Scrisoare pastorală
Scrisoare către Eminescu(III)
,,Bădie Mihai,
Mult ai iubit tu Bucovina! Parcă din toate regiunile țării aceasta ți-a fost mai la suflet. Ai iubit-o ca pe un copil mai suferind, mai nedreptățit și mai batjocorit de vrăjmași. Ai strâns-o la sufletul tău mare, ai lăcrimat și ai mângâiat-o pe creștet, ca un părinte iubitor. Mai frumoși decât în alte părți erau pentru tine munții Bucovinei, văile cu flori, râurile și stâncile, apele și câmpiile.
Când vorbeai de Bucovina, surâsul ți se împletea cu plânsul, cântul și visul, gândurile tainice îți șopteau a dor. Acolo te simțeai și tu mai ocrotit, mai inspirat de muze, acolo îți puteai scrie versurile mai cu spor, acolo steaua ta lucea mai mândru. Acolo inima îți bătea mai tare, gândul ți se-nflăcăra și colinda peste munți și codrii, peste dealuri și văi, mângâindu-te și șoptindu-le povești.
Frumoasă era Bucovina, grădina fără pereche, colț de rai nepământean! De câte ori gândul îți era cuprins de dorul Bucovinei, pe cerul lui se-ngrămădeau nori de suspine!
Suspinai, bădie, suspinai pentru trecutul, pentru prezentul și viitorul acestui plai binecuvântat de Dumnezeu. Suspinai pentru oamenii acestor locuri, pentru limba și credința lor, pentru ființa lor națională. Trup din trupul țării, Bucovina a fost mereu monedă de schimb între coloși, pradă de război, loc de dureroase aduceri aminte. Acolo au fost nenumărate lupte, știute și neștiute, acolo a curs sânge, acolo s-au năruit speranțe, acolo au curs pâraie de lacrimi. Suspinai, Bădie, căci muzele îți șopteau câte ceva și de viitorul Bucovinei tale, de viitorul acestui copil mereu răpit de la sânul maicii sale.
Mai mult ca oricând, vorbim și noi de Bucovina. Vorbim în șoaptă, vorbim în slove, dar nu putem vorbi în tratate, în întâlniri diplomatice. Nu putem afirma în fața lumii că e copilul țării, că e copil răpit, că e copilul nostru. Altădată, bunicii noștri erau nevoiți să dea tribut din copiii lor turcilor și tătarilor, ca să-și recâștige pacea și să poată crește în liniște pe ceilalți copii. Era prețul păcii, bădie!
Fericiți făcătorii de pace, zice Iisus, căci aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema! În acest spirit am rupt și noi adesea de la sânul părinților pruncii, ca să ne câștigăm, ori să ne cumpărăm pacea. Așa ne-a fost dat nouă. Poate Dumnezeu ne-a iubit mai mult, de aceea ne-a și bătut adesea!
Am fost neam umilit de nenumărate ori, neam care a știut să rabde și să spere, care a știut să facă din răbdare o victorie. Cândva, Avraam își ducea copilul jertfă, ca să-I dovedească lui Dumnezeu că-L iubește și că-I este credincios. Era cea mai grea și mai puternică dovadă. Nu cumva și Bucovina noastră aflată-n stăpânire străină este copilul pe care trebuie să-l jertfim pentru a câștiga pacea, pentru a dovedi lui Dumnezeu că suntem vrednici fii ai săi? Pe Avraam l-a oprit îngerul în momentul cel mai greu, la momentul când urma să împlânteze cuțitul în propriul copil. Încercăm să sperăm și noi, bădie, că va face Dumnezeu minune și cu noi cei de azi și va îngheța condeiul care va pecetlui soarta Bucovinei noastre. Ar fi prea mare tributul păcii! Poate s-o fi împlinit datoria, căci de atâtea veacuri am tot plătit la ea!
Cu ani în urmă am trecut prin Bucovina și m-am simțit jicnit, marginalizat, ba chiar brutalizat, când am îndrăznit să grăiesc românește! Am fost în cimitirul de la Cernăuți și am văzut mormântul lui Aaron Pumnul, dascălul tău din tinerețe. Era năpădit de buruieni. Nimeni nu-și mai amintea de el, nimeni se mai ostenea să-l curețe. Alături era un alt mormânt al unui localnic, poate la fel de vechi, dar curat, cu multe coroane și flori proaspete depuse în dimineața aceleași zile. Rareori am auzit grai românesc acolo. Simțeai la tot pasul că oamenii se tem să se facă auziți vorbind românește. O singură carte în limba română am găsit în librării, un album, în care se spunea că în 1918 ,,hoardele românești au năvălit în Bucovina, au ucis 11.000 de bucovineni și au anexat Bucovina la România! Mare e răbdarea lui Dumnezeu! În școlile de acolo nu se grăia românește. Astăzi flăcăii Bucovinei de Nord se jertfesc pe fronturile ucrainene, ca să câștige pământuri și hotare ucrainene. România plătește un tribut imens pentru victoria ucrainenilor. O singură dată am auzit pe oficialii noștri vorbind de posibilitatea introducerii limbii române în școlile primare din Bucovina de Nord. Se va rezolva? Nu se va rezolva? Numai de atât au nevoie românii de acolo? Oricum, românilor din Bucovina, care mor pentru Ucraina nu li se va mai reda vreodată viața!
Oricare ar fi viitorul, bădie, fii încredințat că noi n-am uitat-o, că ne este la fel de dragă ca și ție. Fii încredințat că și noi așteptăm clipa cea mare și sfântă a istoriei lumii, când copilul acesta răpit de a sânul mamei sale va reveni acasă. Îl așteptăm cu drag, îl așteptăm cu dor și sperăm că nu-i departe marea și sfânta întâlnire.
Așa-i că și tu mai speri, bădie?
Cu bine și pe curând!
*
Cuvinte duhonicești. Redăm câteva observații și sfaturi ale Sf. Sofronie de Saharov: ,,Țelul pe care-l dăm vieții noastre pătrunde toate îndeletnicirile noastre. Dacă, de pildă, căutăm mai întâi a câștiga bani, tot ce vom face va decurge de acolo. Munca, poziția socială nu ar trebui să aibă nici o însemnătate în relațiile dintre oameni. Cinstea nu este ceva din afară, ci lăuntric; cel ce mai mult iubește pe Dumnezeu, cel ce mai mult se roagă, cel ce mai mult se străduiește a păzi poruncile, acela va fi cel mai aproape de Domnul. Iată ce are foarte mare însemnătate! Sloboziți-vă mintea de tot gândul legat de carieră. Nu există carieră în viața duhovnicească.
*
Taina Sfintei Cununii(III). În două din ,,scrisorile noastre precedente am vorbit despre anumite aspecte privind Taina Sfintei Cununii, cum ar fi definiția Sfintei Cununii, săvârșitorul, primitorii, condițiile pe care trebuie să le îndeplinească primitorii și despre efectele canonice ale Sfintei Cununii.
Fiindcă această Sfântă Taină este foarte complexă, cu implicații profunde în viața socială și solicită mult pe slujitorii bisericești în elucidarea unor aspecte legate de oficierea ei, am considerat necesar ca să împărțim cuvântul nostru în mai multe părți, tocmai pentru a prezenta cât mai pe larg și cât mai pe înțelesul dumneavoastră aceste aspecte de ordin canonic.
Un capitol foarte vast și deosebit de important în abordarea Tainei Sfintei Cununii îl constituie impedimentele sau piedicile. Acestea sunt situații care apar în cazul proiectatelor căsătorii și împiedică realizarea acestora. Sfintele canoane ale Bisericii au prevederi clare în acest sens și tocmai de aceea trebuie avute în vedere ori de câte ori se pune problema încheierii unei căsătorii. În Transilvania și Banat există un frumos obicei al strigărilor, în cadrul cărora preotul este obligat să anunțe în biserică, după oficierea Sfintei Liturghii, cu cel puțin trei duminici înainte de nuntă, proiectata căsătorie. Vestea se răspândește în tot satul și dacă cineva cunoaște vreun impediment sau piedică în calea acelei căsătorii, o aduce la cunoștință preotului, acesta o analizează și poate să oprească acea cununie înainte de oficierea ei. În celelalte provincii istorice românești nu se obișnuiește așa, astfel că de multe ori pot fi încălcate unele dispoziții canonice. În această situație, îi revine tot preotului sarcina să vegheze ca să nu se oficieze Sfânta Cununie dacă există impedimente. În același timp, are datoria, în catehezele și predicile sale, cât și în discuțiile cu credincioșii, să popularizeze aceste aspecte canonice, pentru ca să se evite situații delicate și să nu se încalce dispozițiile canonice ale Bisericii Ortodoxe.
A. Impedimentele pot fi împărțite astfel:
1. Impedimente care privesc liberul consens al primitorilor:
lipsa de maturitate, adică tinerii au vârsta sub 18 ani. Se poate acorda dispensă de vârstă părții feminine, dar să nu fie mai tânără de 15 ani;
violența, care obligă o parte să accepte căsătoria;
răpirea uneia din părți în vederea căsătoriei forțate;
înșelăciunea uneia din părți cu promisiuni amăgitoare, mincinoase;
substituirea uneia din părți;
teama provocată de amenințări;
șantajul și presiunile morale;
alienarea mintală a uneia sau a ambelor părți;
starea de ebrietate;
lipsa consimțământului părinților, curatorilor sau tutorilor, în situația minorilor, în situația în care solicită dispensă de vârstă;
existența unor interdicții penale și civile, care privesc încheierea căsătoriei.
2. Impedimente care privesc starea civilă a primitorilor:
existența logodnei religioase contractate de una din părți cu o altă persoană. În acest caz, trebuie să ceară în prealabil desfacerea logodnei bisericești din partea episcopului. În cazul când cel ce primește desfacerea logodnei voiește să se hirotonească, nu mai poate. În acest caz, logodna are aceleași efecte ca și cununia;
una dintre părți este căsătorită deja cu o a treia persoană. În cazul în care se dovedește că una din părți era deja căsătorită, noua căsătorie este nulă de drept, se desface din oficiu, iar cel ce a ascuns adevărul este supus pedepselor penale și bisericești. În cazul în care oficiantul stării civile sau preotul cunosc adevărul și, totuși, oficiază căsătoria, sunt supuși pedepselor penale și canonice. Este știut că în România este interzisă bigamia(căsătoria unui bărbat cu două femei), iar rânduielile canonice ale Bisericii Ortodoxe o exclud cu desăvârșire. Într-un asemenea caz, trebuie obținută mai întâi desfacerea căsătoriei prin divorț civil și a cununiei prin divorț bisericesc și apoi încheiată noua căsătorie, respectiv oficiată noua cununie;
una dintre părți a mai fost cununată de trei ori, știut fiind că rânduielile canonice nu permit cununia a patra. Nu este un motiv că una din cele trei căsătorii anterioare s-a stins prin deces, ori a fost desfăcută din cauze obiective, legale;
una dintre părți a depus votul monahal al fecioriei, știut fiind că monahii și monahiile nu se pot căsători. Legile civile nu socotesc această stare un impediment la căsătorie. Preotul care ar oficia o astfel de căsătorie va fi caterisit;
3. Impedimente care privesc lipsa unor însușiri morale ale părților:
existența unor condamnări pentru fapte grave a uneia din părți. Enumerăm aici crimele, violurile etc.;
4. Impedimente care privesc lipsa unor însușiri fizice ale părților:
lipsa stării de sănătate fizică a uneia din părți;
existența unei boli infecto-contagioase la una din părți;
lipsa facultăților fizice necesare la una din părți. Enumerăm în acest sens impotența;
5. Impedimente legate le lipsa unor condiții sociale ale uneia din părți:
lipsa căsătoriei civile înainte de cea religioasă ș.a.;
6. Lipsa dispensei privind unele impedimente care pot fi eliminate prin dispensă;
*
*
Boul și porcul. Părintele Ilie Izverceanu de la Cernavârf avea multă băutură. An de an adăuga noi butoaie în beciul său imens. El bea cu măsură, destul de puțin, deși îi plăcea să participe la petreceri. Băutura o vindea. Veneau în fiecare zi la el consăteni să cumpere. El îi spunea fiecăruia același lucru: ,,-Du-te la beci, că e deschis! Pe partea dreaptă sunt butoaiele cu vin, pe stânga butoaiele cu țuică. Furtune ai acolo. Umple-ți vasele cu ce vrei. Prețu-l știi, pui banii colea pe masă și te duci. Mă scuzi, că eu am treabă! Clientul atât aștepta. Poate chiar se ruga pe drum, ca să-l găsească pe părintele ocupat. Intra în beci și bea cât îi poftea inima și burta. Într-un târziu, dacă n-apuca să-l ajungă alcoolul, își umplea sticla sau bidonul, ieșea, îi punea părintelui niște bani pe masa din curte, îi acoperea cu o piatră și pleca. Așa comerț!
Într-o zi, au venit pe la părintele Izverceanu un medic veterinar și un inginer. Erau de prin satele din jur. Se cunoșteau între ei, se cunoșteau și cu părintele. Erau chiar prieteni. Nu veniseră să cumpere, ci doar să bea. Părintele le-a dat o cană mare și i-a trimis la beci, dându-le indicațiile cuvenite. După aproape o jumătate de oră, musafirii au ieșit din beci. Mergeau pe mai multe cărări. S-au așezat la masă cu părintele, au turnat în pahare și au continuat să bea. La un moment dat, alcoolul și-a făcut din plin efectul. Cei doi au început să se certe între ei. Din vorbă în vorbă, au trecut la injurii și înjurături. Își spuneau unul altuia doar ,,boule și ,,porcule! Părintelui nu-i plăceau astfel de situații. Cât era de voinic, ar fi putut să-i ia pe cei doi de gulere și să-i dea pe poartă afară, dar n-o făcea, fiindcă își respecta statutul său de gazdă.
La un moment dat, Părintele Izverceanu, pierzându-și răbdarea, a grăit cu voce tare, acoperind hărmălaia celor doi: ,,-Domnilor, vă mulțumesc că m-ați onorat cu vizita dumneavoastră! Sunteți niște valori pentru țara noastră! Mă simt măgulit de cinstea pe care mi-ați făcut-o!
Beți-beți, dar cei doi s-au oprit din ceartă și au holbat ochii: ,,.-Cum, părinte, noi suntem niște valori? ,,-Da! le-a răspuns părintele! Astăzi boii și porcii sunt foarte căutați mai ales la export și se vând foarte bine! Am înțeles, după felul cum ați vorbit între dumneavoastră, că unul sunteți porc, iar celălalt bou! Sunteți niște valori pentru țară, domnilor!
Cei doi s-au uitat unul la altul și medicul veterinar i-a spus inginerului: ,,- Auzi, Ioane! Dacă părintele ajunse să-și bată joc de noi în felul acesta, înseamnă că noi ne cam îmbătarăm! Hai să mergem, până nu ne prinde ploaia!
Acesta era părintele Izverceanu. Găsea întotdeauna partea comică a lucrurilor și situațiilor, făcea haz de necaz, îi înveselea pe alții și le reda încrederea și optimismul chiar în momente grele din viață și, mai ales, căuta să nu supere pe nimeni.
*
*
Zâmbete. ☺ Vând costum de ginere, purtat o singură dată și atunci din greșeală
! ☺La mulți ani tuturor femeilor și mii de mulțumiri pentru tot ceea ce faceți pentru noi! Semnează: Tinichigii auto din România; ☺Sfatul zilei: Încercați să fiți fericiți
de slăbit este prea complicat! ☺Eram curios. Bărbaților, ăstora care nu sunt căsătoriți, cine le spune ce să facă, cu ce să se îmbrace și că nu au dreptate? ☺Am și eu o întrebare
Dacă ai 50 de ani și găsești una de 25, înseamnă că ți-ai găsit jumătatea? ☺Mi-am cumpărat un pistol cu apă și l-am umplut cu pălincă! Din când în când, mă împușc în gură cu el, să-mi treacă depresia!
*
Sănătate, pace și bucurii să vă dea Dumnezeu!
Pr. Al. Stănciulescu-Bârda
|
Pr. Al. Stănciulescu-Bârda 11/22/2024 |
Contact: |
|
|
