Nina Cassian ( 27 noiembrie 1924 - 14 aprilie 2014, la New York.)
Nina Cassian s-a născut la 27 noiembrie 1924, cu numele Renée-Annie Katz, în orașul Galați. A fost fiica traducătorului Iosif CassianMătăsaru. În 1926 se mută împreună cu familia la Brașov, unde urmează școala primară, iar în 1935 familia se stabilește în București, unde Nina își continuă studiile la Institutul Pompilian.
De la vârsta de cinci ani, Nina Cassian începe să scrie poezii, cântă la pian și desenează. În 1940 îi trimite un grupaj de versuri lui Tudor Arghezi. Acesta consemnează pe manuscris: talent incontestabil, vocație sigură. Studiază pianul și compoziția muzicală cu Th. Fuchs, Mihail Jora, Paul Jelescu și Constantin Silvestri, ia lecții de desen cu G. Loewendal și M. H. Maxy și de actorie cu Al. Finți și Beate Fredanov. Studiază limbi străine și excelează în arte.
A debutat publicistic în 1945, în ziarul România liberă, cu poezia Am fost un poet decadent, și editorial în 1947 cu volumul de versuri La scara 1/1, care a stârnit atacuri virulente din partea criticii oficiale, pentru decadență și intelectualism. Intimidată de campania declanșată împotriva ei, Nina Cassian trece în extrema poeziilor realist-socialiste și, până în 1956, publică mai multe volume în care va sacrifica valoarea artistică în compromisul cu ideologia comunistă aflată la putere: An viu nouă sute și șaptesprezece și Sufletul nostru (1949), Cântece pentru Republică (1950), Tinerețe (1953), Florile patriei (1954). În paralel, publică savuroase cărți pentru copii care vor delecta cititorii timp de decenii: Nică fără frică (1950), Ce-a văzut Oana, Bot Gros, Cățel fricos (1957), Prințul Miorlau (1957), Chipuri hazlii pentru copii (1958) iar, ceva mai târziu, scrie o carte multpremiată și iubită, Povestea a doi pui de tigru numiți Ninigra și Aligru (1969). Apoi apar: Cronofagie. 1944-1969, versuri, București, 1970; Recviem, versuri, București, 1971; Marea conjugare, versuri, Cluj, 1971; Atât de grozavă și adio. Confidențe fictive, București, 1971; Loto-poeme. București, 1972; Spectacol în aer liber. O altă monografie a dragostei, versuri, București, 1974; O sută de poeme, selecția autoarei, în colab. cu Șerban Foarță, București, 1974; Suave, versuri, București, 1977; De îndurare, versuri, București, 1981; Numărătoarea inversă, versuri, București, 1983; Jocuri de vacanță, versuri și proză, București, 1983; Roșcată-ca-Arama și cei șapte șoricari, versuri pentru copii, București, 1985.
După 1985, când rămâne în SUA, cărțile îi sunt retrase din bibliotecile și librăriile din România, până la căderea regimului Ceaușescu. După 1989, Nina Cassian face câteva vizite în România, prima în 1993, când îi apare la București antologia Cearta cu haosul, în colecția Biblioteca pentru toți a Editurii Minerva, iar, ulterior, în perioada 20082010, cu prilejul lansării altor volume de poezie sau proză publicate de Editura Cărțile Tango, ultima editură românească cu care Nina Cassian a colaborat personal. În 1940, odată cu instalarea regimului fascist, este forțată să abandoneze Institutul Pompilian și se înscrie la o școală evreiască de fete. În această perioadă se simte atrasă de mișcarea comunistă. În anul următor, Nina Cassian va pleca la New York, la invitația Facultății de Arte și Științe a New York University unde susține un curs de scriere creativă. În 1985, în urma obținerii unei burse Soros, este profesor invitat la New York University. Ca urmare a arestării și uciderii în închisoare a unuia dintre prietenii săi apropiați, Gheorghe Ursu, ale cărui jurnale menționau părerile sale anti-regim, Nina Cassian ia hotărârea de a nu reveni în țară.
În America devine cunoscută și îi apar poeme în revistele cele mai importante: The New Yorker, Atlantic Monthly, American Poetry Review, New England Review. Publică peste zece volume de poezie în limba engleză, printre care Life Sentence, Take My Word for It!, Blue Apple, Lady of Miracles, Continuum.
În 1994, New York Public Library îi decernează Premiul Leul literar. Este invitată să susțină recitaluri de poezie la evenimente special dedicate creației sale, ori în cadrul unor festivaluri internaționale la Toronto, Rotterdam, Ierusalim, Londra, Dublin, Stockolm, Veneția etc.
Se stinge din viață în 14 aprilie 2014, la New York. Operele sale au fost traduse în multe limbi și poemele sale sunt incluse în antologii dedicate publicate atât în Europa, cât și peste Ocean.
|
Observatorul 11/22/2024 |
Contact: |
|
|
