Dreptatea imanentă
Nu de puține ori ne întoarcem cu gândul la acea forță uriașă, necunoscută nouă și dincolo de puterea noastră de pătrundere. Mă refer la gravitația sau atracția universală, acea forță care stabilește un echilibru constant și dinamic, într-o desăvârșită armonie, care domină Universul, acela din care facem și noi parte. Creația acestui infinit Univers este uimitoare, dar nu mai puțin importantă este mișcarea planetelor guvernată de o energie uriașă care păstrează echilibrul constant.
Energia aceasta funcționează având la bază dualitatea: câtă energie pozitivă este, tot atâta este și energia negativă, câtă lumină este, tot atâta întuneric există, binele merge mână în mână cu răul, frumosul cu urâtul, micul cu marele etc. Admitem sau nu, noi trăim în dualitate. Indiferent cât de înalte ne sunt valorile morale și oricât de conectați suntem la iubire și lumină,
întotdeauna va exista și reversul, ca să putem menține echilibrul între aceste două aspecte ale energiei, ca totul să fie cât se poate de drept, așa cum a fost conceput. Dualitatea este nu numai o condiție inerentă, este și fascinantă, în același timp. Ea înlătură monotonia și stimulează creativitatea. Dualitatea este o căutare veșnică, generând interese. Totdeauna există cineva sau ceva mai bun, mai frumos, mai presus decât tine și te stârnește să atingi alte înălțimi. Înțelegerea acestui aspect de viață este una dintre cheile de succes ale existenței noastre.
Încercând să deslușească și să înțeleagă condiția umană, marii gânditori ai lumii au dat răspunsuri în felul lor, dar concluzia este aceeași: omul este ființă duală. Poetul Lucian Blaga spune în poezia Pax magna: Pesemne învrăjbiți/ de-o veșnicie Dumnezeu și cu Satana/ au înțeles că e mai mare fiecare/ dacă-și întind de pace mâna. Și s-au împăcat/ în mine: împreună picuratu-mi-au în suflet/ credință și iubire și-ndoială și minciună
.
Dreptatea ține de lucrul drept. Atunci când ceea ce este drept este făcut strâmb, intervenția dreptății este solicitată de însăși firea lucrului, care aspiră să redevină drept, adică firesc. Lucrul nedrept suferă datorită abaterii de la ceea ce este firesc, căci nedreptatea este improprie firii, este nefirească. A ține cumpăna dreaptă între aceste energii înseamnă a fi omul dreptății.
Despre dreptate, știm că este de două feluri: cea făcută de oameni, numită dreptatea juridică, și cealaltă, dreptatea imanentă, cu origini necunoscute pământenilor.
Dreptatea umană, în cea mai mare parte nescrisă, este un principiu moral și juridic care cere să se dea fiecăruia ceea ce i se cuvine și să i se respecte drepturile; este o lege care ne face să simțim consecințele faptelor. În interiorul ființei noastre există în permanență un tribunal, în cadrul căruia mintea și conștiința îndeplinesc rolul judecătorului. Noi știm ce este bine, dar, de fapt, trăim în dualitate; indiferent cât de înalte sunt valorile morale sau câtă iubire și dreptate ne străduim să rămână la cote înalte, întotdeauna va exista o reprezentare din cealaltă parte. Așadar, dreptatea are, totodată, și un sens spiritual-moral, confundându-se cu binele. Doar când se impune adevărul, câștigă dreptatea.
Imanența este un termen filosofic, care, referindu-se la un lucru sau la o ființă, afirmă că existența și realitatea există și evoluează prin sine însăși, așa cum cred ateii, nedeterminate de o cauză din afară, spre deosebire de transcendență, care indică o cauză exterioară și superioară, Dumnezeu, Alah, Cel care a adus în existență materia, energia, spațiul și timpul. Termenul imanent are câteva sinonime: constant, intrinsec, lăuntric, permanent, persistent.
Dreptatea lui Dumnezeu se deosebește de dreptatea umană și sunt multe confuzii care dăinuie în mintea și sufletul celor care nu înțeleg acest aspect. Dumnezeu posedă atribute sau calități care țin de natura Ființei Sale. Ele sunt comunicabile sau nu. Dreptatea lui Dumnezeu este creatoare, îndelung răbdătoare și are ca scop îndreptarea și nu moartea păcătosului. Tocmai din acest motiv Dumnezeu ne-a acordat liberul arbitru, a dorit să fim liberi în deciziile noastre.
Dumnezeu este drept și își aplică dreptatea nu pentru că ar fi fost ofensat de nedreptatea lumii, ci pentru că lumea însăși are nevoie de dreptatea Lui.
Dumnezeu nu răspunde imediat fiecărei abateri sau a faptei bune. După ce mai multe abateri sau fapte bune se adună într-un ghem de energii asemănătoare, acestea sunt trimise de creier în spațiu înconjurător, se unesc cu alte energii de același fel și apoi se întorc de unde au plecat, pentru unii lovind ca un ghinion, pentru alții ca un noroc ivit în cale. Cu ajutorul energiilor noastre, atragem oameni asemenea nouă.
Cel care se minte pe sine însuși și se lasă pătruns de propria minciună ajunge să nu mai deosebească niciodată minciuna de adevăr și, treptat, chiar se înstrăinează de orice formă de adevăr, și de cel din interiorul său, și de cel din afară, din jur, pierzându-și, totodată, stima față de sine și față de alții considerate adesea ca un ghinion. Tot ceea ce suntem este rezultatul a ceea ce gândim. Mintea este totul. Devenim ceea ce gândim ~ Buddha.
În zilele noaste, tot mai des se vorbește de energia pozitivă și cea negativă, despre nevoia de a ne supraveghea în bună stăpânire a energiei pozitive și efortul de a ține departe energia negativă. În viitor, viața oamenilor ar putea arăta mai luminoasă, stând de partea luminii.
Așa cum poți atrage energia pozitivă, poți să atragi și energia negativă, în funcție de comportamentul și obiceiurile fiecăruia. O faci fără să realizezi și de multe ori nu ești conștient de efectul nociv al unor astfel de obiceiuri.
Elena Buică Buni. Pickering
|
Elena Buică Buni 11/12/2024 |
Contact: |
|
|
