Prin esenta toamnei
În aer,..meduze
Toamna sângerează
Călcând peste ele
Se știe când vine căci iarba privește
Cu ochii de stele.
Se umflă spațiul în proptelele vântului,
Pâlpâie frunza în ritmul cântului
De îngeri care piaptănă lumina blând,
Când timpul este-arat de fiecare gând.
Ceasu-și târăște trena amintirii
Clipă de clipă. Picurând misterul
Poartă un zâmbet trist, în colțul gurii,
Soarele învârtind spre sine cerul.
Curg atâtea ploi, la vadul toamnei, în pământ!
Îmi prind clipita în ochiul norului deschis.
Pe jocul umbrelor cuvântu-i amețit de vânt
Cumpănind tăcerea-n sufletul de vise nins
Și,.. anotimpul veșted cu zile mici, rutunde,
Subțiindu-și nopțile pân-la transparență,
În întâmplări uitate vrea lumea s-o scufunde
Lunecând treptat, pe timp, spre o altă esență.
Toamna descătușată se face fețe, fețe
Și,..o durere turbure vine spre mine!
Se clatină lumea, prelung, ca o tristețe
Mi-e dor de alte timpuri!.. Mi-e așa dor de tine!?...
Lia Ruse
|
Lia Ruse 11/16/2024 |
Contact: |
|
|
