunitatea sãteascã,acea aºezare miraculoasã având existenþa “din veci”, asigura nu numai existenþa fizicã dar mai ales pe cea sufleteascã.Orice abatere de la “rânduiala” era sancþionatã ºi îndreptatã.De aceea ura sãlbatecã împotriva satului ,care a existat întotdeauna dar care în ultimul veac a devenit devastatoare, nu trebuie sã surprindã.Ce este trist este faptul cã acestor forþe ale rãului le-a stat complice ºi le stã complice neghiobia unor personaje penibile.Personaje penibile care au avut lipsa de bunã cuviinþã sã dea pânã ºi numelui sfânt de ÞÃRAN o conotaþie peiorativã.Repet indivizi care împletesc prostia cu un vid de rost existenþial.Personaje care trãiesc degeaba.
Aceastã ura împotriva satului este parte din furia cu care “memoria colectivã” româneascã se doreºte a fi distrusã ºi înlocuitã cu jalnice iluzii sau abominaþii.
Pentrucã trebuie sã fim înþeleºi,atunci când “memoria colectivã” a unui Neam este distrusã atunci acel Neam înceteazã sã mai aibã existenþa semnificativã,de fapt înceteazã sã mai aibã existenþa,trece în un vegetatism fãrã rost.
Acestei încercãri îi stã martor momentul istoric actual ºi acestei încercãri trebuie sã ne opunem toþi ºi fiecare.
Este destul de trist cã pãmântul românesc este controlat de cãtre “pro consuli”,de la Bruxelles ºi de la Washington.Dar absolut dramatic este când vedem,sub ochii nostri,cum entitãþi care nu au nimic în comun cu Neamul Românesc ºi care nu au absolut nimic comun cu binele Neamului Românesc hotãrãsc ce nume sã poarte strãzile româneºti,cãror “eroi” sã se închine Neamul Românesc,sau cum sã fie alcãtuitã familia româneascã.Entitãþi strãine ºi parazitare care cautã sã elimine din “memoria colectivã” româneascã tot ce defineºte acest Neam: Fãt Frumos ºi Ileana Cosânzeana,Eminescu ºi Caragiale.
Aici nu mai este nimica de comentat.În acest moment toþi,dar mai ales fiecare, avem de fãcut o alegere.ªi sã nu ne facem nici o iluzie, pentru aceastã alegere vom da “samã” ºi în lumea asta ºi în cea care va sã fie.
Alexandru Nemoianu
Istoric
USA Michigan
|
Alexandru Nemoianu 11/23/2024 |
Contact: |
|
|
